Frica de…credit

bad_credit

Zilele trecute, intreband participantii la cursul de finante personale ce parere au despre credite si imprumuturi bancare, majoritatea raspunsurilor acestora au fost, cu mici variatii, desprinse dintr-un film de groaza. Daca eram bancher sau reprezentantul unei institutii de creditare mi-as fi pus serioase semne de intrebare despre viitorii mei clienti.

De la afirmatii extreme de genul “creditul este Satana” care te fac sa schitezi macar un zambet in coltul gurii, pana la discutii mai ample despre nevoia de creditare si conditiile tot mai aspre impuse de banci pentru cei de isi mai pot permite un credit, am discutat de toate despre credit.

Ce m-a frapat insa a fost unanimitatea cu care acesti tineri privesc institutia creditului ca pe o capcana personala de care daca te poti feri este extraordinar. Dar toate acestea trebuie sa aiba o radacina undeva, aceasta atitudine are o explicatie… Haideti sa o cautam impreuna…

In urma cu ceva ani mama mea imi spunea…ai grija “sa nu te bagi in banca” adica sa nu ma indatorez. In vremea in care eram slujbas la diverse companii si foarte tanar nu imi faceam griji din cauza banilor. Cati erau ii cheltuiam pe toti.

Totusi am ajuns la banca destul de repede, dupa ce m-am casatorit pentru ca ne doream si noi, o casa. Primul meu credit a fost “de nevoie” nu ne ajungeau banii sa achitam apartamentul.
Am facut calcule, un desfasurator si m-am prezentat la banca. Am luat un credit pe…25 de luni. Asta a fost inceputul apoi, in afaceri am invatat ce insemna linii de credit, credite pe termen scurt, credite de investitii, refinantari si leasinguri. Am invatat toate astea pe pielea mea, fara profesori sau traineri, doar din experienta. Si nu a fost bine intotdeauna…

Si totusi intrebarea ramane. De ce le este romanilor frica de credite? Chiar daca au credite mari sau mici, pe persoane fizice sau companii, conationalii nostri au o frica majora de credit.
Parerea mea este ca aceasta frica este deja scrisa in gena noastra de cand suntem copii. Vedem parintii nostri cum se chinuie sa plateasca ratele, auzim in jurul nostru doar grozavii despre familii apropiate sau straine noua care au ramas fara casa sau masina pentru ca nu si-au achitat ratele la credite.

Un alt motiv este lipsa de comunicare si educatie din partea institutiilor bancare in ceea ce priveste adevaratele fete ale creditarii responsabile. Atat din partea bancilor cat si din partea clientilor.

Cu toate astea in anii ce au precedat actuala recesiune economica, majoritatea romanilor au dat buzna in banci pentru a se imprumuta. Ce s-a intamplat in cazul lor? De ce nu a functionat frica in acel caz?

Personal cred ca acolo a functionat un alt factor major de motivatie, de altfel cred ca singurul care poate inhiba frica si anume…LACOMIA.

Una peste alta cred ca frica de credit este o convingere limitativa pe care fiecare dintre noi o avem insa pe care cei care o depasesc constient pot deveni foarte bogati si prosperi utilizand inteligent mecanismele de creditare.

Creditul te scoate din zona de confort si te obliga sa actionezi. Daca este prea impovarator insa, te poate paraliza, iti poate limita capacitatea fundamentala de a alege si de a lua decizii.
Creditul in sine nu este bun sau rau. Este un simplu instrument pe care daca il folosesti corect iti poate aduce un plus de avere la nivel personal sau in afacerea ta. Modul in care noi percepem acest instrument este cel care ne limiteaza actiunile sau dimpotriva le confera si mai multa putere de actiune.

sursa: burcash.ro

 

 

Comentarii

comentarii

4 Comentarii la "Frica de…credit"

  1. adi   8 martie 2013 at 12:27 pm

    nu poti scrie ca lacomia a fost singurul motiv pentru care oamenii si-au distrus vietile in criza (pana la urma diferenta dintre ratele dinainte de criza si cele de dupa sunt semnificative)… iar bancile s-au comportat execrabil in majoritatea cazurilor. Nu poti da toata vina pe oameni. Iar eu personal le inteleg lipsa de incredere in banci (si eu am capatat-o de vreo cativa ani si, sincer, partea asta e sigur vina managementului bancilor)

    Răspunde
  2. Cristian   8 martie 2013 at 2:53 pm

    Trebuie sa va spun ca imi place cursivitatea articolului, si modul in care priviti lucrurile. Este foarte adevarat ca generatia celor de varsta soacrei mele – 56 de ani, este clar impotriva creditelor si a creditarii in sine, ati omis optica aparuta dupa evenimentele din decembrie 1989, cand datorita faptului ca Statul nu mai dadea locuinte pe baza de repartitie a aparut nevoia, acceptata de altfel, de marea majoritate a societatii, de a obtine un credit.
    Mergand mai departe, societatea contemporana, cea a consumului, avand nevoia de a consuma ceea ce produce a inventat CREDITUL CU BULETINUL, o grava lovitura sub centura data tuturor celor care LACOMI fiind, sau lipsiti fiind pana in acele momente, au ales calea unui credit SCUMP DE TOT. Si aici va dau exemplul personal. In anul 2002 aveam nevoie de o imprimanta. Am gasit-o la Flanco unde costa la vremea aceea 3.214.000 lei. Salariul meu era la vremea respectiva vreo 2.800.000 de lei. cu toate ca nu aveam neaparata nevoie si de alte produse, pentru ca valoarea ratei pe cinci ani era mica, am mai achizitionat un epilator de par si un aparat foto, cu toate ca aveam din amandoua cate unul acasa, dar am zis sa fie de rezerva. In timp aveau sa ma coste mai mult deplasarile la magazin sa-mi platesc rata, decat valoarea ratei in sine.
    Insa adevarata FRICA DE CREDIT, care consider ca lipseste din articolul dvs este cea din situatia de astazi, in care alaturi de mine se afla multi altii. Cei care am scos credite in 2007 si 2008, cand aveam salarii decente, valoarea euro era de 3.35 lei / euro. Ca sa intelegeti mai bine in vremea respectiva castigam cu sotia 4500 de lei, rata era de 660 de euro adica aproximativ 2200 de lei, si am ajuns in 2011 sa castigam 3500 de lei, iar rata sa urce la 2800 de lei. faceti un calcul cu cat ramaneam de fiecare data.
    Ori daca aceasta situatie nu duce la o frica de credit, nu stiu ce altceva ar putea duce.
    O zi minunata va doresc, iar in situatia in care aveti o solutie pentru iesirea mea si a celor ca mine din criza as fi bucuros sa mi-o transmiteti.
    Cu stima,

    Răspunde
  3. Pingback: 5 solutii pentru a gestiona un credit ipotecar | Eusebiu Burcaș

  4. Pingback: 5 solutii pentru a gestiona un credit ipotecar - Burcash

Leave a Reply

Your email address will not be published.