Cea de-a 56-a ediţie a Sâmbrei Oilor, considerat cel mai important eveniment etno-folcloric din judeţul Satu Mare, va avea loc duminică, 6 mai, la Huta Certeze. Evenimentul este organizat de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale şi Consiliul Judeţean Satu Mare şi, ca în fiecare an, pe lângă semnificaţia referitoare la tradiţia inspirată de momentul ieşirii oilor la păşunat, va reprezenta şi un bun prilej pentru iubitorii de folclor de-a se desfăta din plin cu muzica şi dansurile populare susţinute de cel puţin 15 interpreţi, formaţii de dansuri şi ansambluri populare din judeţul Satu Mare. Este vorba despre ansamblurile folclorice Oaşul din Negreşti Oaş, Ţara Oaşului din Bixad, Sânzienele din Negreşti Oaş, Măgura” din Târşolţ, Oşencuţa din Călineşti Oaş, Cununiţa şi Cununiţa Năzdrăvană din Satu Mare, interpreţii Petrică Mureşan, Maria Tripon, Maria Petca Poptean, Petre şi Petrică Zelea, Leontina Dorca, Maria Carmen Sas, Dana Maria Huja, Alina Şichet Pop, Malvina Madar Iederan, Teodora Păcurar, Maia Verdeaţă, Alexandra Florescu, Ionuţ Chilinţan, Ionică Hainal, Cristian Totpati şi Nicu Pop, precum şi formaţii de dansuri maghiare, germane şi ţigăneşti din Agriş, Oraşu Nou, respectiv Forumul Democrat German din Satu Mare.

Deschiderea oficială va avea loc la ora 11:00, după care, conform obiceiului, lumea adunată va lua parte la manifestările incluse în program şi va face coadă la tarabele cu mititei, gratare, fripturi, bere şi băuturi răcoritoare.

Conform tradiţiei, pentru deţinătorii de oi, pregătirile pentru Sâmbră încep cu multă vreme înainte, deoarece aceştia trebuie să se asocieze în vederea formării unei stâne. Înţelegerea dintre ei este întotdeauna verbală, deoarece la oşeni cuvântul dat este mult mai important decât o sută de contracte cu mii de clauze asiguratorii. Acest lucru a fost valabil de când există oşenime şi nici astăzi, oşanul nu trece în ruptul capului peste cuvântul dat. Învoiala este consfinţită prin „aldămaşul sâmbrei” când oamenii se cinstesc cu pălincă pentru înţelegerea făcută. Urmează apoi alegerea locului potrivit pentru celebrarea Sâmbrei iar ziua acestei sărbători nu este una fixă, stabilirea ei depinde de mersul vremii, de data când cade Paştele, precum şi de cât de repede se desprimăvărează şi iarba este bună de păscut pentru oi. În ajunul Sâmbrei, oile sunt scoase din sat şi duse la locul Sâmbrei. Aici se face „mulsul pă ştimb”, ceea ce înseamnă că fiecare proprietar va mulge oile vecinului pentru a se elimina astfel suspiciunea că ar mai fi rămas lapte în ugere, „în pulpa uăii” cum spun oşenii. Între timp „boresele”, adică gospodinele din sat, se pregătesc de zor pentru sărbătoarea din ziua următoare, iar la loc de cinste se află întotdeauna boacele, adică sarmalele fierte pe îndelete în oale de lut, mielul fraged la cuptor, cozonacii pufoşi umpluţi cu nucă sau mac. În ziua sâmbrei, oile sunt adunate pe deal, în cele mai grase locuri de păşunat şi slobozite să se hrănească după pofta inimii. Dinspre sat se adună sâmbraşii care se îndreaptă înspre locul unde se va desfăşura ritualul sâmbrei. Sărbătoarea propriu zisă începe de abia la întoarcerea oilor de la păşunat, în jurul amiezii, când se face „număratul la strungă” un soi de inventariere atentă a tuturor oilor. De data aceasta, fiecare sâmbraş îşi va mulge propriile oi deoarece, cantitatea de lapte mulsă va fi etalon pentru întreaga vară, după care proprietarii îşi vor primi partea de lapte, caş şi urdă, după cum se face înţelegerea. După ce se termină mulsoarea, mulgaşii aşează alături vasul cu lapte în aşteptarea „măsurişului”, care este şi momentul culminant al sărbătorii, deoarece acesta înseamnă socoata de lapte pentru fiecare turmă. În funcţie de laptele muls, fiecare dintre proprietari va primi peste vară în mod proporţional o anumită cantitate de lapte. Ritualul are un caracter aproape sacru, deoarece până ce nu se măsoară ultima picătură de lapte, petrecerea nu poate începe.