Sătmăreanul: Înainte de păşi în lumea mirifică a pianului şi a muzicii în general, vă rog să ne spuneţi câteva cuvinte despre dumneavoastră. Cine este Alexandra Prodaniuc?
Alexandra Prodaniuc: Alexandra Prodaniuc este o fată simplă care pur şi simplu s-a îndrăgostit de muzică la vârsta de 5 ani.
S.: Fiecare drum are un început. În ce împrejurări a avut loc „marea întâlnire” dintre muzică şi Alexandra Prodaniuc, dintre claviatura pianului şi viitorul muzician?
A.P.: S-a întâmplat la nişte prieteni de familie a căror fiică studia pianul, şi de fiecare dată când mergeam în vizită mă puneam pe scaun şi începeam să mă joc cu imensul instrument. Atunci părinţii mei s-au gândit totuşi, să mă încerce, şi am început orele de pian la vârsta de 5 ani cu doamna profesoară Kis Tünde, după care de la vârsta de 7 ani am început pianul în adevăratul sens al cuvântului cu doamna profesoară Manfredi Annamaria.
S.: O vreme aţi urmat atât cursurile de pian cât şi pe cele de dans de societate însă în cele din urmă aţi ales pianul. De ce tocmai acest instrument?
A.P.: Aşa este. Am început în ambele domenii cam deodată însă la un moment dat a trebuit să renunţ la ceva, era greu să faci performanţă în două domenii deodată. Iar atunci am analizat mai pe îndelete totuşi, ce mă reprezintă şi ce ar fi mai sigur pe viitor şi a fost pianul, categoric.
S.: Dacă la început aţi studiat pianul în particular, din clasa a III-a părinţii au ales să vă înscrie la Şcoala de Arte „Aurel Popp” din Satu Mare. În cursul anilor de studiu petrecuţi la Satu Mare aţi participat la o serie de concursuri de pian. Vă rog să treceţi în revistă reuşitele obţinute la acele competiţii.
A.P.: Au fost foarte multe concursuri însă anul meu de glorie, ca să spun aşa, a fost pe vremea când eram clasa a VI-a, când am câştigat Olimpiada naţională de la Suceava, „Lira de aur”, urmată de alte concursuri naţionale şi internaţionale din România, la fel, obţinând premiul I. Între timp însă, am avut şi concerte în colaborare cu Filarmonica „Dinu Lipatti”, în clasa a V-a cu concertul de Joseph Haydn în Re Major, şi în clasa a VII-a cu concertul de Wolfgang Amadeus Mozart, în Do Major.
S.: La sfârşitul clasei a VIII-a aţi dat admitere la Konservatorium Wien Privatuniversitat pentru a studia pianul. De ce o şcoală din străinătate şi nu una din România?
A.P.: Mi-am dorit să văd lumea, încă de pe atunci, să încerc ceva pe cont propriu, mai mult sau mai puţin. Ştiind că Viena este capitala muzicii, şi primind atunci oportunitatea de a studia acolo, am spus că accept provocarea. Am fost acceptată prin admitere la Konservatorium Wien, unde în continuare studiez cu doamna profesoară şi pianista Doris Adam.
S.: Cum e viaţa de student în oraşul care, pe drept cuvânt, respiră cultură prin toţi porii?
A.P.: Este într-adevăr ceva ca de vis. Doar fiind compleşită mai mereu cu atâta muncă la conservator şi pe la locul de muncă, nu apuc tot timpul să profit de frumuseţea Vienei.
S.: Presupun că rezultatele de excepţie nu au lipsit nici în anii petrecuţi la Viena. Vă rog să ne vorbiţi despre concursurile la care aţi participat şi despre rezultatele pe care le-aţi obţinut la acele competiţii.
A.P.: Da, au fost şi aici câteva experienţe frumoase. Am participat la Concursul de burse „Yamaha”, unde am fost finalistă, de asemenea la Concursul Internaţional din Ettlingen, Germania, unde am avut onoarea să mă aflu în semifinala unei adevărate competiţii de pian, cu numeroase talente. Am participat şi la un concurs de Piano-Duo, în Salzburg unde am câştigat premiul I alături de colega mea, Yukika Nishida. Am avut oportunitatea să fac parte din proiectele Conservatorului şi să cânt în renumita clădire cu săli de concerte-Musikverein, unde chiar şi compozitorii îşi făceau premierele operelor lor pe acele scene. Recent am câştigat premiul III la Concursul Internaţional „Béla Bartok” din Viena. Nu uit să menţionez că legătura mea cu oraşul Satu Mare nu se încheiase şi am continuat să am colaborări cu Filarmonica „Dinu Lipatti”, cântând Beethoven concertul nr. 2, Mendelssohn concertul nr. 1, şi recent, Sergej Rachmaninoff concertul nr. 2.
S.: Au fost momente în care aţi fost pe pragul de a renunţa la cariera muzicală?
A.P.: Nu am să neg, dar asta e un lucru normal în momentul în care faci ceva de performanţă. Eşti copleşit cu atâta muncă, şi apuci să ai foarte puţin timp liber, iar în acele situaţii intervin nişte momente când ai vrea să faci o mică pauză. Dar sunt scurte acele momente, şi chiar foarte rare.
S.: Care este pianistul pe care îl consideraţi un model pentru dumneavoastră?
A.P.: Am mulţi pianişti pe care îi ador, fiecare având stiluri diferite. Însă momentan ca mentor o am pe proaspăta pianistă-star, Khatia Buniatishvili.
S.: Planuri de viitor?
A.P.: Îmi place să fiu spontană, îmi doresc să rămân în domeniul muzicii, să fac ceea ce îmi place. Nu contează unde, în ce ţară.
S.: Ce hobby-uri are Alexandra Prodaniuc?
A.P.: La cât timp îmi mai rămâne pentru mine, pot să spun nu am foarte multe hobby-uri. Eu lucrez momentan la o şcoală de dans, dansul a rămas totuşi un mare hobby de-al meu.
S.: La ce vă gândiţi prima dată când spun Satu Mare?
A.P.: Bineînţeles la cuvintele „acasă”, „familie”, unde e plăcut şi bine.