Facand foarte putina aritmetica, in baza catorva informatii certificate, in mod oficial, de specialisti in finante, am ajuns la concluzia ca numai pentru a plati, cu dobanda, datoriile facute de Guvernul Boc, o familie trebuie sa-si sacrifice intreg salariul timp de opt ani si jumatate.

Desigur, acest lucru este imposibil din mai multe motive. Pentru ca cei care muncesc sunt relativ putini in comparatie cu cei care nu muncesc si, din ce in ce mai multi romani, milioane reprezentand populatia activa, iau drumul strainatatii, astfel incat Guvernul Romaniei nu le mai poate lua bani cu japca. Ceea ce, automat, ne conduce fie la ideea unui colaps pe termen scurt sau mediu, fie la scenariul in care generatia care vine va fi sacrificata, platind oalele sparte de actuala generatie activa. Daca ne uitam, insa, nu la jumatatea goala, ci la jumatatea plina a paharului vom observa ca nu toate sperantele sunt desarte. Exista si sansa ca Romania sa intre, din nou, pe un trend ascendent si sa-si poata plati, dintr-o crestere accelerata, datoriile. Dar asta presupune cateva conditii.

Incep prin a relua un avertisment pe care nu l-am lansat eu. Ci altii. Mai priceputi. O economie care se prabuseste, nu se ridica automat atunci cand atinge podeaua. Este posibil ca prabusirea sa fie atat de grava, incat podeaua sa fie literalmente strapunsa. Si knockout-utul sa se produca undeva in beci. Pe de alta parte, apropierea de podea, chiar atunci cand caderea este vertiginoasa, cum se intampla in Romania, poate declansa un instinct de conservare, ascuntind inteligenta, imaginatia, forta creativa si vizionarea a acelor barbati de stat care au si scenarii pozitive de iesire din criza. Si vointa de a le pune in aplicare. Dar care sunt conditiile sine qua non pentru a se intampla acest lucru? Pentru a le indentifica, mai intai ce e de facut?

Exista mai multi bani detinuti de romani in strainatate, decat datorii care urmeaza sa fie platite. Statistici facute de institute si institutii internationale indica, in linii mari, amploarea hemoragiei din intreaga perioada de 20 de ani de tranzitie, traversata de Romania. Este vorba de sume de bani, care cumulate dau un scor urias, generate de acte de coruptie la nivel central si local. Se adauga fonduri financiare scoase legal din tara de oameni de afaceri romani, cazuti in dizgratia unor diverse regimuri politice. Sau care, pur si simplu, s-au temut de instabilitatea creata in diverse momente. Ma refer exclusiv, acum, la banii existenti in banci, nu la fondurile puse sa lucreze in lume in diverse afaceri comerciale. Estimarile conduc undeva la un total de 70 miliarde euro. Aceasta suma nu trebuie sa sperie pe nimeni.

Sume considerabil mai mari sunt expatriate pretutindeni in lume. Iar unele state reusesc, printr-un pact fiscal, sa le repatrieze. Destul de recent, mai multe state europene, printre ultimele fiind Italia, Cipru si, daca nu ma insel, Marea Britanie, au reusit sa ia masuri prin care sa atraga inapoi banii expatriati. Evident, nu este suficient doar un pact fiscal. Mai este necesar ca si Romania, printr-un viitor sistem de taxe si impozite si prin cateva legi simple, sa devina cu adevarat atractiva. In felul acesta, o parte din cei 70 de miliarde poate asigura o dezvoltare accelerata. Dar pot veni, pe aceasta cale, si bani apartinand fondurilor straine.

Este doar una dintre cai. Solutiile sunt mai multe. Atata doar ca nu pot fi initiate de un guvern, in cinstea si seriozitatea caruia nu mai crede nimeni. (Sorin Rosca Stanescu – www.sroscas.ro)