Am fost la Roşia Montană (foto+video)


Este cel mai controversat şi în acelaşi timp cel mai fascinant loc din România care însă divizează societatea în două tabere. Unii sunt de partea companiei canadiene Gabriel Resources care a venit în 2006 atât cu un proiect de investiţii masive într-o linie tehnologică modernă de exploatare a aurului şi argintului cât şi cu unul de remediere a mediului înconjurător după finalizarea lucrărilor de exploatare. Alţii însă consideră că proiectul Gabriel nu va face decât să distrugă una dintre cele mai tradiţionale şi mai vechi comunităţi miniere din nord-vestul României având un impact covârşitor atât asupra celor 16 sate aparţinătoare comunei Roşia Montană cât şi asupra mediului. Unii sunt de partea proiectului Gabriel, deoarece cred în promisiunile companiei de a le asigura locuri de muncă şi un trai mai bun într-o zonă în care mineritul este singura sursă de venit. Alţii se opun vehement spunând că după finalizarea exploatărilor locul va avea mai degrabă un aspect selenar iar cei de la Gabriel nu doresc decât să exploateze cele 314 tone de aur care se găsesc în subsolurile Roşiei Montane, aşa cum reiese din ultimele studii geologice. Toţi susţin că doresc să salveze Roşia Montană. Toţi au dreptate în felul lor dar întrebarea nu este dacă Roşia Montană trebuie ori nu salvată deoarece acest lucru se înţelege de la sine ci, mai degrabă prin ce mod, pe ce cale trebuie salvată. La urma, urmei, balanţa trebuie să încline într-o parte sau alta. Însă din perspectiva viitorului e greu de spus pe ce cale o vor lua lucrurile în anii care urmează. Gabriel Resources vine cu un proiect bine documentat susţinut de o serie de analize geologice, chimice, de impact asupra mediul înconjurător şi asupra comunităţii locale. Totul pare foarte bine pus la punct. Poate chiar extrem de bine, astfel încât te întrebi: unde este oare fisura?

Pentru cei care nu ştiu Roşia Montană este o comună alcătuită din 16 sate şi este situată în judeţul Alba, la 75 km de reşedinţa de judeţ, în Munţii Apuseni. Vorbim despre o comunitate minieră tradiţională unde, în decursul istoriei mineritul a reprezentat principala ocupaţie a locuitorilor mai ales că terenurile agricole nu reprezintă decât 12% din suprafaţa comunei. În subsolul unei părţi a satului Roşia Montană se găsesc cele mai mari zăcăminte de aur şi argint din Europa. O parte dintre locuitori îşi apără casele, proprietăţile şi locurile în care s-au născut. Alţii în schimb se alătură celor care vin cu banii şi promit profituri mari în urma exploatării aurului şi argintului care se ascund în minele de la Roşia Montană. Tot din aceste mine au extras aurul romanii în urmă cu două milenii. Iar acum vine o companie canadiană care promite locuri de muncă, bunăstare şi toate acestea într-o comunitate măcinată de grave probleme sociale. Reprezentanţii companiei vin cu exemplele altor mine de aur din lume unde mediul nu a avut şi nu are de suferit în urma exploataţiilor. Promit că vor investi în utilaje şi oameni însă opozanţii văd cu totul altfel lucrurile. Pentru a afla care este părerea celor două tabere am mers direct la faţa locului.

Compania a achiziţionat 80% din proprietăţile aflate în zona industrială

Oponenţii se văd nevoiţi ca în cazul în care proiectul Gabriel Resources va obţine toate avizele necesare să-şi părăsească definitiv pământurile, casele şi să nu mai vadă cimitirele unde străbunii lor îşi dorm somnul de veci. Unii au făcut-o deja alegând soluţia propusă de companie şi anume strămutarea sau relocarea. Cele două zone de strămutare sunt Recea, un cartier nou şi modern construit de RMGC în municipiul Alba Iulia, respectiv o zonă rurală ce urmează a fi construită în Roşia Montană. „La Alba Iulia am construit 125 de case unde au fost strămutate aproape 900 de persoane. În perioada 2002-2008, compania a achiziţionat aproape 80% din numărul proprietăţilor aflate în zona industrială a proiectului. E adevărat că sunt familii care nu doresc să plece”. „Nici mort nu o să-mi vând casa. Aici m-am născut, aici am trăit şi aici vreau să mor” spune unul dintre localnici. Cătălin Hosu, Regional Communications Manager în cadrul RMGC , spune că nu înţelege poziţia celor care se opun proiectului din moment ce au posibilitatea de a începe o viaţă nouă, într-un alt loc şi cu mai multe posibilităţi atât pentru ei cât şi pentru copiii lor. „Oponenţii proiectului folosesc câteva cuvinte cheie: poluare, moarte sau distrugere însă nu vin cu o alternativă. E timpul ca balanţa să încline într-o parte sau alta deoarece situaţia prezentă nu constituie pentru nimeni un avantaj”. Reprezentanţii companiei susţin însă că o bună parte din locuitori sunt de partea proiectului. „Eu personal sunt pentru proiect. Am doi copii la liceu şi doresc ca după terminarea studiilor să aibă un loc de muncă” spune una dintre angajatele Asociaţiei „Pro Dreptatea”.

O bună parte dintre locuitorii comunei nu au locuri de muncă

Privind în ansamblu problema socială cu care se confruntă locuitorii din Roşia Montană trebuie să recunoaştem că e nevoie de schimbare. Trebuie găsită o soluţie având în vedere că şomajul a atins cote alarmante după ce compania RoşiaMin a închis minele în mai 2006. Potrivit ultimelor studii 80% din locuitorii zonei nu au un loc de muncă. Mulţi sunt plecaţi în străinătate pentru a-şi căuta un rost. Partizanii proiectului Roşia Montană văd în RMGC singura soluţie pentru ca zona să devină prosperă însă oponenţii vorbesc despre catastrofele ecologice de lungă durată pe care le vor declanşa lucrările de exploatare minieră. Cei care se opun proiectului mai vorbesc şi despre faptul că, consilierii locali ar fi fost cumpăraţi de compania canadiană „sperând să câştige şi ei ceva de acolo”. Întrebat despre înflăcărarea celor care apar în spoturile publicitare pe posturile televiziunilor naţionale Sorin Jurca, vicepreşedintele Fundaţiei Culturale „Roşia Montană” spune că „îi cunosc pe toţi deoarece trăim în aceeaşi localitate. La un moment dat l-am întrebat pe unul dintre minerii care apare în aceste reclame motivul pentru care a acceptat. Mi-a spus că nu avea de ales deoarece avea nevoie de bani”.

Compania canadiană a investit 400 milioane de dolari 

SC Roşia Montană Gold Corporation SA (RMGC) deţine licenţa minieră pentru exploatarea acestui zăcământ. Cătălin Hosu spune că „statul român deţine aproape 20% din RMGC. Restul de 80% aparţine companiei canadiene Gabriel Resources care de 14 ani deţine acest parteneriat având o contribuţie economică semnificativă la nivel local şi regional. Până în prezent compania a investit 400 milioane de dolari în vederea deschiderii unei mine moderne la Roşia Montană”. Să nu uităm că vorbim despre o zonă în care mineritul este aproape în exclusivitate singura modalitate de trai a cetăţenilor. Problemele au apărut după închiderea minei de stat RoşiaMin în 2006, care absorbea aproape întreaga forţă de muncă a zonei asociată cu întârzierea luării unei decizii privind proiectul minier Roşia Montană. Mai mult decât atât Comisia Internaţională pentru Protecţia Dunării a desemnat această zonă ca fiind un „punct cu grad ridicat de risc” pentru mediul înconjurător din cauza activităţilor miniere din trecut.

După obţinerea avizelor de mediu compania are în vedere construirea unei mine moderne

În prezentarea susţinută în sala de conferinţe a Muzeului „Aurul Apusenilor”, Cătălin Hosu spune că „în momentul în care proiectul va obţine toate acordurile şi avizele necesare, la Roşia Montană va fi construită o mină modernă cu patru cariere şi o uzină de prelucrare a aurului şi argintului în conformitate cu standardele Uniunii Europene (UE). În lumina estimărilor geologice curente putem spune că aici se găseşte unul dintre cele mai mari zăcăminte de aur şi argint din Europa. Dar să nu vă închipuiţi că vom găsi bulgări de aur. Argintul şi aurul se găsesc sub formă de filoane în cantităţi mici dizolvate în minerale. Pentru a vă face o idee pot să vă spun că dintr-o tonă de minerale vom putea extrage 1,5 grame de aur şi 6 grame de argint. Vorbim aici de concentraţii medii. Există şi o diferenţă de randament în ceea ce priveşte obţinerea celor două metale preţioase. În cazul aurului vorbim de un randament de prelucrare de 80% iar în cel al argintului de 60%”. Proiectul Gabriel este propus pentru o perioadă de 25 de ani din care 2 ani reprezintă etapa de construcţie, 16 ani etapa de exploatare şi alţi 7 ani etapa de închidere şi reabilitare a zonei şi a mediului înconjurător.

Cătălin Hosu spune că tehnologia cu cianură nu are efecte negative asupra mediului şi vieţii în general

Interesul companiei canadiene este justificat de rezultatele studiilor geologice efectuate în zona Roşia Montană. „Dacă în 2007 ştiam de 28,7 t de aur, în urma studiilor geologice efectuate în perioada 1997-2003, care au costat 100 milioane de dolari, în prezent putem spune cu siguranţă că la Roşia Montană există 314 t de aur”. Prin ce tehnologie vor fi exploatate aurul şi argintul de la Roşia Montană? Cei de la RMGC promit aplicarea celor mai avansate şi sigure tehnologii în domeniul exploatărilor aurifere care însă folosesc cianuri pentru obţinerea aurului. Sorin Jurca vorbeşte despre faptul că „prin implementarea proiectului RMGC zona va deveni o adevărată bombă ecologică. Zilnic vor fi folosite 30 de tone de dinamită. Vorbim aici nu doar de poluarea sonoră ci şi de praful care va fi ridicat de exploziile zilnice”. Însă Cătălin Hosu vine un contraargument spunând că „nu va exista poluare fonică deoarece cantităţile de dinamită inserate în orificiile făcute în rocă nu vor fi detonate în acelaşi timp ci la câteva milisecunde una de alta ceea ce va determina o reacţie în lanţ reducând astfel nivelul zgomotului produs. În ceea ce priveşte praful trebuie să vă spun că zona dinamitată va fi udată în permanenţă cu apă reducându-se astfel nivelul poluării prin particulele de praf. Mai mult decât atât între zona minieră şi comună se vor construi ridicături de pământ care vor opri înaintarea particulelor de praf spre zonele locuite”.

Oponenţii spun că la finalizarea exploatărilor imaginea Roşiei Montane va fi una selenară

Sorin Jurca mai spune că „după cele 16 ani de exploatare vor rămâne în urmă patru cratere imense pline cu apă poluată cu cianură, o substanţă extrem de toxică şi, o imagine selenară. Sper să nu fie aşa”. Toxicitatea cianurii este recunoscută şi de către reprezentantul RMGC, Cătălin Hosu care însă spune că „tehnologia ne protejează de pericolul acestei substanţe. În cantităţi mari cianura este dăunătoare oamenilor şi altor vietăţi. Până în prezent nu au fost semnalate cazuri de deces produse de cianură la nici una dintre minele de aur din lume. Noi vom avea o instalaţie de neutralizare a cianurii care va reduce concentraţia acesteia până sub limitele impuse de legislaţia UE”. Ce înseamnă acest lucru? Potrivit Directivelor Europene limita maximă de descărcare în iaz este de 10 ppm, adică 10 părţi pe milion. „Concentraţia de cianură în cadrul Proiectului Roşia Montană la descărcarea în iaz va fi de 5-7 ppm reprezentând o valoare sub limita admisă de legislaţia europeană. Mai mult decât atât în urma procesului de biodegradare concentraţia de cianură se va reduce la 2-3 ppm, astfel încât nu va reprezenta un pericol pentru viaţă”.

Tehnologia cu cianură este folosită în toate minele de aur din lume

Scepticii sunt însă de o cu totul altă părere. Sorin Jurca spune că la temperatura de 26 grade Celsius cianura se evaporă şi „poate fi dusă de vânt existând pericolul de a afecta întreaga zonă. Mai trebuie să vă spun că pe Valea Cornei există falii prin care cianura se poate infiltra şi ajunge în sol şi apa freatică punând astfel în pericol viaţa locuitorilor din zonă dar şi a animalelor şi plantelor. Situaţia se complică şi mai mult dacă ne gândim la urmările exploziilor care pot provoca şi alte fisuri constituind astfel noi căi de infiltraţie pentru cianură. Vorbim despre o substanţă extrem de periculoasă care acţionează asupra centrilor respiratori. Înghiţirea, inhalarea sau absorbţia prin piele a unor cantităţi mari de cianură afectează imediat capacitatea de a respira putând fi mortală”. Pentru a înclina balanţa în favoarea RMGC, Hosu spune că pe lista CERCLA 2007 a celor mai periculoase substanţe chimice alcătuită de Agenţia de Protecţie a Mediului din SUA, cianura ocupă locul 27 în schimb cele mai periculoase substanţe sunt considerate a fi cadmiul şi arsenul identificate în prezent în concentraţii semnificative în cursurile de apă din Roşia Montană. „Despre ce vorbim atunci? Despre pericolele prezente sau despre un virtual pericol viitor? Din galeriile minei RoşiaMin se scurg în pârâul Roşia, în fiecare secundă, 20 litri de apă foarte acidă care afectează şi râurile aflate în aval, Arieşul şi Abrudul. În prezent depăşirile medii ale concentraţiilor poluanţilor în ape sunt de 110 ori la zinc, de 64 ori la fier, de 3,4 ori la arsen şi de 3 ori la cadmiu. Trebuie să se înţeleagă un lucru. Tehnologia de exploatare a aurului şi argintului în întreaga lume presupune folosirea cianurilor. Această substanţă se foloseşte de mai bine de un secol în minele de aur din întreaga lume. Vorbim aici de minele din Africa de Sud, Noua Zeelandă dar şi de cele din SUA sau America de Sud şi cu toate acestea nu s-a înregistrat nici un caz mortal din cauza acestei tehnologii. Cantitatea de cianură rămasă în urma proceselor tehnologice vor fi transformate din punct de vedere chimic în substanţe nenocive. Cianurile rămase vor fi neutralizate în urma unui proces modern de oxidare. După aceasta, sterilul obţinut, având un conţinut redus de cianură va fi depozitat într-un iaz de decantare special. Mai mult decât atât în uzina de la Roşia Montană se vor construi sisteme de monitorizare şi reţinere în siguranţă a deversărilor. În cazul în care concentraţia de cianură va depăşi nivelul de siguranţă se va declanşa alarma iar sistemele de pompare vor fi închise în mod automat”.

Compania susţine că va asigura mii de locuri de muncă în zonă

Pentru a-şi apăra poziţia Cătălin Hosu vorbeşte despre locurile de muncă ce urmează a fi create de companie. Proiectul Roşia Montană prevede crearea a 2.300 locuri de muncă directe pe parcursul etapei de construcţie şi aproape a 900 locuri de muncă directe în timpul exploatării. „Avem în vedere construirea unui depozit şi a unui service pentru utilajele pe care le vom folosi. Ceea ce va duce la noi locuri de muncă. Camioanele vor putea încărca 150 de tone de minereu. Dorim ca defecţiunile să fie reparate aici în Roşia Montană şi să nu cerem asistenţa unor specialişti din afară”.

Proiectul va aduce 1,8 miliarde dolari în bugetul statului român

Conform estimărilor proiectul propus de Gabriel Resources va genera peste 1,8 miliarde de dolari pentru statul român profit asigurat de participaţia de aproape 20% a acestuia plus alte taxe şi impozite. „Potrivit Oxford Policy Management impactul potenţial, direct şi indirect al Proiectului Roşia Montană în economia României este de 190 miliarde de dolari. Vorbim de mulţi bani. Pe lângă toate acestea compania va colecta şi epura apele acide şi va elimina poluarea produsă de exploatările anterioare. De asemenea va reabilita zonele afectate de proiect, va conserva siturile istorice şi arheologice şi va crea oportunităţi de dezvoltare pentru o comunitate lipsită de alternative viabile” a declarat Cătălin Hosu.

Compania canadiană a investit milioane de dolari în studii arheologice

Reprezentantul RMGC vorbeşte şi despre „investiţiile companiei într-unul dintre cele mai mari programe de cercetare arheologică de salvare din România. Trebuie să vă spun că programului de cercetare şi conservare a patrimoniului cultural din Roşia Montană i s-au alocat 11 milioane de dolari între 2001 şi 2006 când au fost identificate şi cercetate 13 situri arheologice şi peste 1.400 de morminte. De asemenea au fost cercetate 7 km de galerii romane dintr-un total de 140 km, datând din epocile medievală, modernă şi contemporană. Pe lângă această sumă programul de cercetare arheologică şi istorică a mai beneficiat de alţi 70 de milioane de dolari care vor fi folosiţi pe parcursul perioadei de desfăşurare a proiectului. Pe termen lung însă ne gândim la valorificarea turistică a descoperirilor arheologice aducând astfel bani în zonă şi implicit crearea unor noi locuri de muncă”. Odată ce proiectul minier va primi toate autorizaţiile necesare vor începe lucrările de restaurare a centrului istoric a localităţii care cuprinde 35 de case monument istoric şi trei biserici. Pentru a da greutate acestui proiect de restaurare Hosu vine cu exemplul Muzeului „Aurul Apusenilor” a cărui renovare potrivit declaraţiilor interlocutorului, a costat nu mai puţin de 150.000 de dolari. „RMGC a devenit proprietar al clădirii la data de 29 septembrie 2003. Clădirea era într-o stare avansată de degradare, însă acum avem aici o sală de arheologie în care sunt expuse obiecte folosite în cei 2.000 de ani de minerit în Roşia Montană, o sală de minerit şi una multimedia. Renovarea şi restaurarea celorlalte clădiri din centrul istoric al localităţii se vor face numai în condiţiile în care vom primi toate avizele necesare începerii proiectului minier”.

Costurile închiderii proiectului se ridică la 135 milioane dolari

Dacă dăm crezare celor enumerate de partizanii proiectului RMGC întreg procesul de exloatare va decurge în condiţii de siguranţă maximă, oamenii locului vor avea de lucru, zona va deveni o adevărată atracţie turistică iar mediul înconjurător nu va suferi influenţe negative. Dar ce va fi după încheierea procesului de exploatare minieră? Ce se va întâmpla cu cele câteva mii de oameni care au lucrat ani la rând în cadrul exploataţiei? Hosu spune că „zona va fi o atracţie turistică în urma transformărilor propuse de RMGC. După ce minele vor fi închise vom înverzi întreaga zonă. Costurile actuale de închidere a proiectului sunt estimate la suma de 135 milioane de dolari. Lucrările de închidere şi refacere presupun acoperirea cu covor vegetal a haldelor de steril, reumplerea carierelor şi transformarea carierei „Cetate” într-un lac. Totodată iazul de decantare va fi acoperit cu o pătură vegetală”. Oponenţii spun că în zona minieră există hectare întregi de pădure care trebuie tăiată ceea ce va duce la agravarea condiţiilor de mediu. „Trebuie să tăiem păduri însă este vorba despre material lemnos de calitate inferioară în locul căruia vom sădi alţi copaci. În loc de 250 hectare de pădure vom planta 1.000 de hectare de puieţi. Pe de altă parte, după finalizarea exploatărilor miniere locuitorii din Roşia Montană vor avea parte de un mediu nepoluat cu o infrastructură bine pusă la punct care va asigura dezvoltarea în condiţii optime a turismului cultural în zonă”.

În loc de încheiere

Roşia Montană este o realitate. O realitate trăită zi de zi de locuitorii din zonă. Oamenii nu vor decât să aibă un loc de muncă și să-şi vadă familiile fericite. Va aduce RMGC prosperitate în zonă? Sau poate au dreptate cei care se opun proiectului? Greu de spus. Însă un lucru este sigur: trebuie cât mai degrabă găsită o soluţie deoarece altfel vom asista la ”moartea” unui spaţiu minier tradiţional cu o vechime de două milenii.

httpv://youtu.be/3jd19e7rVfc

12 Comentarii la "Am fost la Roşia Montană (foto+video)"

    Leave a Reply to nanapreda

    Your email address will not be published.

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.