Din centrul comunei Turţ, drumul ce duce pana la Manăstirea ortodoxa având hramul Marelui Mucenic Gheorghe din Turt Bai, este de vreo 7 km în lungime.

Acest drum, conform legendei şi a povestirilor celor mai în varstă se situează pe traseul pe care în trecut din cauza invaziei popoarelor migratoare se retrăgeau femeile, copii si fetele (zânele) între munţi la Cămara Zânelor unde stăteau ascunşi şi se rugau lui Dumnezeu până trecea pericolul, denumirea localităţii Cămârzana fiind de aceste întâmplări.

Mănăstirea ortodoxă cu hramul Marelui Mucenic Gheorghe din satul Turţ Băi, se află într-un mirific peisaj de munte la poalele pădurii de gorun de pe dealul Coparcea, de unde se poate observa cu ochiul liber oraşul Satu Mare si toate satele din zona.

Localitatea se numeşte Turţ Băi, pentru că aici se afla o mină, veche de câteva sute de ani. Turţ Băi, pentru că „baie” înseamnă în limbajul local „mină”. Turţ Băi, unde este amplasat schitul, pe Dealul Copăcea, este o localitate mică, de doar câteva zeci de numere de casă şi puțin peste 100 de locuitori. Pe vremea împărătesei Maria Tereza au fost aduşi aici primii locuitori, slovaci şi maghiari, pentru a lucra în mina de metale neferoase şi rare.

Minereul era transportat cu căruţele la Baia Mare. Din localitatea Turţ pînă la schit sunt 7 km, pe un drum de deal, pietruit şi greu. În vechea mină se intra din apropierea localităţii Turţ Băi, iar în anii ’60 s-a înfiinţat o mină nouă, la câţiva kilometri depărtare de cea veche, în care au lucrat peste 1.500 de angajaţi.