Un superb octogenar – Dan Iordăchescu

Între numele de glorie ale artei româneşti lirice, desigur că cel al maestrului Dan Iordăchescu – octogenarul lunii iunie – ocupă unul dintre primele locuri. Pentru cei care, asemenea mie, au avut ocazia şi beneficiul de a-i cunoaşte şi aprecia arta de-a lungul anilor, evocarea carierei sale naţionale şi internaţionale este o adevărată bucurie. Aş putea stabili în această privinţă câteva repere ale vieţii artistului, discipol al celebrului Constantin Stroescu, aşa cum le-am păstrat în memorie. După o primă prezenţă scenică într-un spectacol de Florin Comişel, la CCS (1949), este de rememorat prima sa apariţie ca solist al Operei din Bucureşti, în rolul titular din Nunta lui Figaro, gest de superioară preţuire a conducerii teatrului faţă de tânărul artist ce debuta în capodopera mozartiană.

Adăugăm peste ani rolul titular din Don Giovanni, pentru a sublinia valoarea culturală a interpretului, neîndoios un mare tălmăcitor al muzicii lirice, vocal-simfonice şi camerale mozartiene. Alte repere, din multele creaţii muzical-teatrale pot fi enumerate, prinre acestea Creon din Oedipe de George Enescu, alături de roluri verdiene, în care era neîntrecut ( Contele de Luna, Giorgio Germont, Amonasro, Marchizul de Posa sau Iago spre pildă), personaje memorabile aparţinând lui Händel, Puccini, Bellini, Bizet, Ceikovski sau Giordano. Cine a adăstat în seratele recitalurilor sale de lieduri, cine l-a descoperit cântând Cântecul pământului de Mahler, ciclul Dragoste de poet de Schumann ( studiat în tinereţe cu Charles Pantzera la Conservatorire Naţional din Paris) sau cele Şapte cântece pe versuri de Clement Marot de George Enescu (prima versiune pe disc, orchestrată de Th. Grigoriu, îi aparţine), ştie că Dan Iordăchescu a fost un privilegiat al sorţii, din perspectiva satisfacţiilor melomanului împătimit, cu succese superbe în itinerariile internaţionale ale carierei sale.

Câteva sumare menţionări reflectă spectaculozitatea drumul său: A întreprins peste 260 de turnee internaţionale în 61 de ţări (România, Polonia, Bulgaria, Ungaria, Grecia, Turcia, Rusia, Finlanda, Iugoslavia, Bosnia, Croaţia, Slovenia, Cehia, Slovacia, Austria, Italia, Elveţia, Germania, Suedia, Norvegia, Danemarca, Olanda, Belgia, Franţa, Principatul Monaco, Spania, Portugalia, Anglia, Irlanda, Ucraina, Estonia, Lituania, Letonia, Gruzia, Armenia, Uzbekistan, Moldova, SUA, Canada, Mexic, Guatemala, Panama, Venezuela, Brazilia, Peru, Columbia, Argentina, Liban, Israel, Iran, Singapore, Thailanda, Malaesia, Indonezia, China, Japonia, Hong-Kong, Filipine, Egipt, Algeria, Maroc), în 61 de capitale, peste 80 de metropole şi 331 de oraşe ale lumii. În cele aproximativ 1100 spectacole de operă pe care le-a susţinut pe tot globul a cântat 45 de roluri importante; a cântat peste 1500 de lieduri în cele aproape 1600 de recitaluri. Cariera sa l-a purtat pe cele mai importante scene de operă între care Teatro alla Scala din Milano, StatsOper din Viena, Opera din Paris, Bolşoi din Moscova, teatrele lirice din Seattle, Hamburg, Munchen, Berlin, Sankt-Petersburg, Los Angeles, San Francisco, New York, Dallas sau, avandu-i ca parteneri celebrităţi precum Mario Del Monaco, Placido Domingo, Mirella Freni, Renata Scotto, Virginia Zeani, Montserrat Caballé, Luciano Pavarotti,  Franco Corelli, Rossi-Lemeni, Giuseppe Di Stefano, cântând sub prestigioase baghete dirijorale – Riccardo Muti, Lorin Maazel, Georges Pretre, Zubin Mehta, M. Rostropovitci, Tullio Serafin, Sir Colin Davis. Drumurile carierei l-au condus la 31 de Festivaluri europene, americane si sud-est asiatice. A fost Preşedinte de onoare al Festivalului Donizetti de la Zvolen – Bratislava 1993-1999, Preşedinte al Concursului Internaţional Maria Callas – Salonic – martie 1978, membru în juriile concursurilor internaţionale la Vichy, Franţa; Lansing University; Michigan, Cardiff, Anglia, Salonic şi Veria. Grecia. Ca Maestru, a susţinut cursuri de master în Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Filipine, Grecia, Turcia şi România, fiind totodată Profesor universitar la Academia de Muzică din Bucureşti şi membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

De asemenea, distincţiilor ce i-au marcat măiestria li se adaugă titlurile de Cetăţean de onoare –  al oraşului Salonic, Grecia (1981),”Aquila de Tlatelolco ” – Mexico City (1980), oraşului Pellare – Salerno, Italia (1988),  al românilor din Los Angeles, al comunei Hlipiceni, jud. Botoşani (2005). Mai ţin minte că, student fiind, priveam cu admiraţie pe tânărul bariton Dan Iordăchescu, trecând în vizită la Conservatorul aflat încă pe strada Lipscani, abia întors din Elveţia, cu lauri de la Concursul internaţional de canto de la Geneva. Care au fost aceste premii internaţionale ce i-au lansat cariera ? Cred că, fără vreo omisiune, acestea sunt Concursul Schumann de la Berlin şi Zwikau, Concursul de la Salzburg (cu calificativul „Die Golden Palmen” şi remarca cronicarului de la Salzbuger Nachrichten „Cu Dan Iordăchescu muzica lui Mozart nu mai trece prin Salzburg ci prin Bucureşti”). Se mai adaugă Concursul de la Geneva, din 1956,  în 1958 Concursul de la Toulouse, Concursul Haydn-Schubert de la Viena şi, la Bucureşti, primul concurs de canto în cadrul ediţiei a doua a Concursului internaţional „George Enescu” din 1961. Seria acestor succese ale perioadei de lansare în mari centre europene ale artei lirice, se va împlini cu Concursul de la s’Hetogenbosch, unde este cap de afiş al palmaresului, în 1963, laurii Concursului Reine Elisabeth din Belgia, în 1965, unde a fost recompensat cu premiul I al oraşului Bruxelles. Arta tânărului maestru se împărţea între diferitele genuri lirice dar, este de subliniat, momentele extraordinare care i-au adus mari satisfacţii în sălile de concert ale lumii au aparţinut liedului. O mărturie impresionantă poartă semnătura Cellei Delavrancea:”Glasul mlădios al baritonului devenea, în pianissimo, abur parfumat. Parcă auzeai în vis tremurul unei unde, silabele, rotunde ca mărgăritarul, evocau uneori spuma valurilor mici. Toată gama emotivităţii lui Schumann apărea în glasul atât de puternic, tandru şi şoptitor, modelat în versurile minunate ale lui Heine.”

În apropierea vâstei de 80 de ani era încă invitat pentru concerte şi spectacole în România, Grecia şi Spania. Cu cei peste  60 de ani de carieră neîntreruptă a devenit cel mai longeviv interpret în viaţă din lume. Mărturia lui Dan Iordăchescu este simbolică: “Un artist care a ponit la drum de pe acest pământ numit ROMÂNIA, rămânând necontenit şi pentru totdeauna fiul ei recunoscător şi iubitor…”

Grigore Constantinescu

Un Comentariu la "Un superb octogenar – Dan Iordăchescu"

  1. Pingback: Tweets that mention Un superb octogenar – Dan Iordăchescu | Satmareanul - ziar online de Satu Mare -- Topsy.com

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.