Într-o perioadă în care statul ar trebui să-şi folosescă toate parghiile pentru relasarea economiei, “euroizarea” impiedică BNR să utilizeze o politică monetară care să facă creditele în lei mai avantajoase. Telefoane, bilete de avion, maşini sunt vândute în euro chiar daca moneda naţională este leul. Având în vedere că preţurile la principalele bunuri sunt exprimate în euro, clienţii băncilor sunt impulsionaţi sa se împrumute în aceeaşi monedă. Astfel BNR, nu poate da drumul la lichidităţi pe piaţă pentru a evita posibilitatea apariţiei unei deprecieri a cursului fapt ce poate duce la o instabilitate în sistemul bancar.

De vină este legislaţia în domeniu care este prea permisivă. Se cere afişarea preţurilor în lei, dar se lasă şi o portiţă cu privire la afişarea în alte valute, cu condiţia să fie clare şi concise. În Polonia, de exemplu preţurile afişate sunt în zloţi, la fel şi în Ungaria unde aceeaşi companie, Vodafone, afişează preţul în forinţi, pe când în România, preţul este în euro.Cine are de câstigat din această “euroizare”? Bineînţeles companiile care vând, acestea fiind modul prin care se protejează de eventualele fluctuaţii, astfel toata presiunea cade pe umărul clientului.

Lucian Croitoru, consilierul pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR considera ca: “Cu cât gradul de euroizare a economiei este mai mare, cu atât transpunerea în practică a semnalelor de politică monetară este mai dificilă. Decizia se ia la nivel microeconomic, aparţine firmelor şi populaţiei, dar depinde de credibilitatea politicilor economice. Lumea adoptă moneda credibilă.”