O apariție ciudată a fost surprinsă într-unul din tunelurile Cetății din Ardud, de doi fotografi, scriu jurnaliștii de la Kanal D. De asemenea, câțiva dintre localnici susțin că ar fi văzut de mai multe ori silueta unei tinere misterioase care bântuia prin împrejurimile cetății. Adevăr sau legendă? Greu de spus, însă trecutul Cetății din Ardud, și mai ales a tunelurilor sale, este înțesată cu povești stranii.
Legendele vorbesc despre Vilma, fiica lui Francisc Rakoczi al II-lea, principe al Transilvaniei care ar fi fost blestemată de tatăl ei. Oamenii povestesc că, pentru a pune mâna pe cetate, austriecii au recurs la un șiretlic. Astfel, a fost trimis un ofițer chipeș pentru a o seduce pe frumoasa Vilma.
Îndrăgostită de ofițerul austriac, Vilma a dezvăluit cel mai păzit secret al tătălui ei, și anume, locul de intrare în tunelurile secrete de sub castel. În scurt timp, austriecii au cucerit cetatea. Legenda spune că Rakoczi și-ar fi blestemat fata închizând-o în tunelurile de sub cetate. Mai mult decât atât, fata a fost blestemată să-și facă o rochie de mireasă, dar nu are voie să facă decât șapte împunsături pe an.
Tânărul care vrea să o dezlege de blestem trebuie să sărute de trei ori toate cele trei chipuri ale fantomei, care apare în prima fază în chip de şarpe, apoi în chip de broască şi în final în chip de crăiasă.
În continuarea legendei se spune că tânărul, după ce a trecut examenul cu cele trei fantome, trebuie să o urmeze în tunel. După care, prinţesa îi arată tot tezaurul alcătuit din arme, aur şi argint. În tot acest timp, de la începutul ritualului şi până la sfârşit, tânărul nu are voie să privească înapoi, pentru că altfel se preface într-o stană de piatră.
Legenda tinerei blestemate este „coloana vertebrală” și a romanului „Șerpoaica”, carte semnată de Karina M. Vlad, originară din Satu Mare.
„Mi-am dat seama că povestea ei se putea face auzită, acum că cetatea urma să reflecte din nou măreţia unor vremuri demult apuse. Şi de ce ficţiune istorică? Pentru că ficţiunea istorică mi-a dat posibilitatea să reconstitui acea parte din povestea „fetei lui Rakoczi”, care fiind despre dragoste, război, trădare şi moarte, nu era pentru urechile copiilor, pe vremea când părinţii şi bunicii ne-o depănau. Oricine cunoaşte legenda prinţesei transformată în strigoi cu chip de şarpe – blestemată fiind de propriul părinte pe care l-a trădat din dragoste – cu siguranţă şi-a pus întrebarea: „De ce?”. Ce fel de motivaţii profund umane ar putea duce la un grad atât de înalt de trădare? Şi tot ficţiunea istorică e cea care ne poate ajuta să ne imaginăm un scenariu posibil. Iar aceasta era o poveste care trebuia să fie spusă, având în vedere câte generaţii a marcat. Pentru că, la fel ca în cazul amintirilor noastre individuale, şi memoriile colective sunt cu atât mai durabile în timp, cu cât încărcătura lor emoţională este mai mare. Cât de cutremurătoare trebuie să fi fost povestea „fetei lui Rakoczi”, de s-a conservat astfel în conştiinţa colectivă şi a ajuns până la noi? Cui să nu îi placă? Cine să nu o înţeleagă? Doar cine nu a trădat, sau nu a fost trădat vreodată, din dragoste”, spune în rândurile unui interviu consemnat de Sătmăreanul, scriitoarea Karina M. Vlad. Textul integral al interviului poate fi citit accesând link-ul: http://www.satmareanul.net/2013/06/12/cu-karina-vlad-despre-legenda-serpoaicei/.
Cetatea din Ardud a fost construită în 1481 de Bartolomeu Dragffy. După vreo 200 de ani a intrat în posesia principelui Francisc Rakoczi al II-lea, cel care a condus Răscoala „curuților” împotriva dominației habsburige.