Vreau o ţară ca afară!

Anul 2010 s-a stins. Cu toate nemerniciile lui. S-a stins încet ca o lanternă uitată aprinsă, fără să fie nimănui de folos. Unii ar spune bine că a trecut, însă, ce ne facem cu 2011? În toate variantele se inventariază numai răspunsurile optimiste. Prea multele argumente etalate public ne împiedică să vedem şi partea întunecată a anului ce a trecut. În marile magazine puhoiul norodului cumpărător şi cărucioarele supraîncărcate cu de toate nu au părut de loc afectate de criză. Nu părea afectat de criză nici şirul a zeci de mii de autoturisme care au dus poporul în staţiuni unde, la preţuri mult mai piperate faţă de locaţii similare din afară, se oferă tradiţionala ospitalitate românească.

Pentru a nu ridica, din greşală, prea sus nivelul pretenţiilor noastre europene, o televiziune a dat în direct bairamul de la Cetate. Am văzut spiritul românesc dezlănţuit la maxim. Foc mare. Bibilica băgată-n gâscă, gâsca-n oaie şi oaia-n viţel se perpeleau la un proţap haiducesc, în timp ce câţiva Porojeni îngheţaţi dojeneau instrumentele din dotare. Totul la comanda Poetului. Am constatat că evenimentul de la Cetate a fost prezentat ca fiind unul din elementele forte al programelor tv de sărbători. Calitatea mea de telespectator îmi oferă dreptul unor comentarii. Nu mi-am dat seama dacă s-a dorit prezentarea unor obiceiuri populare (să fim serioşi), o masă boierescă pentru noii ciocoi sau înbuibarea unui individ care nu s-a putut abţine să-şi facă mendrele în intimitarea anturajului. Voia să vadă lumea că s-a isprăvnicit! Să fiu iertat dar între tăiatul porcului şi belitul mielului de către un europarlamentar d’al nostru d’acilea şi programul de la Cetate nu am văzut vreo diferenţă …culturală. O fi vreun mesaj către Sarcozy sau Angela Merkel pentru a-şi revizui atitudinea potrivnică intrării României în spaţiul Schengen? Dacă acesta este unul din mesajele societăţii civile (în bună parte îmbuibată şi ea după revoluţie) către ţară, nu este de mirare că suntem în derivă. Menestreii trebuie judecaţi din perspectiva profesionistă a capacităţii lor, pentru că altfel, atunci când (prea des) ajung să influienţeze sau să ia decizii care exced limitele talentului lor de scenă, lucrurile nu pot merge decât prost.

Recunosc că nu am înţeles mesajul Poetului. Poate nici alţii nu l-au înţeles. Petrecerile de sărbători care au acoperit total scâncetul pruncilor flămânzi şi înfriguraţi ne spun că România va suporta cu indiferenţă încercările următoare ce se conturează a fi mult mai dureroase. Urmează ca în primul semestru 2011 să apară efectele măsurilor adoptate în defunctul an 2010. Atuncea-i atunci! Vor putea manelele date la maxim şi duhoarea micilor din stradă să acopere durerea unui popor? Dacă este în continuare nepăsător, cu siguranţă că da! Şi nu prea sunt semne că ar vrea să fie altfel. // Tot butonând programele tv mi-a atras atenţia o formaţie (Vunk) cu o piesă modestă muzical şi text curios : Vreau o ţară ca afară! Mi-am adus aminte de scrisoarea lui Sabin Gherman, M-am săturat de România, publicată în 16 sept.1998. Am recitit-o. Înafară de sectarismul transilvănean, şi poate a anumitor tente care pot fi puse în seama serviciilor unei ţări prietene ce ne-a ajutat şi la revoluţie, scrisoarea lui Gherman (indiferent de scopul ei de atunci) spune multe lucruri valabile şi acum: Ce se întâmplă acum este o comedie. În care înfriguraţi căutaţi o pilă pentru orice…..şuşotiţi pe la colţuri despre vilele celor din poliţie sau din parlament. O lume sortită împrumutului de la un salariu la altul….. Va trebui să vedem că se poate şi altfel! Am căutat, la timpul respectiv, partea civic-constructivă a mesajului. Nu era momentul, şi poate că nu era, pentru subiecte delicate. Dar oare acum nu este prea târziu?

Am căutat pe internet şi am găsit exagerat de multe pagini personale, materiale şi comentarii pe situri web consacrate, în care atitudinea faţă de ce este azi în România ar trebui să ne sperie! Prea mulţi îşi doresc altceva, îşi doresc ca ţara aceasta să arate altfel. Prea mulţi s-au săturat de (ce se-ntâmplă în) România. Nu cred că este de loc rău! Rău este că, prea puţini au încredere că aici se mai poate schimba ceva în bine! Deja acest curent creşte şi nu peste mult poate atinge pragul critic. Orice se va întâmpla va fi mai bine decât ceea ce este acum! Acesta este răspunsul celor mai mulţi. Şi formaţia Vunk cântă mai departe: Vreau o şcoală ca afară, Vreau şosele ca afară, Vreau spitale ca afară, Vreau o viaţă ca afară, Vreau o ţară ca afară! Cei tineri, mai îndrăzneţi, vor merge acolo unde există cele mai bune condiţii pentru a se pune în valoare. În fond viaţa trebuie trăită, nu sacrificată degeaba! Ceilalţi, vor rămâne să plătească supraimpozite şi taxe pentru acoperirea hoţiei şi incompetenţei sistemului ticăloşit. Şi ale propriilor nepăsări! Pentru anul care tocmai a început să se consume, doresc bucurii şi mai ales speranţă la toată lumea! Şi o ţară ca afară!

Marius Matei

4 Comentarii la "Vreau o ţară ca afară!"

    Leave a Reply to ROMANUL

    Your email address will not be published.

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.