Autoarea scrisorii către părinți, învățătoarea din localitatea Homorodu de Mijloc, Mihaela Codrean, a postat azi, 7 octombrie pe pagina sa de Facebook un nou mesaj. Scrisoarea, publicată zilele trecute de Sătmăreanul (http://www.satmareanul.net/2015/10/03/scrisoarea-unei-invatatoare-catre-toti-parintii-te-rog-respecta-ma/), a ajuns viral pe internet fiind citită de zeci de mii de persoane.
Mihaela Codrean revine cu un nou mesaj prin intermediul căruia dorește să facă câteva precizări. În continuare vă redăm textul integral al mesajului postat de Mihaela Codrean:
„Țin să fac niște precizări, deși nu sunt datoare nimănui cu explicații … E pagina mea, e viața mea și e dreptul meu la opinie. Trăim într-o țară liberă (cel puțin cu numele), în care fiecare putem să ne spunem părerea sau punctul de vedere.
Mulți nu o fac, se ascund sub o mască, sau spun cu totul altceva decât gândesc. Ei bine, mie nu îmi plac măștile, de nici un fel.
Am scris, zilele trecute o scrisoare, care, probabil conținea adevăruri gândite și simțite de mulți oameni. Așa îmi explic ecoul puternic pe care l-a avut. Dar, pentru tine, cel care-mi judeci viața și cuvintele, iată:
1. Nu am scris această scrisoare pentru „a cerși” respectul părinților. Eu, ca dascăl, mă bucur și m-am bucurat mereu de respect. Și de dragostea sinceră a elevilor. Dacă ai înțeles asta din scrisoarea mea, atunci nu ai citit-o cu atenție. Este vorba despre faptul că noi, dascălii ne lovim adesea de atitudinea arogantă a părinților. Și e minunat atunci când noi, părinți și dascăli putem fi la același nivel, pentru ca fiecare dintre noi, părinți și dascăli, dorim binele copiilor. Știu, știu, respectul se câștigă, dar dă-ne o șansă!
2. Nu am scris această scrisoare pentru a mă lăuda cu munca mea, pentru „a-mi fâlfâi” diploma. Apropo, nu e singura pe care o am și nici nu a fost cea mai grea muncă sau încercare prin care am trecut. Am vrut doar să dezvălui puțin (crede-mă că puțin) din munca și migala necesară pentru a deveni învățător. Pentru ca părintele să înțeleagă că nu ajungi dascăl doar pușcând din degete, ci cu efort. A fost alegerea mea să merg la acel liceu, nu reproșez și nu regret nimic din toți acei ani. Iar tu nu ai prins bine ideea. Iar.
3. Nu am ajuns în acest sat „uitat de lume” pe care din întâmplare îl iubesc din toată inima, pentru că n-aș fi în stare să prind un post în oraș. Și, dacă tot m-ai acuzat că mă laud, mă laud spunându-ți că de fiecare dată când am participat la examenul de titularizare, am fost printre primii. Am experimentat chiar viața la oraș. Dar, în momentul de față, cea mai bună variantă pentru mine și familia mea, este viața la tara. Mă repet, este viața mea și am dreptul să o trăiesc unde și cum vreau. Deci, iar ai judecat greșit.
4. Nu am scris această scrisoare pentru a fi „vedetă”, nu mă fardez deja pentru a apărea la tv (nu mă fardez, în general). Nu aveam nici cea mai mică idee că scrisoarea mea va ajunge la atâția oameni, chiar și la tine, care nu mă cunoști. Dar, cei care mă cunosc cât de cât, știu. Știu că mie îmi place să scriu uneori (chiar și pe Facebook, da) ceea ce simt, ceea ce cred sau ceea ce trăiesc, dar cu limită și nu cu scopul de a mă scoate pe mine în evidență. Să mai repet? Da, ai judecat greșit.
Poate ar mai fi multe de zis, dar timpul trece și am o viață de trăit. Nu m-am descurajat, nu sunt supărată, nu sunt dezamăgită, știu că vedem diferit, gândim diferit … Dar am simțit aceste cuvinte pe limbă, de câteva zile, văzând, uneori, cum sunt judecată. O să mai scriu atunci când simt nevoia. Acum, nevoia de a clarifica unele lucruri a fost potolită”, scrie pe pagina sa de Facebook învățătoarea Mihaela Codrean.