In timp ce Presedintele Traian Basescu acuza din nou presa de toate relele pe ultimul canal de televiziune care l-a gazduit, eu ma gandesc daca initiativa lansata de PSD – fireste, in coniventa cu PNL – privind motiunea de cenzura si suspendarea sefului statului va avea sau nu sorti de izbanda. Si daca e sa fie, atunci in ce conditii vor putea fi declansate aceste evenimente politice majore?

Romania, pentru a supravietui, scapand de pericolul crizei politice si sociale al disolutiei institutiilor statului, al anarhiei si dictaturii si pentru a se relansa, are nevoie in mod obligatoriu de credibilitate. In acest moment, nici in Romania, nici in strainatate, conform tuturor analizelor si cercetarilor de piata, conform chiar si opiniei exprimate de membrii colatiei la putere, acest Guvern si acest Presedinte nu se mai bucura de incredere. Prin urmare, fie si doar din acest motiv – fireste, sunt altele la fel de importante – este logica tentativa, pentru cei care doresc sa se schimbe situatia in bine, a demiterii Guvernului, printr-o motiune de cenzura si a Presedintelui, prin suspendare si referendum. Apoi, la fel de logica este realinierea planetelor in politica romaneasca. Adica punerea de acord a credibilitatii de care se bucura diferitele partide in randul populatiei cu structura din Parlament. Ceea ce presupune organizarea de alegeri anticipate, parlamentare si prezidentiale.

Dar cum ar putea fi declansate asemenea evenimente, atat timp cat exista o coalitie parlamentara majoritara, pe care se sprijina si Guvernul si Traian Basescu, si care va bloca atat motiunea de cenzura, cat si procedura de suspendare? Raspunsul nu e complicat. Coalitia va rezista atat timp cat va actiona ca un monolit. Deci conditia ca planurile PSD si PNL sa functioneze – acum si nu alta data – este spargerea monolitului. Dar cum?
O sansa uriasa a fost deja ratata. Cand parlamentarii puterii au fost prinsi cu mata-n sac furand in Parlament, masiv si intr-un mod absolut evident pentru toata lumea, o lege vitala pentru romani, cum este cea a pensiilor, au existat conditiile favorabile spargerii unitatii. Cu conditia ca opozitia sa fi trecut imediat, pe toate fronturile, la actiune. Atunci ar fi trebuit sa fie introdusa motiunea de cenzura si, fara a se mai face recurs inutil si pagubos la serviciile unei Curti Constitutionale dominata de PD-L, tot atunci ar fi trebuit sparta unitatea coalitiei. Prin presiunea exercitata de membrii si simpatizantii partidelor din opozitie, de sindicalisti si pensionari direct asupra parlamentarilor puterii, luati individual. La ei acasa, in colegiul lor, la sediul lor de partid si, in general, oriunde apareau in public. Multi dintre ei – oricum, suficienti pentru ca Guvernul sa cada – ar fi defectat daca ar fi simtit, in mod direct, nemultumirea populatiei.

Acum, din nou, incercarea anuntata de opozitie, desi nu mai beneficiaza de conditii la fel de favorabile, este obligatoriu sa se desfasoare in acelasi mod. Lupta trebuie dusa pe intreg terenul, dupa sistemul om la om. Negocierea la nivel de partide, in speta concentrarea sperantelor pe UDMR, va avea un succes mult mai indoielnic decat, ca sa folosesc acelasi exemplu, “atacarea” in parte, cu sprijinul populatiei, a fiecarui parlamentar UDMR.

(Sorin Rosca Stanescu – www.sroscas.ro)