Chiar dacă am ales titlul unuia dintre cele mai acaparante romane istorice semnate de marele Alexandru Dumas, rândurile şi îndeosebi fotografiile care urmează nu fac decât să rememoreze clipele pierdute în istoria recentă a unor oameni care în urmă cu 20 de ani au păşit, poate sfioşi sau … poate cu încredere în viaţă. Unii nu s-au văzut de ani buni, alţii mai vorbesc pe messenger sau fecebook. Însă cei 20 de ani care s-au scurs de la terminarea liceului i-au făcut mai înţelepţi şi în prezent sunt părinţii altor copii care, la rândul lor înfruntă aceleaşi greutăţi pe care le-au întâmpinat şi ei. Poate nu e locul cuvintelor şi poate pana refuză uneori să să respecte şirul gândurilor din mintea celui care scrie aceste rânduri însă întâlnirea de 20 de ani de astăzi, 29 iunie, a avut o mare încăcătură emoţională.

E povestea unei generaţii care la doi ani şi ceva după Revoluţia din 1989 au încercat să-şi croiască un drum în viaţă. Astăzi, s-au revăzut cu profesorii şi cu foştii colegi pentru a rememora frumuseţile vieţii de licean. Şi-au împărtăşit gândurile adr şi … emoţiile. Şi care e locaţia acestei mici poveşti? Colegiul Naţional „Doamna Stanca”, iar promoţia este cea a anului 1991-1992.