Călin Cruceru, un sătmărean în echipa culturală a președintelui Republicii Dominicane

Calin Cruceru1

Calin Cruceru2

Calin Cruceru3

Calin Cruceru4

Calin Cruceru5

Dorința de a cunoaște locuri noi, exotice și oameni aparținând altor culturi, i-a purtat pașii până dincolo de ocean, în America Latină. S-a născut în Baia Mare, dar a crescut în orașul de pe Someș, Satu Mare, iar de 11 ani trăiește în Republica Dominicană. S-a implicat (și se implică) într-o serie de proiecte culturale internaționale, motiv pentru care, activitatea sa a fost remarcată (pe bună dreptate) de președintele Republicii Dominicane, Danilo Medina. Recent, șeful statului dominican l-a invitat să facă parte din echipa culturală a Direccion General de Dessarollo Fronterizo, o structură aflată sub directa coordonare al președintelui Danilo Medina.
Astfel, ne-am gândit să reluăm firul poveștii de acum doi ani, când l-am intervievat pentru prima oară pe Călin Cruceru (http://www.satmareanul.net/2012/07/21/din-satu-mare-in-republica-dominicana/) și să stăm de vorbă despre planurile sale din perspectiva noii funcții dar și despre lumea atât de mirifică al Americii Latine.
Redactor: „Aici mă simt mai bine ca şi oriunde şi mă identific cu locuitorii acestui mirific continent ca şi fel de a fi, de a gândi şi de a visa”. Sunt cuvintele pe care mi le-aţi spus cu doi ani în urmă, în vara lui 2012, la un interviu pe care l-am realizat cu dumneavoastră. Ce s-a mai schimbat de atunci în viaţa lui Călin Cruceru?
Călin Cruceru: America Latină și bineînțeles, Republica Dominicană este într-o schimbare perpetuă. Și de aici, survine și adaptarea. E greu de identificat elementele, sau, mă rog, care ar putea fi cheia și fondul instabilităților caraibiene!? Eh, aici e misterul …
Chiar dacă sunt un critic, uneori, al unor modalități ciudate de viață dominicană, continui să mă identific, așa cum spuneam, ca și formă de a fi: îmi place sinceritatea, să zâmbesc și să mi se zâmbească, când îmi beau cafeaua de dimineață, cu ei, și pozitivismul de care ei dau dovadă în viață! Dominicanii sunt excepționali. Îți conferă când ești în jurul lor, o stare plăcută, ba mai mult, te fac să uiți de realitatea înconjurătoare, de stress-ul și preocupările obsesive, cu care ne-am obișnuit în Europa!
R.: Cât de prezentă este muzica, arta, profesia de jurnalist, în viaţa dumneavoastră?
C.C.: Înainte de a vă răspunde, dați-mi voie să aprind o țigară. Trăiesc într-o țară cu o viață destul de instabilă. Ok, arta și cultura e peste tot … Republica Dominicană e o descoperire care îți acoperă toată activitatea cotidiană! Cultura, ca și o specie definită, în viața mea nu mai există! Însă, în stil european, vorbindu-vă, citesc și fac presă mai ales prin intermediul rețelelor sociale! Cred că viitorul, mai mult sau mai puțin indepărtat, e … rețeaua socială! Aici identificăm, printre altele, cine are capacitatea de a rezuma în câteva cuvinte știrea, evenimentul sau personajul intervievat. E cea mai bună dovadă a dictonul de bază al legii jurnalistice: Maximum de informații în minimum de cuvinte.
R.: Aţi plecat din ţară în 2003. De atunci au trecut 11 ani … deloc de neglijat. Cu siguranţă aţi urmărit evoluţia vieţii politice, sociale, culturale şi economice din România? Cum se vede această ţară, aşezată pe arcul Carpatic, de dincolo de ocean?
R.: Intelectualii, în țara noastră suferă! Viața cotidiană, cu șiretlicurile tipice dâmbovițene, nu mai are limite. Democrația nu poate fi lesne înțeleasă, și nici măcar în cercurile înalte ale intelectualității, pentru că avem mereu tendințe de a compara stilul de viață nordic, cu, chipurile, ce ar trebui să fie în România. Greșit! Suntem o nație amestecată cu latini, austrieci, în Ardeal, chiar dacă unii o să înghită în sec, și nu vom găsi ușor o identitate proprie, specifică nouă! Avem, însă, o calitate extraordinară: Talentul de a face show din nimic și de a ne amăgi din fanteziile jurnaliștilor de conjunctură! Nu dau nume, că se subînțelege, oricum!
R.: După câte am înţeles, preşedintele Republicii Dominicane, Danilo Medina, va invitat (din nou), să faceţi parte din echipa culturală a Direccion General de Dessarollo Fronterizo …
C.C.: Da … Întâmplarea face că am cunoscut o persoană de excepție, domnul Arismendi Rivas Lendoff, o persoană modestă și talentată, care a reușit în ani mulți de muncă asiduă, să-i reconfere orașului costalier, o identitate proprie. Aici, spre exemplu, s-au semnat unele documente vitale pentru destinul nației dominicane și a celei cubaneze. Vom reveni la temă, pentru că este foarte interesantă, cu voia dumneavoastră, și voi răspunde pentru moment, la întrebare. Acest stimat domn și prieten, Rivas, din vorbă-n vorbă, a ajuns la concluzia că am putea face o echipă culturală în zonă! N-am stat mult pe gânduri, și am invitat trupa de teatru socială și interactivă din Franța, Masquarades, și astfel, am reușit să aducem un suflu nou în cultura și viața teatrală dominicană! Ei, dominicanii, nu au teatru profesional, cu toate că au excepționale aptitudini native, ca și popor latin și pervers, în sensul bun al cuvântului, și a fost o premieră prezența echipei franceze în Republica Dominicană! Așadar, din vorbă-n vorbă, Arismendi Rivas, fusese coleg de facultate și au rămas cei mai buni amici, cu actualul președinte dominican, Danilo Medina și au ajuns la concluzia că aș putea fi de folos în angrenajul DGDF Montecristi!
Danilo Median este atât președinte cât și șeful guvernului dominican, conform Constituției Republicii Dominicane, și este interesat mai mult decât oricare alt predecesor, de a furniza cultura poporului dominican, și de a-i facilita mediile de învățare a culturii civice, care lipsește cu desăvârșire în zona caraibeană! Așadar, am construit o bază culturală în Montecristi, și am rămas dator cu multe alte proiecte internaționale, pe care sper să le putem organiza în viitorul apropiat!
R.: Veţi accepta propunerea preşedintelui?
C.C.: El are consilierii lui, care știu despre munca mea în zonă! Ce am putea observa, mai mult decât domnul Rivas, în casa căruia ori de câte ori poposește Danilo în orasul Montecristi, o face câteva ore bune în compania lui și a doamnei Marta, soția domnului Arismendi Rivas. Așadar, acum e vorbă doar de muncă, de a încerca să internaționalizăm zona Montecristi, din punct de vedere cultural!
R.: Dacă da, care va fi linia pe care o veţi urma prin prisma noii dumneavoastră poziţii?
C.C.: Am vechi proiecte cu artiști din România și din Italia, tot români, ca să nu-i mai enumăr pe francezii mai sus amintiți, care vor efectua un turneu în Montecristi și Dajabon, altă zonă învecinată, în perioada februarie-martei 2015. Există foarte multe entități cultural-artistice care își doresc o colaborare cu noi. Voi profita de acest post, și voi începe negocierile cu artiștii români, ale căror proiecte le-am păstrat în memorie, atunci când împrejurăruile m-au făcut să revin la Fundația condusă de Diane Pellerin, în Puerto Plata.
Vom ajuta, în altă ordine de idei, benevol, la construirea aeroportului internațional din Montecristi. Trebuie să punctez faptul că, aici trăim, încă, o viață cam din novelele anilor interbelici, unde munca e doar pentru sclavi, mă refer la cea de jos sau manuală …! Acești tineri, însă, aduc un suflu nou, în sensul că sunt intelectuali, avocați, medici, ingineri sau economiști, iar la sfârșit de săptămână, participă la lucrările de înfrumusețare a zonei Montecristi. De asemenea, sunt implicați în diferite servicii sociale, de ajutorare a persoanelor nevoiașe.
R.: Se spune că literatura Americii Latine se impune încet, încet în acel amalgam pe care-l numim “literatură universală”. Cum vede Călin Cruceru fenomenul literar latino-american?
C.C.: Ion Cristoiu, după un periplu turistic în Cuba, spunea că a întâlnit doar „garciamarchisme”: Toate ziarele, evenimentele surprind o viață „metafizică”, cum spunea magnificul literat sud-american, Borges. Din Mexic și până-n Chile sau Argentina. Cristoiu, un fin observator, a înțeles că viața de pe aici e o formă de visare, de nostalgie și mai puțin de realitate culturală europeană cu care noi suntem obișnuiți. Poate și soarele atotarzător, și clima care te îmbie spre boemie să fie „vinovată” de acest aspect general al Amercii Latine!
R.: Dacă ar fi să facem o comparație întreRomânia şi Republica Dominicană (pe toate palierele), vă rog să-mi enumeraţi câteva puncte comune dar şi câteva diferenţe între cele două ţări.
C.C.: Senzațională întrebare. Să văd dacă pot să vă răspund cu aceeași monedă … Aș putea spune că există multe asemănări între cele două societăți. În primul rând, „naivitatea” și concepția sau „handicapul”, aș spune eu, în a analiza societățile dezvoltate, și tendința de copiere și de asociere mentală la dezideratul lor. Adică, a trăi bine cu gândul, fără să o facem cu fapta, adică, materializarea visurilor! Sperăm, atât noi cât și dominicanii la o societate echitabilă, dar care este, prin felul nostru de a fi, o utopie! Profilul psihosocial al nordicului nu poate fi atins, cu una cu două, dar vrem să copiem caracteristica și bunăstarea vieții nordicilor, atât europene cât și americane!
R.: Cum arată lumea în care ar dori să trăiască, Călin Cruceru?
C.C.: Am învățat că lumea e imperfectă oriunde ar fi să fie … Dar ea există, și trebuie să o acceptăm. Mi-aș dori o Românie mai așezată, mai sinceră și ceva mai bogată. Mentalitatea noastră încă a rămas la nivelul că se poate mânca salam prin parcuri, a bea bere pe bănci și a scuipa în public de câte ori avem ocazia. Aș dori să fie o lume fără bârfe, fără speculații și unde să nu existe boli și suferință! Deja, hm, încep să o iau razna, însă întrebarea dumneavoastră are tâlcul ei …!
R.: Pe când o vizită la Satu Mare? În România?
C.C.: Nu știu dar sunt pe cale să o fac curând. Depinde și de decizia amicului meu, Lajos Csordas, reprezentatul unei fabrici textile ungurești în România. Ținând cont, și sunt foarte sensibil la aceste lucruri, că am fost amici din copilărie, și faptul, mai ales, că după ce s-a mutat în Ungaria și SUA, nu m-a neglijat și am fost mereu vizitat de el și soția lui, Noemi, la mine acasă, în Satu Mare. Dacă va crede că prezența mea va fi necesară în demersurile lui, voi ajunge, astfel să vizitez Sătmarul și bunii mei amici … Și, cu multă plăcere voi trece și pe la dumneavoastră!

4 Comentarii la "Călin Cruceru, un sătmărean în echipa culturală a președintelui Republicii Dominicane"

  1. Pingback: “Cristoiu avea dreptate. Aici, în Caraibe, viaţa e plină de ” | Pagina de Politică | Parte din familia RV

  2. Pingback: Pentru cine votez eu? | “Cristoiu avea dreptate. Aici, în Caraibe, viaţa e plină de garciamarchisme”

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.