Tot mai multe tentative de sinucideri, iar numărul celor care îşi iau viaţa este îngrijorător, datorită depresiei. Şi în Satu Mare cazurile persoanelor care îşi curmă viaţa prin diferite metode este în creştere. Numai în acest weekend au fost înregistrate două cazuri: un bărbat s-a sinucis prin spânzurare, iar o femeie a ajuns la UPU după ce a înghiţit un pumn de pastile. Deşi depresia este considerată boala secolului,Casa Naţională de Sănătate nu acordă nici un leu pentru şedinţele la psiholog.
Un bărbat de 36 de ani din Tarna Mare a renunţat să mai spere, iar în acest weekend şi-a pus capăt zilelor spânzurându-se. Deşi a fost chemată ambulanţa, medicii nu au mai putut face nimic pentru bărbat, doar constatând decesul.
Un alt caz a fost înregistrat în Ardud, unde o adolescentă de 16 ani a înghiţit un pumn de medicamente. Acesta este un caz fericit, deoarece fata a putut fi salvată, s-a intervenit la timp, a fost transportată la spital şi i s-au acordat îngrijirile medicale necesare, în prezent aflându-se în afara oricărui pericol.
Deşi atât pe judeţ, cât şi pe ţară, se înregistrează un număr îngrijorător de persoane care recurc la sinucidere, datorită depresiei, această boală este privită de români drept o fandoseală sau o ţăcăneală ruşinoasă, aşa că mulţi nu cer ajutorul specialiştilor. Cei care, totuşi, trec peste prejudecăţi şi apelează la specialişti, se lovesc de alt impediment: tratarea ei prin terapie e, pentru mulţi, un lux.
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) nu decontează şedinţele de psihoterapie pe motiv că, în Codul Ocupaţiilor din România, aceasta nu este recunoscută ca meserie. Potrivit Evenimentului Zilei, o şedinţă de psihoterapie, una dintre metodele de tratare a depresiei, costă între 50 şi 150 de lei, în funcţie de oraş şi de notorietatea specialistului. Statul român nu decontează nici măcar o şedinţă la psiholog.
Potrivit medicilor, pacienţii depresivi nu conştientizează pericolul în care se află. Mulţi dintre cei apropiaţi cedează în faţa rugăminţilor sau a argumentelor celor bolnavi care, după ce rămân singuri, fac gesturi regretabile.
Conform studiilor se pare că bărbaţii aleg să-şi pună frânghia de gât, în timp ce femeile iau substanţe toxice sau o supradoză de pastile. În categoria persoanelor cu risc ridicat de a comite suicid se află persoanele cu tentative anterioare, alcoolicii, cei ce provin din familii în care un membru s-a sinucis, persoanele divorţate ori văduve, vârstincii şi cei rămaşi fără un loc de muncă.
În funcţie de gravitatea bolii, tratarea depresiei se face prin terapie, prin medicamente sau prin combinaţia celor două. Psihoterapia constă în a ajuta pacientul să înţeleagă ceea ce i se întâmplă şi a-i canaliza gândurile şi preocupările în aşa fel încât să iasă din starea depresivă. Când simptomele sunt mai grave, pacientul primeşte tratament cu antidepresive menite să-i restabilească echilibrul biochimic. Acestea ameliorează simtomele şi reduc starea de tensiune.
Medicii spun că o greşeală frecventă pe care o fac pacienţii este renunţarea la tratament la primele semne de revenire din depresie. În cazurile acestea, simptomele reapar rapid. Un tratament eficient poate dura de la câteva săptămâni la mai bine de o jumătate de an, iar în perioada aceasta este indicat ca pacientul să fie susţinut şi supravegheat de cei apropiaţi, pentru a nu renunţa la medicaţie.
Depresia este o tulburare a stării afective, ce se manifestă, pe perioade lungi de timp, prin tristeţe, pesimism şi pierderea interesului faţă de tot ceea ce odinioară era important. Semnele bolii diferă de la persoană la persoană, însă poate fi recunoscută dacă pe o perioadă de cel puţin două săptămâni sunt prezente cinci dintre următoarele simptome: tristeţe, pierderea interesului pentru activităţile cotidiene, modificarea apetitului, oboseală, agitaţie, dificultăţi de concentrare, încordare, senzaţie de vinovăţie sau inutilitate, gânduri despre moarte.