Interviu cu şeful Serviciului Judeţean Anticorupţie, comisar şef Stelian Călugăru (II)


Care este specificul muncii la DGA prin comparaţie cu celelalte structuri anticorupţie ? Că mai există şi alţii care au acest „obiect al muncii” – corupţia…

–   Ceea ce ne este specific nouă este faptul că noi ne ocupăm cu prevenirea faptelor de corupţie, în primul rând şi îndeosebi cu combaterea actelor de corupţie din rândurile funcţionarilor publici care aparţin de Ministerul Administraţiei şi Internelor. Atunci când spun că e vorba de Ministerul Administraţiei şi Internelor, mă refer nu numai la structurile de Poliţie, Jandarmerie, Pompieri şi Poliţie de Frontieră, ci şi la Prefectură, la instituţiile deconcentrate şi la alte domenii care sunt în subordinea acestui minister. În rest, noi suntem o structură de poliţie judiciară şi ne aflăm în subordinea procurorului care se ocupă strict de instrumentarea faptelor de corupţie. Practic, noi nu facem altceva decât să efectuăm strict operaţiunile dispuse de procuror prin delegaţie, acestea fiind activităţi procedurale care se transpun ulterior în mijloace de probă folosite pentru întocmirea rechizitoriilor.

În acest context, aş reaminti de succesele vizibile pe care le-aţi avut în ultimele săptămâni. Mă refer la cazul cu secretara Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, Nagy Andrea, care a fost prinsă în flagrant de luare de mită, dar şi la destructurarea acelei grupări care se ocupa intens de contrabanda cu ţigări şi în cadrul căreia activau şi doi poliţişti de la Turulung. Acestea sunt, cred eu – şi vă rog să mă corectaţi dacă greşesc ! -, doar cazuri de mică şi medie corupţie. Chiar nu există mare corupţie în judeţul Satu Mare ?

–   Aş putea spune că atâta timp cât nu este dovedită, nu există ! Logic vorbind, aşa ar rezulta, nu ?

Da, dar asta mie se pare mai degrabă o logică împotriva realităţii.

– De ce ?… Repet: noi suntem ofiţeri de poliţie judiciară care desfăşurăm activităţi în baza delegării procurorului. În momentul în care cineva vine la noi şi ne sesizează săvârşirea unor acte şi fapte de corupţie, noi avem obligaţia de a-l informa automat pe procuror, se deschide un dosar şi ne începem activităţile procedurale necesare. Atâta timp cât nimeni nu vine la noi să ne sesizeze în legătură cu aspecte legate de „mare corupţie”, cum spuneţi dumneavoastră, eu nu pot spune că există un astfel de fenomen la Satu Mare. Tocmai de aceea am insistat atât de mult să vă spun că percepţia cetăţeanului asupra corupţiei este foarte importantă şi noi desfăşurăm, pe cât ne stă în putinţă şi cât ne ajută mass-media locală şi naţională, activităţi de conştientizare a opiniei publice în legătură cu importanţa crucială pe care poate să o aibă orice sesizare făcută către noi despre un fapt de corupţie – dacă într-adevăr se vrea ca fenomenul corupţiei să fie atât de mult diminuat încât aproape să nu mai existe… Pentru că eu nu pot sta în spatele fiecărui funcţionar public, nu am de unde să ştiu în permanenţă ce face acesta la ghişeul sau în biroul lui !… Dacă un om căruia i se pretind sume de bani de către un funcţionar public acceptă aşa ceva, înseamnă că există deja o situaţie care nu este deloc în regulă. Dacă, însă, nu acceptă ideea de a da bani şi a venit la noi şi denunţă acea faptă, înseamnă că activitatea de prevenţie care se face în cadrul actualei lupte anticorupţie şi-a atins scopul în cazul său şi că acel om merită tot respectul şi toată cinstea, el putând dormi liniştit cu capul pe pernă că a făcut un lucru bun. E uşor de spus că „există mare corupţie la Satu Mare”, iar noi suntem conştienţi de faptul că există, dar noi nu putem face absolut nimic până când nu există o certitudine în acest sens pornită de la o sesizare pe bază reală, nu pe poveşti sau păreri ! La DGA nu se poate iniţia o lucrare penală doar pentru că cineva pune despre altcineva o întrebare retorică de genul: „oare ăla nu e corupt ?”… Trebuie să existe măcar câteva informaţii certe pentru început, ceva real şi viabil pentru ca eu să pot demara primele proceduri legale, altfel nu se poate face nimic.

S-a întâmplat ca să vină oameni la dumneavoastră, la Serviciul Judeţean Anticorupţie, şi să vă ofere informaţii despre fapte de corupţie fără a fi, însă, de acord să depună şi o sesizare în scris în sensul celor relatate de ei ?

–   Da, chiar de foarte multe ori lucrurile se întâmplă exact aşa, din păcate, dar în acest fel nu se respectă procedurile noastre şi nu putem valorifica informaţiile respective.

De ce credeţi că se întâmplă astfel, că oamenii se feresc să depună sesizări scrise ?

–   Se întâmplă astfel în primul rând din cauza legislaţiei defectuoase ! Am mai spus asta şi fac ce fac şi tot la problema asta mă întorc. În momentul în care un cetăţean vine să denunţe o faptă de corupţie care are şi conotaţii majore, în mod normal legea ar trebui să-l protejeze pe acel cetăţean. Adică el nu trebuie în nici un caz scos în faţă şi plimbat pe la toate instituţiile şi instanţele şi arătat cu degetul: „tu eşti, mă, ăla care purtai aparatură de filmare pe tine ?! sau tu eşti ăla care ai denunţat ?!”… Amintiţi-vă ce a ieşit din cazul cu acel Gheorghe Ciorbă, dacă-mi aduc bine aminte numele lui, care i-a denunţat pe foştii miniştri Ioan Mureşan şi Traian Remeş. Toată lumea îl ridiculizează şi râde de el pe toate drumurile, cu toate că el a denunţat un act de corupţie. Vi se pare normal să se întâmple astfel ? Vi se pare cumva că, văzând tot ceea ce s-a întâmplat în acest caz, s-a încurajat vreun cetăţean să mai vină să denunţe fapte de corupţie ?… Din păcate, nu.

Da, e destul de clar… dar nu există un program de protecţie a martorilor ?

–   Vi se pare că există ?!…

Teoretic, se spune că da !

–   Da, teoretic…

Mda… Mergem mai departe. Pentru documentarea cazurilor de corupţie, DGA foloseşte aparatură de interceptare audio-video. Aparatura din dotare este a dumneavoastră sau este împrumutată de la alte instituţii ?

–   Noi, în documetarea actelor şi faptelor de corupţie ne folosim şi de interceptări ale convorbirilor telefonice, de înregistrări ambientale. Dar acestea sunt făcute practic de alte structuri pentru că procurorul care ne coordonează solicită şi obţine de la judecător autorizaţia legală, iar acea autorizaţie nu vine la noi, ci către structurile care au competenţe potrivit legislaţiei în vigoare. Mie degeaba îmi dă autorizaţia asta pentru că eu nu am competenţe stabilite de lege în acest sens. Eu nu culeg informaţii ! O să repet şi o să nuanţez o precizare pe care am făcut-o anterior: nu suntem o structură concepută pentru culegerea de informaţii, toţi de aici suntem ofiţeri de poliţie judiciară care desfăşurăm activităţile noastre specifice în baza delegării procurorului. Adică facem activităţi investigative, nu informative.

E bine că aţi precizat acest aspect pentru că şi instituţia dumneavoastră este percepută în general ca fiind un fel de serviciu secret, un alt serviciu de informaţii.

–  Nu, asta este o percepţie greşită. Eu mă bucur că celelalte structuri care concură la realizarea actului de justiţie au înţeles până la urmă acest lucru: noi nu putem face activităţi informativ-operative. Astea sunt făcute de alte structuri. După ce un cetăţean a venit la noi şi a sesizat o faptă de corupţie, noi putem să desfăşurăm doar activităţi investigative, activităţi mai degrabă specifice celei de poliţie: dacă există acel funcţionar public presupus a fi corupt, dacă el are în fişa postului său atribuţiunea pentru care solicită sume de bani, dacă este pretabil la a face aşa ceva, dacă veniturile lui sunt sub nivelul cheltuielilor şi aşa mai departe. În rest, prin delegarea procurorului, putem face activităţi „la vedere”: anchete, luarea de declaraţii, investigaţii. Prin urmare, nu suntem serviciu secret.

Domnule comisar şef Călugăru, cât de mult sau cât de puţin vă influenţează politicul în activitatea dumneavoastră ?

–   Sunt mândru să spun că politicul nu mă influenţează absolut deloc ! Chiar deloc ! Niciodată – nici când am fost la Biroul de Protecţie Internă, nici când am fost la DNA şi cu atât mai mult de când sunt aici – nu m-a influenţat nimeni în activitatea mea profesională. Sincer, nici nu ştiu cum ar putea funcţiona influenţa asta. Să mă sune cineva şi să-mi spună ceva de genul „pe ăla îl arestezi, pe ăla nu”, sau cum ?

Ar putea funcţiona şi aşa cum spuneţi… În plus, de obicei se accede într-o funcţie de conducere numai dacă, aşa cum se spune, „există susţinere politică”. Cu dumneavoastră cum a fost ?

Eu, când am venit în structura asta de la DNA, am primit doar un fel de sarcină de serviciu de la domnul procuror-şef de atunci să elimin o anumită distanţare a acestei structuri faţă de DNA pentru că lucrurile nu mergeau aşa cum ar fi trebuit să meargă…

Adică de la Marius Iancu, actualul şef al DNA Oradea…

–   Da, exact. El mi-a spus: „dumneata te duci şi dai examen la DGA şi ai face bine să reuşeşti pentru că avem nevoie de un om cu care DNA-ul să poată coopera !” Aşa am ajuns aici. Dar politicul nu a avut absolut nici un amestec în asta. Şi vă mai spun ceva: un om politic sau oricare altul, dacă ne gândim şi la cei care manevrează sume mari de bani şi ar putea încerca să influenţeze într-un fel sau altul, vine şi-ţi dictează modul de instrumentare a unui dosar numai dacă eşti obedient lui, dacă te are cu ceva la mână. Dar pe mine cu ce să mă aibe la mână ?… Dacă ar îndrăzni cineva să vină la mine cu aşa ceva, Dumnezeu să-l ferească ! Eu nu sunt din acest judeţ, nu am fraţi, nu am rude – eu îmi fac datoria până la capăt, indiferent cine ar fi cel implicat într-un act de corupţie instrumentat de Servicul Judeţean Anticorupţie. Atât !

Ce ar trebui să ştie despre DGA funcţionarii publici predispuşi să ia mită ?

–   Ar trebui să ştie foarte bine că existăm, în primul rând !

Păi cred că ei ştiu câte ceva, că doar spuneaţi că faceţi şi muncă de prevenţie.

–   Da, da ! Chiar desfăşurăm activităţi de prevenţie, chiar cu sute de funcţionari şi cadre care participă la expunerile şi discuţiile noastre de prevenţie. Mai mult, actualmente suntem într-o activitate care urmăreşte stabilirea cu certitudine, cu exactitate, a locurilor, mediilor şi obiectivelor instituţionale cu potenţial ridicat la corupţie. De luni de zile desfăşurăm această activitate. Nu este vorba de chestionare, cum s-ar crede. Este vorba de „funcţionari de integritate”, cum le spunem noi, care au această atribuţiune în cadrul structurii instituţionale din care face parte: să identifice, împreună cu şefii sau cu colegii cu care cooperează, acei factori de risc, acele vulnerabilităţi care nouă ne pot fi de foarte mare folos atunci când radiografiem o instituţie. Dacă mă gândesc, de exemplu, la Poliţie, evident că ne vom concentra asupra anumitor servicii din Poliţie unde există, măcar teoretic, un risc potenţial de corupţie. Că doar n-o să mă interesez de cel care lucrează într-un banal birou de evidenţă operativă, că o fac cam degeaba. Atunci, unde ne putem îndrepta ? La Serviciul de Investigare a Fraudelor, la Poliţia Rutieră, la orice alt serviciu unde există preponderent activitate directă cu cetăţenii. Că există în Poliţie oameni care-şi fac treaba numai la birou, nici nu sunt prea cunoscuţi, nu-i ştie lumea şi există şanse foarte-foarte reduse să meargă cineva la ei ca să încerce să-i corupă.

Da, asta-i teoria. În practică, oriunde, în orice birou – şi acum nu mă refer doar la exemplul dumneavoastră cu Poliţia – s-a inventat ceea ce se numeşte „intervenţie”, „vorba bună”, „pila”…

–   Da, e adevărat. Este realmente un fenomen despre care aş spune că este cel puţin incorect, adică există acele „intervenţii” din partea funcţionarilor asupra colegilor – sau din partea unor intermediari – pentru a face „aranjamente” ca aceştia să-şi îndeplinească sau să nu-şi îndeplinească atribuţiunile de serviciu. Între colegii funcţionari publici – şi nu numai ! – se întîmplă să existe discuţii de genul „uite, omul ăsta este prietenul meu, te rog să-l laşi în pace cu problema aia a lui !” Sau: „hai să-l ajutăm pe omul ăsta, că nu ne rămâne dator !”  Asta nu este deloc corect. Asta, împreună cu transmiterea de informaţii către mediul lumii infracţionale – aşa cum au făcut cei doi poliţişti de la Turulung implicaţi în activitatea de contrabandă, de exemplu -, sunt lucruri care nu sunt nici corecte, nici legale. Unor astfel de lucruri pur şi simplu trebuie să le declarăm război ! Nu se poate aşa ceva, ca un coleg de-al meu cu care plec la „război” la 3 dimineaţa împotriva infractorilor să-l sune peste 5 minute pe infractor să-i spună: „Stai ascuns că noi plecăm în zonă !” Aşa ceva mi se pare cea mai odioasă trădare pentru că-ţi subminează încrederea în oamenii de lângă tine cu care lucrezi cot la cot…

(va urma)

Interviu realizat de Dorin Prunilă

Comentarii

comentarii

4 Comentarii la "Interviu cu şeful Serviciului Judeţean Anticorupţie, comisar şef Stelian Călugăru (II)"

  1. florin   3 decembrie 2010 at 6:27 pm

    exista fapte de mare coruptie dar dc nu exista oameni competenti care sa le scoata in fata, vom ramane in continuare un judet de corupti

    Răspunde
  2. catel   3 decembrie 2010 at 9:34 pm

    cand "v-a urma" pune-i o intrebare, despre ce parere are de acest SRL :
    http://jandarmi.net/forum/index.php?board=52.0

    Răspunde
  3. catel   3 decembrie 2010 at 9:35 pm

    cat priveste despre profesionalismul d-lui Calugaru … toata stima, numai cuvinte de lauda.

    Răspunde
  4. mateimariusdumitru   27 decembrie 2010 at 11:21 pm

    CALUGARU STELIAN …ALIAS MOSUL….ESTE UN OM EXTRAORDINAR CU CARE AM AVUT PRIVILEGIUL SA LUCREZ IMPREUNA…..PENTRU BINELE ACESTEI …TARI…FAPTELE NOASTRE DE ARME FOR RAMANE CUNOSCUTE NUMAI DE CEI CU CERTIFICATE…ORNIS. TRIBUTUL PASIUNI PENTRU MUNCA DE INFORMATII LA COSTAT UN PREINFARCT PE MOSU, DAR BINELE A INVINS SI CALUGARU… ALIAS MOSU TRAIESTE. MOSULE SA AI ZILE MULTE SI SA LUCREZI PENTRU TARA ASTA DRAGA,NOUA CELOR CARE AM LUCRAT LA SPP-C.I.O.SUB COMANDA DL GEN.POPA I. VICTOR.UN FOST COLEG DE ARMA ….MDM

    Răspunde

Leave a Reply

Your email address will not be published.