1. Cele mai multe specii de serpi au un singur plaman – cel drept. Datorita formei alungite a corpului, s-a ajuns la aceasta solutie… de compromis: un singur plaman functional. Celalalt e absent sau atat de redus (vestigial), incat nu mai are niciun rol in respiratie.

2. Rinichii serpilor sunt asezati nu unul langa altul, ca la toate vertebratele, ci unul in prelungirea altuia. Cauza? Aceeasi: dezvoltarea corpului “pe lung”, in dauna latimii.

3. Serpii nu au picioare, stim. Si totusi… unii serpi au pastrat, in cursul evolutiei, niste rudimente de centura pelviana (oase ale bazinului) si de membre posterioare. La serpii boa si la pitoni, vestigiile picioarelor din spate sunt inca vizibile, sub forma unor “pinteni” asezati de o parte si de alta a a cloacei.

4. Serpii masculi au doua organe copulatoare – doua hemipenisuri. (Nu, nu le folosesc pe amandoua deodata, pentru ca femela are o singura cloaca).

5. Serpii nu isi pot inchide ochii, pentru ca nu au pleoape mobile. Ochii sunt acoperiti de membrane transparente, fixe, care sunt, de fapt, solzi modificati, specilizati.

6. Exista multe simboluri asociate sarpelui (multe dintre ele negative); si totusi, in Occident, serpii sunt si un simbol al medicinei – al tamaduirii, asadar. Cum s-a ajuns la asta? Serpii naparlesc periodic; inaintea naparlirii, pielea devine foarte uscata si lipsita de luciu, iar ochii se opacifiaza – ce mai, bietul sarpe arata ca si mort. Insa, odata lepadata vechea piele, sarpele reapare in lume cu o piele nou-nouta, stralucitoare, ca si cand s-ar fi tamaduit in mod miraculos, iar acest comportament a facut ca el sa devina un simbol al vindecarii, prin extensie – al medicinei (desi aceasta nu te vindeca intotdeauna, din pacate).

7. Nu exista serpi vegetarieni; toti consuma hrana de origine animala: mananca mamifere (mai mari ori mai mici, de la soareci pana la antilope, in functie de cat de mare e sarpele cu pricina), pasari, reptile, amfibieni, pesti, moluste, insecte sau oua. Unii dintre ei sunt foarte specializati: cobra regala din Asia si bandy-bandy din Australia se hranesc cu alti serpi; unii “mancatori de moluste” din subfamilia Pereatine au mai multi dinti pe partea dreapta a gurii decat pe cea stanga, deoarece melcii cu care se hranesc au cochilia dextra, adica incolacita de la stanga spre dreapta – un exemplu de co-evolutie dintre cele mai interesante.

8. Serpii nu isi mesteca hrana si nici nu rup bucati din ea, ci o inghit intreaga. Pot face asta deoarece au o adaptare speciala la nivelul maxilarelor – cel doua jumatati ale falcii inferioare sunt unite printr-un ligament extrem de elastic, ceea ce le permite sa caste o gura enorma si sa inghita prazi cu diametrul mult mai mare decat diametrul lor (al serpilor).

9. Procesul de digestie consuma atat de multa energie, incat sarpele care-si mistuie hrana e amortit si greoi, aproape imobil. Un sarpe deranjat in timpul acestei activitati va regurgita adesea prada abia inghitita, pentru a scapa cu viata. Dar aceasta digestie este si foarte eficienta, serpii mistuind aproape in intregime corpul prazii – inclusiv oasele; fac exceptie formatiuni cheratinoase ca parul si ghearele, care sunt eliminate.

10. In India exista un festival dedicat serpilor, celebrat de hindusi. (De altfel, tot acolo exista temple dedicate cobrelor.) In timpul acestei sarbatori, oamenii aduc serpilor ofrande – lapte si bijuterii de argint -, pentru ca acestia sa-i apere de rau.