Ori suntem primari bandiţi, ori nu mai suntem ! (I)


Suntem convinşi că dacă indiferenţa şi complicităţile de tot felul ar durea, o serie întreagă de personaje din judeţul Satu Mare cu ceva funcţii prin Poliţie, Prefectură, Justiţie (şi lista nu s-ar încheia aici) ar fi obligate să se ghiftuiască de cel puţin trei ori pe zi cu tone de analgezice pe pâine. Şi se pare că respectivele personaje mai degrabă preferă un astfel de meniu decât să se apuce de treaba pentru care sunt plătiţi din bani publici atunci când vine vorba de interminabilul maldăr de coţcării, ilegalităţi bubuitoare şi aventuri haiduceşti ale primarului din Bixad, Ioan Tătar. Geaba se duc oamenii cu jalba-n proţap şi speranţa în suflet în audienţe la oficialităţi ca să comunice sfeteriselile primariale – iar de inutilitatea furnizării de probe concrete anti-tătăreşti reprezentanţilor unor instituţii „competente” nici nu mai merită să pomenim.

După ce s-a văzut cocoţat, în 2008, în jilţul de primar al Bixadului, Ioan Tătar a şi început să trateze comuna ca pe o moşie al naibii de proprie şi strict personală (în care marea majoritate a locuitorilor sunt considerate de el  un fel de orătănii pe care le tratează când cu sictir mult, când cu zăhărel subdimensionat). Din întregul său comportament răzbate certitudinea absolută că nimeni nu-i poate face nimic chiar dacă joacă „bătuta pe loc” pe tot ce înseamnă lege. Până acum, primarul Ioan Tătar are perfectă dreptate. Nimeni (dintre cei care pot, legal vorbind) nu-l deranjează nici măcar cu un anemic fir de întrebare. Tragerea sa la răspundere pare să ţină de cea mai autentică literatură ştiinţifico-fantastică. Prietenii ştiu de ce.

„În grădina lui Ion

Toţi poliţioţii dorm,

Numai unul n-are somn

Şi-l slujeşte pe Ion…”

Mda, recunoaştem – intertitlul ăsta e cam lunguţ. Dar puteţi să ne credeţi că parafrazarea cunoscutei melodii interpretate cândva de Mirabela Dauer este cel mai sugestiv mod de a ilustra complicitatea făţişă cu activităţile neortodoxe ale primarului Ioan Tătar în care se complace activ şeful de post din comuna Bixad, agentul şef Sorin Urda. Memoria cititorilor noştri precis s-a înviorat la lecturarea frazei anterioare pentru că noi am scris – de vreo două ori, cel puţin – despre faptul că, la începutul lunii august 2010, cei doi s-au înhăitat pentru a bate un localnic. Au sărit gardul, noaptea, în curtea bixădeanului Daniel Rozsi şi l-au snopit în bătaie (amănuntele le puteţi reciti aici).

Doar o vagă umbră de cercetare a „evenimentului” a pângărit tihna feudalului absolutist al Bixadului. Astfel, la solicitarea noastră expresă, Biroul de presă al IPJ Satu Mare ne-a remis un politicos comunicat prin care ne anunţă că… nu s-a întâmplat nimic-nimicuţa. Iată textul:

Luând act de aspectele sesizate în articolul intitulat “Primarul şi şeful de post din Bixad s-au înhăitat să bată un amărât”, apărut în data de 28.08.2010, la nivelul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Satu Mare au fost demarate verificări de către un ofiţer din cadrul Compartimentului de Control Intern.

În urma verificărilor efectuate, respectiv a audierii persoanelor menţionate în articol, nu au fost constatate fapte de natură penală sau contravenţională comise de poliţistul reclamat şi nici alte aspecte care să contravină deontologiei profesionale.

Discuţiile purtate între cele trei persoane la momentul incidentului, au avut loc în stradă, fără ameninţări, cuvinte jignitoare sau acte de violenţă din partea vreunei părţi, aspecte confirmate ulterior de Rozi Daniel.”

În acest comunicat, semnat de şeful IPJ Satu Mare – comisar şef de poliţie dr. Constantin Ioan Taloş -, ni se povesteşte că „discuţiile” dintre primarul Ioan Tătar, şeful de post Sorin Urda şi victima Daniel Rozsi (nu Rozi !) ar fi avut loc „în stradă, fără ameninţări, cuvinte jignitoare sau acte de violenţă din partea vreunei părţi”. Adică noi musai trebuie să înghiţim pe nemestecate orice comunicat şi, mai mult !, să credem că victima, care a recunoscut pentru Sătmăreanul că era cam băut în seara incidentului şi că l-a huiduit gospodăreşte pe primar, ar fi purtat doar discuţii principiale şi amabil-filosoficeşti. În plus, Daniel Rozsi susţine şi în prezent, răspicat, că nu a fost întrebat de nimeni ce şi cum s-a întâmplat la el în curte după publicarea articolului nostru. Ceva nu e „koşer” aici… dar noi chiar nu punem la îndoială buna credinţă a şefului IPJ Satu Mare (opinie pe care am şi scris-o şi am declarat-o public în repetate rânduri). Doar că, probabil, nu este nici primul şi nici ultimul şef de instituţie oarecum „păcălit” de subalterni.

Nu de alta, dar dacă s-ar fi cercetat mai adânc problema – scriem aşa pentru varianta în care, totuşi, s-o fi obosit cineva să facă un drum până la Bixad şi pentru altceva decât aprovizionarea cu niscaiva pălinci specifice zonei -, s-ar fi descoperit uşor şi că agentul şef Sorin Urda a fost, la un moment dat, pălit în mod ciudat de orbul găinilor atunci când, de exemplu, dom’ primar Ioan Tătar tăia ilegal (adică fără autorizaţie şi în beneficiu personal) mai mulţi copaci din faţa postului de poliţie din comuna Bixad. Ceea ce localnicii numeau „pădurea borcutului” mai există doar în amintirile lor şi pot să le mulţumească pentru asta primarului şi celor câţiva acoliţi purtători sau nu de uniformă.

De fapt, tăierile ilegale din pădurile din zonă sunt girate cu asupra de măsură de şeful de post. Conform declaraţiilor unor localnici, dumnealui munceşte peste program escortând ţanţoş unele căruţe încărcate până la refuz cu lemne pentru a preveni căderea în păcatul curiozităţii nesănătoase şi nerentabile a colegilor în uniformă cu atribuţii de control (de pericolul vigilenţei jandarmilor a scăpat datorită modificărilor legale care le-au tăiat acestora dreptul să mai oprească suspecţii cărători de lemne din pădure).

De fapt, cea mai limpede exprimare a cârdăşiei dintre primarul Ioan Tătar şi şeful de post din comuna Bixad este formulată în plângerea penală depusă îm 11 octombrie a.c. de fostul director al căminului cultural din localitate, Mihai Zele: “Solicit ca cercetările să nu fie effectuate de Poliţia Bixad

Întrucât şeful de post Urda Sorineste în relaţii de amiciţie şi afaceri cu Tătar Ioan zis „Arabu bişniţaru sau cămătaru”…

Altceva e foarte grav

Însă poate că una dintre concluziile cele mai grave care pot fi trase în urma constatării unei astfel de „întovărăşiri rentabile” dintre un primar şi un şef de post – cazul de la Bixad nefiind singular – nu are nici o legătură cu eventuala toxicitate socială a unor relaţii de acest gen.  Pentru că mult mai rău este faptul că, după ce terminaţi de citit înşiruirea de infracţiuni de mai sus, s-ar putea ca dumneavoastră, cititorii, doar să vă amuzaţi niţel şi să nu consideraţi că este vorba de aspecte realmente grave şi scandaloase. În ultimii ani, aproape toţi am început să ne obişnuim cu abuzurile de tot felul, de parcă însăşi conştiinţa ne-a devenit mai tăbăcită şi ne face să ne pierdem, încet şi sigur, capacitatea de reacţie omenească firească la astfel de manifestări „haiduceşti” precum cele ale primarului din Bixad, Ioan Tătar.

P.S. La Bixad, numai ce zice Tătar e lege. Sau, mai exact, legea este că doar ce zice şi ce vrea primarul Ioan Tătar este lege adevărată şi nu „făcătură”. În episodul următor veţi mai afla şi alte „isprăvi tătăreşti”. Plus opinia sa proprie despre tot maldărul de acuzaţii care i se pune în cârcă.

Dorin Prunilă

3 Comentarii la "Ori suntem primari bandiţi, ori nu mai suntem ! (I)"

    Leave a Reply

    Your email address will not be published.

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.