Spada celtică de la Pişcolt, o piesă unică în Europa

spada1 (1)

spada2

spada3

Deși par la prima vedere obiecte cu totul banale, o bună parte dintre piesele descoperite de arheologi ascund povești de o frumusețe copleșitoare. Spre exemplu, în colecţia Muzeului Judeţean Satu Mare există câteva piese care au o mare încărcătură istorică, „ascunsă” privitorului neavizat. Din categoria acestor obiecte face parte și o spadă celtică, descoperită în urmă cu patru decenii, în timpul unor săpături arheologice făcute la Pișcolt. În prezent, spada se află în depozitul Muzeului din Carei.

Povestea acestei spade este una remarcabilă, însă a fost ascunsă iniţial în interiorul piesei, iar apoi a rămas „îngropată” între coperțile unor lucrări de specialitate. În 1991 spada a fost restaurată pentru a fi expusă în cadrul Expoziției Mondiale de la Veneția, un eveniment dedicat civilizației celtice.

Spada provine dintr-unul din mormintele necropolei celtice din Pişcolt situată pe duna de nisip de lângă ruinele fostului CAP din localitate. De altfel, locul, cercetat în anii 70 de către dr. Janos Nemeti, constituie cel mai mare și mai important monument celtic cunoscut în România.

Acesată spadă, a cărei poveste suntem pe cale de a o destăinui în fața cititorilor noștri, se remarcă în primul rând prin decorul ce îi împodobeşte teaca, reprezentând motive vegetale stilizate, realizate cu un simț artistic și cu o minuțiozitate desăvârșite. Arheologul Muzeului Județean Satu Mare, dr. Liviu Marta spune că „astfel de motive decorative şi simbolice erau frecvent utilizate în arta celtică din secolele IV-II î.Hr., fiind utilizate pe spaţii europene largi, din Franţa până în Transilvania şi chiar mai departe în zona nord-balcanică. Printre ornamente se remarcă unele simboluri circulare, bine individualizate în arta şi mitologia celtică”.

Spada de la Pișcolt are și câteva elemente care o fac unică în imensul spațiu locuit de celți, din Asia Mică până în Insulele Baltice. „În anul 1991 spada a fost restaurată pentru a fi expusă în cadru Expoziţiei Mondiale de la Veneţia, dedicată civilizaţiei celtice. Pentru această grandioasă expoziţie au fost selectate cele mai reprezentative obiecte ce puteau evoca diferitele aspecte ale civilizaţiei celtice. Aceasta era prezentată, pe bună dreptate, ca fiind unul dintre pilonii ancestrali ai civilizaţiei europene contemporane, o primă mare comunitate europeană ce se întindea din Insulele Britanice până în Turcia de azi. În cursul procesului de restaurare, cercetătorul A. Rapin a constatat că placa de tablă ajurată de pe teacă a fost aplicată peste un decor mai vechi. Acesta a fost realizat prin figurarea pe partea superioară a tecii a doi dragoni (grifoni) afrontaţi, prezentaţi cu trup de şarpe şi cap de animal de pradă cu botul larg deschis. Desene de dragoni similari acelora de pe spada de la Pişcolt se întâlnesc pe tecile spadelor de pe o arie largă, din vestul Europei până în Transilvania. De aceea unii savanţi au interpretat acest simbol ca fiind un soi de emblemă, „insignă”, a unei confrerii războinice difuzată de-a lungul Europei în perioada de expansiune a acestei comunităţi pe parcursul secolelor IV-III î.Hr”, spune Marta.

Dar surprizele nu s-au oprit la descoperirea dragonilor din sabie. Acelaşi restaurator francez a observat că şi acest decor s-a suprapus peste un altul mai vechi, din care se mai păstrează unele elemente vegetale. Vechiul decor a fost însă şters în momentul în care posesorul spadei a hotărât să modifice ornamentaţia, prin executarea dragonilor menţionaţi anterior.

Unul dintre savanții români, Aurel Rustoiu, este de părere că reînoirea succesivă a ornamentaţiei demostrează faptul că spada de la Pişcolt a fost folosită pe parcursul mai multor generaţii. Astfel, specialiștii sunt de părere că spada de la Pişcolt este un exemplu elocvent care sprijină teoria celor care susțin că nu fiecare războinic era îngropat împreună cu armele sale.

Care este însemnătatea istorică a spadei de la Pişcolt? Specialiștii spun că prin această reînoire succesivă a decorului, spada de la Pişcolt ne oferă câteva informații cu privire la credinţele celţilor dar şi la unele mecanisme sociale ce guvernau comunităţile acestora. Astfel, refacerea succesivă a decorului arată nevoia de a reînoi forţa de protecţie conferită de simbolurile de pe teaca spadei.

„Spada de la Pişcolt ne demonstrează complexitatea societăţilor antice europene. Pe de altă parte, privind din sens invers scurgerea timpului, se poate afirma fatalist că în unele aspecte din societatea noastră a rămas atât de primitivă încât poate fi comparată cu societăţile barbare de acum 2.000 de ani. Dincolo de valoarea intrinsecă, armele aveau o valoare simbolică în cadrul societăţilor barbare europene, aşa cum arată Cezar şi Tacitus, fiind asociate cu statutul social al persoanei. Dat fiind că armele aveau menirea de a arăta rangul social deţinut de purtător, depunerea armelor în unele morminte reflectă dorinţa urmaşilor de a afirma statul social al defunctului în cadrul comunităţii. Desigur că această prezentare fastoasă a rangului pornea din dorinţa urmaşilor de a-şi asocia acest statut social, prin moştenire. Din aceasta se poate înţelege că nevoia de a sublinia şi prezenta rangul defunctului era cu atât mai pregnantă, cu cât acest statut social era mai contestat sau cu cât era mai contestată calitatea urmaşilor de a prelua prerogativele înaintaşului”, spune în încheiere Liviu Marta.

Scrie un comentariu