Oana Zevedei – sătmăreanca de la Ambasada Olandei la Bucureşti

oana-zevedei
Reporter: Sunteţi o tânără de succes, o sătmăreancă ce şi-a urmat visul ajungând să lucreze în cadrul Ambasadei Olandei la Bucureşti. Înainte de a vorbi despre parcursul unei cariere de succes, vă rog să ne spuneţi câteva cuvinte despre dumneavoastră. Cine este Oana Zevedei?
Oana Zevedei: Chiar n-aș vorbi despre o carieră de succes, am pur și simplu un loc de muncă care-mi oferă multe satisfacții. Sunt o tânără de 27 de ani, ambițioasă, activă, perfecționistă, dar timidă, sensibilă și visătoare în același timp.
R.: Am înţeles că aţi studiat engleza, italiana, neerlandeza dar şi latina. De unde izvorăşte pasiunea pentru studiul limbilor străine?
O.Z.: Din ciclul gimnazial mi-am dat seama că am o înclinație mai mare spre științele umaniste; la vremea respectivă eram atrasă de limba engleză și de limba și literatura română și studiam și germana. Apoi la liceu am optat pentru clasa de limbi străine, intensiv-engleză, deci am continuat cu engleza și germana și am început studiul limbii și literaturii latine. Iar când a sosit momentul alegerii unei facultăți pe care s-o urmez, era oarecum firesc să continui pe același drum al limbilor străine, doar că m-am hotărât să fac totuși o schimbare și s-o iau de la zero cu două limbi pe care nu le știam.
R.: În generală, dar şi în anii de liceu, aţi participat la o serie de olimpiade şcolare reprezentând municipiul şi judeţul Satu Mare la fazele naţionale şi internaţionale ale acestor concursuri. Vă rog să treceţi în revistă reuşitele pe care le-aţi obţinut în cadrul acestor competiţii.
O.Z.: În generală, în clasa a VII-a cred, am participat la faza națională a olimpiadei de limba și literatura română, iar în liceu m-am concentrat pe limba și literatura latină. În clasa a IX-a, a X-a și a XI-a am luat locul al III-lea la faza națională a olimpiadei de latină, iar în clasa a XI-a am ocupat și locul al V-lea la concursul internațional de latină de la Arpino, Italia. În clasa a XII-a am luat locul al II-lea la olimpiada națională de latină și am participat la faza națională a olimpiadei de limba engleză.
R.: Ascultându-vă, multă lume s-ar întreba, aşa cum o voi face şi eu: de ce neerlandeza şi nu o limbă, să zic-aşa, mai „obişnuită”?
O.Z.: Mi s-a adresat într-adevăr de multe ori această întrebare, mai ales de către olandezi. Fiindcă așa cum vă spuneam, hotărâsem să încep la facultate cu două limbi străine pe care nu le vorbeam. Italiana mi s-a părut mereu o limbă foarte frumoasă și am vrut să combin studiul ei cu o limbă germanică, dar una mai „exotică”, ca să zic așa. În anul 2004 când am dat eu admitere, la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității București se forma o nouă grupă de neerlandeză și m-am gândit să fac o „nebunie”. La vremea respectivă nu știam sincer multe lucruri despre Olanda, așa că m-am aruncat oarecum în necunoscut.
R.: Ce elemente vă atrag în cultura şi civilizaţia olandeză?
O.Z.: O să enumăr câteva elemente, luate din domenii variate: iubirea lor pentru natură și pentru flori în special, importanța deosebită pe care o acordă practicării sportului, tradiția înrădăcinată a voluntariatului, deschiderea de a aborda subiecte tabu în film sau literatură, pictura secolului al XVII-lea și, de ce nu, dj-ii olandezi ai momentului.
R.: Care a fost primul loc de muncă pe care l-aţi obţinut după terminarea facultăţii?
O.Z.: După terminarea masterului m-am angajat într-o firmă de outsourcing, în cadrul departamentului de Servicii Clienți și eram responsabilă de menținerea legăturii cu clienții olandezi și flamanzi pe probleme de logistică.
R.: Cum ajunge o tânără româncă să lucreze în cadrul Ambasadei Olandei la Bucureşti?
O.Z.: Printr-o împrejurare fericită. Am văzut întâmplător anunțul pentru funcția respectivă, m-am entuziasmat fiindcă era un vis pe care îl aveam încă din timpul facultății și, în ciuda faptului că cerințele erau mari pentru vârsta și experiența mea de muncă și nu-mi făceam mari speranțe de reușită, m-am hotărât totuși să încerc. Și n-am avut deloc de pierdut.
R.: Care este obiectul activităţii dumneavoastră în cadrul Ambasadei?
O.Z.: Lucrez în cadrul Biroului de Legătură al Poliției Olandeze, care se ocupă de cooperarea între instituțiile judiciare din Olanda pe de-o parte și cele din România, Bulgaria, Ungaria și Republica Moldova pe de altă parte, privind chestiuni de criminalitate organizată.
R.: Vorbim de culturi diferite însă, cu siguranţă sunt şi puncte comune între cele două popoare. Care ar fi acestea?
O.Z.: Cred că și românii și olandezii sunt oameni bătăioși, pe noi nu prea ne-a scutit istoria, pe ei natura, și se mândresc pe bună dreptate cu faptul că și-au ridicat țara din ape. Suntem și noi și ei oameni muncitori, legați de familie, de trecut, cred că ne mai apropie umorul și auto-ironia, tradiția agricolă, fotbalul.
R.: Dar deosebirile?
O.Z.: Olandezii sunt mai organizați decât noi, își trec în agendă inclusiv întâlnirile cu prietenii, sunt punctuali, spre deosebire de mulți români, mai rezervați când vine vorba de viața lor personală și de legarea unor prietenii, sunt în general mai pragmatici. Cu toate acestea mi se par mai informali și relaxați la un prim contact decât românii. De exemplu, relația dintre profesor-student e mai puțin formală, studentul e văzut ca un partener egal de dialog și i se cere adesea să-și tutuiască profesorul.
Ei sunt mai deschiși la nou, Olanda e o societate destul de secularizată, iar noi suntem mai conservatori, dar totuși familiile olandeze au în medie mai mulți copii decât românii. E o imagine comună să vezi o mamă olandeză pedalând de zor, cu câte trei copilași „atașați” în fața și în spatele bicicletei.
R.: Ce hobby-uri are Oana Zevedei?
O.Z.: Hobby-uri pe care le are orice tânăr de vârsta mea. Îmi place să citesc, să călătoresc, să merg la teatru, la cinema, la concerte, să fac sport.
R.: Planuri de viitor?
O.Z.: Încerc să-mi fac mai puține planuri de viitor și să mă bucur mai mult de ceea ce mi se întâmplă pe termen scurt.
R.: Ce vă vine prima dată în minte când spun Satu Mare?
O.Z.: Acasă. Deși sunt plecată de 9 ani din Satu Mare și ajung acolo cam de 2 ori pe an, deși sunt bucureșteancă cu acte în regulă, Satu Mare rămâne orașul în care mi-am petrecut până acum cea mai mare parte a vieții, în care mă întorc mai ales pentru părinții mei și unde revin mereu cu nostalgia unor amintiri foarte frumoase.
R.: Ce le-aţi transmite tinerilor care au aceleaşi vise precum Oana Zevedei?
O.Z.: Să lupte pentru ele, chiar când par imposibil de realizat, dar dacă ele totuși nu se îndeplinesc, să încerce să accepte că poate nu era momentul sau visul cel mai potrivit pentru ei.

Comentarii

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.