De ce fug copiii de acasă ? Explicația polițiștilor

Politiștii recomandă părinților sau persoanelor cu responsabilități, să supravegheze îndeaproape minorii, astfel încât să nu îi supună victimizării.

Cel mai frecvent, copiii care au fugit de acasă sau din sistemul rezidențial au avut următoarele motive și comportamente:

– dorința de libertate, neîngrădită de anumite reguli de comportament; acești copii aleg să vagabondeze câteva zile, singuri sau împreună cu alți prieteni, întreținându-se din banii luați înainte de plecare, din practicarea cerșetoriei sau chiar din furturi; de regulă, comportamentul școlar al acestora este caracterizat de absenteism, abandon, corigență sau repetenție, atitudini agresive față de colegi și profesori; la momentul găsirii lor, manifestă adesea refuz sau reticență de a se întoarce în familie sau în centrele de ocrotire;

-dorința de autonomie financiară, ca o soluție la lipsa de perspectivă resimțită în centre; acești copii încearcă să se angajeze sezonier la diferite persoane particulare, să treacă frontiera pentru a lucra în străinatate, să practice prostituția sau să se angajeze temporar în cluburi de noapte sau baruri.

De cele mai multe ori pleacă din centrele de ocrotire împreună cu alți colegi și aleg împreună diverse forme de comportament riscant, victimal sau infracțional; la momentul găsirii lor, manifestă adesea refuz sau reticență de a se întoarce in centrele de ocrotire;

-dorința de a se muta împreună cu un prieten (cel mai frecvent) sau o prietenă; majoritatea fetelor care aleg această soluție refuză, de obicei, atunci când sunt găsite sa se reîntoarcă la domiciliu sau au suficiente rețineri, astfel încât se poate prognoza în majoritatea acestor cazuri că vor repeta evenimentul; pentru ele, a locui cu un bărbat înseamnă atât satisfacerea dorințelor și nevoilor afective, cât și scăparea din situațiile dificile cu care se confruntă în viața: sărăcia, violențele, conflictele permanente, lipsa de atenție și afecțiune.

Politiștii recomandă părinților să aibă o atitudine deschisă față de copii, să manifeste disponibilitate față de problemele acestora și să promoveze în permanență comunicarea, pentru a preveni astfel de situații nefericite.

Scrie un comentariu