Şemineul Castelului renascentist de la Medieşu Aurit se află la Târgu Mureş

semin1eu1semineu2castel1

În urmă cu ceva vreme, într-o carte scrisă (probabil) pe undeva în prima jumătate a veacului trecut am găsit câteva fotografii (alb-negru), făcute la începutul secolului XX, în incinta Castelului medieval de la Medieşu Aurit. Instantaneele ne înfăţişează „o fărâmă” din interiorul castelului renascentist, cu o parte din arhitectura pierdută, se pare pentru totdeauna, însă de o frumuseţe ce ne vorbeşte despre puterea creatoare a artiştilor de altădată.

Dacă elementele de arhitectură interioară sunt pierdute cu desăvârşire având în vedere stadiul de degradare a castelului, se pare că cel puţin unul dintre elemente s-a păstrat pentru posteritate. Citind explicaţia trecută sub fotografia ce înfăţişează un şemineu imens, ne-am gândit să încercăm să dăm de urmele acestui „obiect al trecutului”. Dacă la început pistele urmate s-au dovedit a fi false (sau cel puţin aşa ne lăsau impresia), până la urmă am reuşit să dăm de urmele şemineului ce împodobea interioarele Castelului din Medieş.

Acesta este expus în cetatea medievală de la Târgu Mureş, după ce zeci de ani a înfruntat intemperiile vremii în curtea Muzeului Judeţean Mureş. Directorul muzeului, Sos Zoltan ne-a confirmat faptul că „unul dintre şemineele Castelului din Medieş se află la Târgu Mureş şi este expus la cetate. Este o creaţie monumentală. Are peste doi metri înălţime şi este alcătuit din şapte blocuri de piatră. În anii ’60, şemineul se afla în curtea Muzeului Judeţean Mureş. Tot acolo a fost găsit şi studiat de către unul dintre cei mai mari specialişti în artă renascentistă, B. Nagy Margit. Cum a ajuns la Târgu Mureş? Nu ştiu. Şemineul a fost restaurat şi în prezent poate fi admirat la cetate”.

Până una, alta ne încearcă un sentiment de mândrie având în vedere că am găsit măcar o fărâmă din trecutul unui castel supranumit nu odată “Podoaba arhitecturii renascentiste din Transilvania”. În ceea ce priveşte povestea şemineului despre care s-a crezut multă vreme că s-a pierdut pentru totdeauna, vom reveni în paginile “Istoriei Sătmarului” deoarece … nu-i aşa? … există poveşti care merită scrise …

Comentarii

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.