Câinii vagabonzi îi bagă în sperieţi atât pe adulţi cât şi pe copii. Cât e ziua de lungă, patrupedele dau târcoale blocurilor, tomberoanelor, trecătorilor, care de frică, nici nu mai încearcă să-i alunge. Nu doar sătmărenii au de furcă cu câinii vagabonzi. Situaţia nu este mai roză nici în “capitala” oşenilor, în Negreşti Oaş. Cartierele mişună de câini vagabonzi, adunaţi în haite, pentru a-şi apărea pielea (mai degreabă blana), de câte un trecător mai voinic din fire. Din zori şi până seara, îşi fac de lucru în preajma blocurilor. Părinţii trăiesc cu frica în sân, ori de câte ori îşi trimit ori îşi aşteaptă odraslele de la şcoală. “Nu ştii niciodată. Eu nu am încredere în câini. Mulţi spun că nu ai voie să le arăţi că îţi este frică. Dacă simt frica, atunci atacă. Am doi copii de şcoală, care au de trecut zi de zi prin mijlocul haitei de câini. Mie groază să mă gândesc la ce aş face dacă într-o bună zi i-ar ataca câinii”, îşi spune păsul o localnică.

Dacă unii trăiesc doar cu frica unei tragedii iminente, alţii au trecut deja prin “testul de foc” al haitei. Un negreştean, povesteşte cum de a fost muşcat de unul dintre câini în timp ce se îndrepta spre locul de muncă. “Nu am vrut să-l alung. Mai bine zis, nici nu i-am dat importanţă. Dar câinele a sărit la mine şi m-a muşcat de picior”, povesteşte omul. Cine ar trebuii să drege treburile în neamul patrupedelor? E una dintre problemele care frământă, de ani buni minţile edilor. Fără însă prea mulţi sorţi de izbândă.