Povestea unui sătmărean stresat

davilas08davilas06davilas05davilas04davilas03davilas01davilas02davilas07

Indata ce ajung acasa in apartamentul meu cu 2 camere de la etajul 3, din Micro 17,  pornesc apa calda cu gand sa fac un dus! Peretii baii parca sunt in asentimentul meu… transpira si ei, parca mai ceva ca mine. Mda, poate e canicula de afara!Aoleu, asta nu e transpiratie!Asta e veciunl de la 4 care ma inunda a 3-a oara in ultimele 2 luni! I-am spus ca trebuie sa-si schimbe tevile. Sunt vechi de cand a facut Ceausescu blocurile. Mi-a spus ca n-are bani, ca a trebuit sa-si faca acoperisul , unde noi ceilalti n-am contribuit , iar el avea probleme in fiecare toamna si primavara cu infiltratiile , adica, de cate ori ploua. De fapt pe scara a fost un intreg scandal intre cei de la 4 si cei de la parter. Cei de la 4 voiau ca toti sa strangem bani sa rezolvam problema acoperisul, cei de la parter insistau sa curatam beciul pentru ca s-a transformat in cimitir de sobolani subacvatic. Duhoarea ajunge si la mine la trei, ce-i drept si de-aceea parca n-as deschide geamurile, sa aerisesc, pentru ca numai aer curat nu-mi intra pe ferestre. Marul discordiei, a mai fost si inchiderea scarii blocului. Pentru ca noaptea era transformata in wc-u public de boschetarii ce se aciuau sa-si faca aici nevoile. Pe asta cu chiu cu vai am rezolvat-o. Din zece familii 6 am strans banii pentru o usa noua si un sistem de inchidere cu cartele si interfon. Cei de la 4, bineinteles ca ei aveau, din nou problema acoperisului. N-au platit si ne-au amenintat ca nici n-o so faca, ba mai mult o sa ne dea pe toti in tribunal ca nu achitam cota parte din hidoizolatia blocului… din doi in doi ani.

Se lasa seara, iar eu imi fac sperante ca arsita zilei va fi inlocuita de linistea noptii. Ma asez, plin de sperante in fotoliul din fata televizorului. Incerc sa gasesc un film bun pe HBO, dar postul imi sare instant pe Antena 3. Insist sa gasesc un film, si iarasi … Antena 3. Vecinul de la 2 are chef de glume. Avem acelasi model de Tv. I-am spus ca n-am chef de glumele lui. Imi schimba postul , de cate ori aude ca am ajuns acasa.

Nu e singurul care aude ce se intampla in scara. De fapt toata lumea aude pe toata lumea. Peretii sunt parca din carton varuit. De cate ori vecinul de vis a vis vine beat acasa, aud recensamantul presupusilor amanti ai vecinei. Iar ea-i numara zecile de sticlele goale din ultimele doua luni. Si tine-te de scandal frate, ca iesim toti sa-i calmam si politia, ba uneori si proprietarul barului de peste drum, care pana la urma inclin sa cred ca face parte din distinsii cetateni cuprinsi in recensamantul vecinului, ce au trecut prin dormitorul vecinei. De ce spun asta? Acu 2 nopti nu m-au lasat sa dorm. Iar vecinul era plecat de-acasa. S-a auzit toooot oameni buni.

In sfarsit dupa o noapte furtunoasa, ma trezesc mai stresat decat am adormit, cu gandul ca iar o sa fac o ora din M17 pana in centru , unde am biroul. Ies din casa grabit sa ajung inainte de 7:30 pe pod, ca dupa e jale. Degeaba! Da toata lumea stie, e nevoie de al treilea pod, altfel in doi trei ani o sa trebuiasca sa trec Somesul cu pluta pentru a ajunge in timp la scarbici.

Ajung la birou, imi fac o cafea, deschid laptopul, dau sa citesc presa si ochii imi cad peste o stire pe prima pagina : ”Ieri, 03 august , in Cartierul Davilas, Dorolt, s-a inaugurat ASFALTAREA primelor doua strazi din cartier”. La inaugurare n-au participat oficialitati, pentru ca investitia a fost una privata, in schimb am vazut o gramada de cunoscuti, toti cu fete fericite, destinse. Am aflat ulterior (la cateva minute dupa ce am citit articolul, am urcat in masina si tzusti in Cartierul Davilas … unde am ajuns in mai putin de zece minute)  ca locuiau aici de ceva vreme, unii proaspat mutati, altii de anul trecut. Aici am dat de o comunitate faina, relaxata, de oameni cu zambetul pe buze. Erau strasi in jurul barbequ-ului din parc. Langa ei copii isi gaseau de lucru la groapa cu nisip , pe leagane sau pe toboganele din parcul de joaca special amenajat, unii,altii erau pe role sau biciciclete, inaugurau inca asfaltul nu demult asternut, din cartier.  Am stat pana seara tarziu, pe o banca in parc,in povesti cu doi amici ce si-au luat casa, la inceput de vara. Au dat la schimb apartamentul, pentru o casa iar diferenta de bani au luat-o prin banca. Au o rata la o casa cu trei camere, mai mica decat chiria ce ar trebui s-o plateasca la un apartament cu doua camere in oras, adica mai putin de 150 de euro. M-au intrebat cum de nu m-am gandit si eu sa vin! Mda , tacere, peste noi s-a asezat linistea serii. In aceea liniste… nu-mi venea sa cred… am redescoperit greierii si ciripitul pasarelelor. Parca eram in alta lume. Parca ma trezea o alta realitate. Nu stiam de ce n-am luat decizia, macar de a ma deplasa pana aici. Doar auzisem de Casele Davilas, de cel putin doi ani. Mi s-a parut sincer un pic departe, dar azi am realizat ca de fapt eu stau departe de centru in M17. In fiecare dimineata imi ia cel putin jumatate de ora din M17 pana in centru. Iar aici, in Davilas Dorolt, de la biroul meu de pe Libertatii,  am ajuns in mai putin de zece minute.

Si ca toate sa aiba capac, amicii mei mi-au spus ca pana la 30 iulie a fost si o promotie super tare : la fiecare casa achizitionata, se primea un Duster cadou! Ahhh! Parca tot timpul ratez oportunitatile! Suntem deja in august! ”Incearca totusi, mi-au spus ei. Circula un zvon cum ca le-a mers atat de bine, cu promotia, incat au vandut aproape tot si s-ar putea s-o prelungeasca si in august. Sunt clienti la care li s-a aprobat finantarea in august dar care voiau sa cumpere in iulie in intervalul promotiei. Iti spun eu ca n-o sa-i dezamageasca! Noi spunem ca merita sa incerci. E altceva decat orice varianta in oras. Ai liniste, aer curat, vecini de gasca, ne intalnim seara la o bere, copiii ti se joaca in siguranta in parcul lor special amenajat!”

M-am urcat in masina si in acea seara i-am adus pe sotia mea si pe cei doi copii sa vedem niste case. Era trecut de ora 21:00, dar un reprezentant al firmei , ne-a deschis binevoitor niste case. Au modele cu 2 camere cu preturi incepand de la 39.900 euro, cu 3 camere, cu 4 sau cu 5 camere, pe un nivel sau pe doua. Casele ce le mai au, sunt single, cu 5 ari de teren (nici nu-mi trebuie mai mult pentru o curte intima si dragutz amenajata cum am vazut aici la vro cativa vecini). Decizia a fost luata in drum spre oras. Parca nu ne venea sa ne intoarcem in apartament. Pentru noi apartamentul in oras, era acum definita stresului iar a Cartierul Davilas parea sa fie leacul impotriva lui. In urmatoarea saptamana am incheiat formalitatile. Am dat la schimb apartamentul, am platit o diferenta, iar acum suntem fericitii proprietari ai unei case in cartier si … da zvonul era adevarat, Davilas a prelungit promita cu Dusterul, pana la 30 august, deci suntem si posesorii unui Duster Rosu, de toata frumusetea (culoarea a fost alegerea sotiei). Iar acum, savurez in fiecare zi … linistea… la mine ACASA.

Un satmarean vindecat… de stres

Comentarii

comentarii

2 Comentarii la "Povestea unui sătmărean stresat"

  1. alt satmarean   7 august 2013 at 10:23 pm

    Un satmarean vindecat de stres… prea tarziu.Deja ai cu capul!

    Răspunde
  2. nicu   7 august 2013 at 11:56 pm

    reclama ascunsa
    cel putin asa pare…….

    Răspunde

Leave a Reply

Your email address will not be published.