Neatenţie la telefon

Mare grijă oameni buni, la buzunare, genţi, poşete, bani, telefoane, haine, că de nu, riscaţi să vă treziţi fără ele. Că hoţii au ochi şi la ceafă, ca baba cea urâtă din poveştile copilandrilor. O fi urâtă ori ba, bărbat ori femeie, nu se ştie. Şi probabil cazul e bine-venit să mai adâncească o ţâră misterele ce învăluie Sătmarul. Că e tot o poveste, însă una reală, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. Aşadar ascultaţi, şi luaţi seamă la povestioara mea!

Că doctorul l-a trimis să se caute de boli şi pe la Centrul de Transfuzie Sanguină (CTS) din Sătmar, omul nu a avut de ales. S-a dus. A văzut. Dar, n-a învins! Mai mult a rămas fără celular. Şi să nu încurcăm treburile, hai să vă spun povestea de la început. Ajuns în sala de aşteptare, omul şi-a predat ţâdulele primite de la doftor şi a aşteptat cuminte să-i vină rândul. Când şi-a auzit numele, a intrat, l-au stors de câteva picături de sânge, apoi s-a pus pe scaun pentru a aştepta verdictul doctorilor. Timpul trecea alene, greu de parcă secundelor le-a fost dat să târască vreun bolovan după ele. Făcândui-se cald, plictisit, omul şi-a dat jos geaca aşezândul fain-frumos pe scaunul de lângă el. Şi ce dă Dumnezeu, îşi aude numele! Bucuros nevoie mare, omul se grăbeşte să-şi ridice verdictul din mâna unei asistente. Nu au tecut mai mult de zece secunde, poate o ţâră mai mult.

Liniştit şi împăcat că totuşi nu a trebuit să aştepte ceasuri în şir cum i-au propovăduit prietenii, omul şi-a luat geaca, la îmbrăcat peste spinare şi dus a fost. Să-şi împartă bucuria şi cu alţii, mai ales că doctorii l-au găsit sănătos tun, s-a gândit să-şi sune nevasta. Se tot căuta. Cotrobăia în dreapta şi-n stânga. Dar ia-l de unde nu-i! S-a întors să caute pe scaune, sub scaune, să întrebe de asistente, de ceilalţi bolnavi, însă se pare că telefonul s-a dizolvat în eter. Nu e de găsit. Ciudat lucru, mai ales că în şcoală ne învăţau că, nimic nu se pierde ci totul se transformă. Adevărat! Telefonul omului nostru s-a transformat în telefonul altuia. E o lege a naturii. Şi atunci, de ce ne ofticăm?!

Comentarii

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.