Povestea Turnului Pompierilor

Trebuie să ai un dram de noroc să dai peste poveşti şi istorioare învăluite în mister care odinioară cutreierau străzile vechiului Sătmar aidoma unor năluci născute, nimeni nu ştie de unde şi pierdute apoi odată cu anii care s-au strâns fără-ncetare sucombând memoria colectivă a oraşului. Însă deodată, aureolate în acelaşi mister greu de descâlcit poveştile prind aripi dezmorţite de deceniile şi secolele care şi-au aşezat nepăsarea peste locurile de odinioară şi vin să oprească tumultul anilor. Pentru o clipă doar … Apoi totul devine ca mai înainte. Zilele trec aşa cenuşii şi fără număr peste capetele trecătorilor fără ca vreunul dintre ei să mai bage de seamă rostul unei clădiri sau a alteia.

Povestea e veche şi începe în urmă cu vreo două secole şi jumătate. Sătmarul de atunci şi-a pierdut deja demult vechea glorie. Au trecut decenii şi veacuri de când pereţii groşi a cetăţii au văzut pretendenţii la tronul Moldovei căutând sprijin în cetate. Chiar şi strigătul cărăuşilor de pe Someş a pierit demult dus de vântul ce brăzdează neîncetat apele bătrânului Samus. Oraşul era brăzdat de străzi de pământ pline de colb, pe vreme de secetă, dar greu de traversat pe vreme ploiasă. Străzi mărginite de case vechi făcute din lemn, înghesuite una în alta şi uşor inflamabile. Şi cum nenorocirea unui incendiu bântuia zi de zi peste Sătmarul nostru, Cămara regală s-a gândit să construiască o Primărie din piatră şi cărămidă iar deasupra acesteia să ridice un turn pentru paznicii care depistau eventualele incendii. A trecut aproape un veac şi jumătate până ce „supraveghetorii focului” au urcat rând pe rând cele 154 de scări ce despart intrarea de balconul Turnului Pompierilor. Dar să o luăm de la începuturi aşa cum se cuvine pentru orice poveste.

Primul foişor a fost instalat în turnul Primăriei

Puţini cunosc istoria acestui turn clădit în curtea Poliţiei din acea vreme, chiar în centrul vechiului Sătmar. Înainte ca episcopul Meszlényi Gyula să aloce bani pentru construirea unui turn special de supraveghere, depistarea incendiilor se făcea din turnul vechii primării aflat pe locul actualului Hotel „Dacia”. Clădirea Primăriei a fost construită după ce Cămara regală a aprobat ridicarea unui edificiu din piatră şi cărămidă destinat să adăpostească organele administrative şi judecătoreşti a oraşului. Toate astea s-au întâmplat prin 1768 iar clădirea a fost terminată în 1777. Imobilul era prevăzut cu un turn ce a servit ca foişor pentru depistarea eventualelor incendii. Însă clădirea a fost demolată în 1900 iar pe locul acesteia a fost construit actualul Hotel “Dacia”. Cu toate acestea, o perioadă de un veac şi jumătate turnul a servit prevenirii incendiilor.

Povestea paznicilor din turnurile Catedralei romano-catolice

Apoi, foişorul s-a mutat pentru un răstimp de trei ani, între 1901 şi 1904 în cele două turnuri ale Catedralei romano-catolice. Şi poate povestea cu Turnul Pompierilor nici nu s-ar fi născut dacă clopotarii bisericii nu s-ar fi supărat pe “supraveghetorii focului”. Motivul? Pentru a mai scăpa de plictiseală (şi poate pentru a se mai distra puţin), paznicii ademeneau din când în când şi câteva femei uşuratice pentru a le ţine de urât. Clopotarii i-au pârât preoţilor iar aceştia pentru ca umbra „răului” să nu se abată asupra bisericii pe care o păstoreau i-au vorbit şi episcopului despre nelegiuirile paznicilor din turnurile Catedralei. Şi se pare că episcopul romano-catolic s-a supărat foc din moment ce a dat 20.000 de coroane de aur pentru construirea unui turn special de supraveghere. Aşa s-a născut Turnul Pompierilor.

Primul bal în aer liber din Satu Mare

Arhitectului Vajnay Ludovic nu i-a trebuit nici un an de zile pentru a construi impozanta clădire. Lucrările începute pe la sfârşitul anului 1903 au fost terminate anul următor iar predarea oficială a avut loc în 25 septembrie 1904. Potrivit documentelor vremii, momentului festiv i-a urmat dezvelirea Turnului si a trei plăci comemorative iar la ora 12.00 a avut loc alarmarea pompierilor pentru stingerea unui incendiu simbolic la “Casa Albă”, exerciţiu urmărit de o bună parte din locuitorii oraşului.
Festivităţile s-au încheiat cu un bal în aer liber. A fost primul bal în aer liber din istoria localităţii. Serviciul oficial de supraveghere din Turnul Pompierilor a început de a doua zi de la ora 08.00 dimineaţa. Având în vedere uzura interiorului clădirii şi mai ales a cupolei s-a impus renovarea acestora în 2005, banii fiind alocaţi din bugetul Consiliului Local (CL) Satu Mare.

Turnul rămâne o atracţie turistică

Cu toate că nu mai serveşte scopului pentru care a fost construit, Turnul Pompierilor rămâne o atracţie turistică. Scările în spirală ce îţi pun picioarele şi plămânii la grea încercare duc până sus la un balcon circular cu podea din lemn şi balustrade din fier forjat ce lasă ca privirea să se aventureze departe până la linia orizontului. Acoperişul turnului este o cupolă realizată din lemn cu o învelitoare din tablă de cupru. Adăpostul foştilor paznici era acolo sus cu ieşire la balcon. Cum clădirile la acea vreme erau mult mai mici decât cele de astăzi paznicii puteau cuprinde dintr-o privire cele patru zări depistând imediat locul unde izbucnea vreun incendiu. Astăzi, în locul paznicilor focului doar copiii, tinerii şi turiştii se mai aventurează să învingă înălţimile turnului pentru a căta departe spre cele patru zări ascultând vrăjiţi muzica vântului ce şopteşte povestea paznicilor plecaţi demult înspre … “soare-apune”.

2 Comentarii la "Povestea Turnului Pompierilor"

  1. Pingback: Cum a fost construit Turnul Pompierilor din Satu Mare (Fotografii de arhivă) | Satmareanul

Leave a Reply to Laura

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.