Majoritatea sătmărenilor au o mare calitate: sunt cârcotaşi cu spirit critic ascuţit atunci când vine vorba de “defecţiuni tehnice” în activitatea Primăriei. Dar aceeaşi sătmăreni au şi marele defect că se limitează la critici şi comentarii.Rar se găsesc din aceia care să şi acţioneze dacă se consideră lezaţi în drepturile lor de faptul că sunt nevoiţi să suporte efectele muncii deficitare a edililor pe care i-au ales.
Unul dintre aceştia din urmă este Mihaly Jankovits (foto) care este pe cale să-şi definitiveze documentaţia prin care să-şi argumenteze acţionarea în instanţă a Primăriei Satu Mare şi a Consiliului Local Satu Mare din cauza traficului greu,a poluării şi zgomotului de pe str. Magnoliei din municipiu – că acolo locuieşte cu familia sa.
Poate că ar fi rămas şi el în continuare acelaşi membru fidel al masei de sătmăreni care sunt doar cârcotaşi dacă unul dintre cumnaţii lui, actualmente cetăţean ungar, nu ar fi câştigat recent la Curtea Europeană a Drepturilor Omului un proces pe această temă pornit împotriva statului vecin. “Când mi-a spus cumnatul meu despre ce e vorba şi cum a procedat, mi-am dat seama că nu mai trebuie să stau pur şi simplu ca un comentator de pe margine pentru că aceleaşi probleme le au mulţi sătmăreni care locuiesc în zona asta marginală de oraş unde e str. Magnoliei, aşa că m-am documentat şi sunt gata să-i dau în judecată pe cei răspunzători de lipsa liniştii familiei mele determinată de incompetenţa celor din Primărie”, ne-a declarat Mihaly Jankovits convins că “modelul ungar” se poate aplica perfect şi la Satu Mare.
Traficul greu, poluarea şi zgomotul – motive de condamnare
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat recent Ungaria la plata a 6.000 de euro despăgubiri pentru că autorităţile nu au înlăturat poluarea şi zgomotul peste limita admisă cauzate de traficul greu într-o localitate. Plângerea la CEDO a fost depusă după ce autorităţile locale au menţinut devierea traficului greu intr-o zonă de locuinţe, chiar şi după ce Gyorgy Dees (cumnatul sătmăreanului Mihaly Jankovits) a reclamat faptul că pereţii casei sale s-au crăpat şi că nu mai are linişte sau aer curat în casă şi în curte din cauza indolenţei autorităţilor, care nu au luat măsurile necesare pentru a devia traseul maşinilor mari într-o altă zonă, fără imobile de locuit. Situaţii similare s-au petrecut şi se petrec încă destul şi în Romania, inclusiv în judeţul şi municipiul Satu Mare, multe imobile fiind avariate ca urmare a traficului intens de maşini mari. Această decizie a CEDO împotriva Ungariei reprezintă un precedent important şi pentru toţi românii care s-au confruntat cu o astfel de problemă, în acest caz “modelul ungar” al acţionării hotărâte în instanţă a autorităţilor locale şi a statului fiind, credem, unul benefic.
A pierdut în Ungaria, dar a cîştigat la CEDO
Potrivit xerocopiilor deţinute de sătmăreanul Mihaly Jankovits, cumnatul său Gyorgy Dees a dat statul ungar în judecată, reclamând că autorităţile din localitatea Alsonemedi au ignorat repetatele sale sesizări referitoare la problemele cauzate de maşinile mari care circulau pe strada pe care locuia. Gyorgy Dees a menţionat în repetate rânduri că – din cauza zgomotului, a poluării şi mirosului neplăcut cauzat de traficul greu – casa sa a devenit aproape de nelocuit. Cetăţeanul maghiar a susţinut că, încă în urmă cu 13 ani, a observat că pereţii casei sale s-au crăpat, astfel că a apelat la un expert. În raportul de constatare, expertul a concluzionat că zidurile imobilului în care locuia Dees s-au crăpat din cauza trepidaţiilor generate de trecerea maşinilor mari. Cetăţeanul maghiar a încercat să obţină despăgubiri în instanţele nationale, dar, după aproximativ şase ani de judecată cu statul în instanţele de acolo (care nu-s mai breze decât ale noastre), Gyorgy Dees a pierdut bătălia, astfel că s-a adresat CEDO.
CEDO: zgomotul reprezintă o încălcare a dreptului la viaţă privată
În decizia de condamnare a statului ungar, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a atras atenţia că, potrivit articolului 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, trebuie protejat dreptul individului la respectarea vieţii private, a familiei sale şi a corespondenţei, atât de intervenţia nedreaptă a statului, cât şi de aceea a altor persoane. Casa, definită de judecătorii europeni ca fiind spaţiul fizic delimitat unde are loc viaţa de familie, trebuie respectată nu numai prin nepătrunderea în aceasta, ci şi prin garantarea dreptului individului de a se bucura în linişte de locuinţă.
Prin urmare, nu numai pătrunderea efectivă în spaţiul de locuit reprezintă o încălcare a dreptului la viaţă privată, ci şi zgomotul prea mare, mirosul de nesuportat şi emisiile de gaze. “O serioasă încălcare a dreptului individului de a se bucura de respectarea intimităţii casei sale este punerea acestuia în imposibilitatea de a se bucura de liniştea căminului”, se arată în decizia CEDO. Deşi CEDO a stabilit că autorităţile locale au luat câteva măsuri pentru reducerea zgomotului şi poluării, acestea nu au intervenit în mod suficient pentru a stopa încălcarea gravă, prin menţinerea rutei traficului greu într-o zonă cu case de locuit, a dreptului la viaţă privată al cetăţenilor. “În acest caz, statul a fost chemat să medieze între interesele participanţilor la trafic şi cele ale locuitorilor zonei. Deşi Curtea recunoaste şi admite eforturile autorităţilor şi timpul de care acestea au avut nevoie pentru a schimba o infrastructură, totuşi nu se poate pierde din vedere că măsurile luate de autorităţi s-au dovedit a fi insuficiente şi, ca urmare, aplicantul a fost expus unui nivel excesiv de zgomot, pe o perioadă îndelungata de timp. În aceste condiţii, Curtea apreciază că a existat un deranj direct şi serios care a afectat, până în prezent, strada pe care locuieşte aplicantul, deranj de natură să îl impiedice pe acesta din urmă să se bucure de liniştea casei sale. Curtea apreciază că statul nu a reuşit să se achite de responsabilitatea sa de a-i garanta aplicantului dreptul de a-i fi respectată casa şi viaţa privată”.
Sătmărean decis şi răbdător
Mihaly Jankovits ştie procesul pe care îl porneşte împotriva Primăriei Satu Mare şi a Consiliului Local Satu Mare va dura câţiva ani, dar este decis să nu se dea bătut.”Dacă nimeni nu face nimic, doar dă din gură şi atât, niciodată nu se va schimba nimic în bine în oraşul ăsta nenorocit. Nu ştiu dacă se vor gândi şi alţi sătmăreni să-mi urmeze exemplul, dar eu unul ştiu că voi avea răbdare să-mi duc acţiunea până la capăt pentru că cineva – primarul Ilyes sau statul român sau cine-o fi – trebuie să plătească pentru daunele pe care le aduce mie şi familiei mele problema asta a traficului greu care nu se mai deviază în afara oraşului în ciuda tuturor promisiunilor autorităţilor”, afirmă sătmăreanul în cauză.
Pingback: Festivalul "Cerbul de aur" Brașov (I) | Blogul lui Nea Costache
Pingback: Bilant 2010 | Blogul lui Nea Costache
Pingback: AM, CUM SĂ N-AM… | Blogul lui Nea Costache