Ceea ce avea menirea să fie o binecuvântare a devenit mai degrabă un blestem divizând în două comunitatea celei mai vechi localităţi miniere din ţară … Roşia Montană. Supranumit de unii „Micul Eldorado”, Roşia Montană continuă să trăiască sub presiunea unei existenţe teribile fără ca oamenii locului să vadă vreo scăpare de sub vraja a ceea ce ei numesc pe bună dreptate … „Blestemul aurului”.

Unii au ales să-şi părăsească casele mulţumindu-se cu banii primiţi de la compania canadiană care promite bunăstare şi locuri de muncă însă din cauza tehnologiei miniere ce ar urma a fi folosită (tehnologia cu cianură), mediul înconjurător ar avea de suferit multă vreme de acum încoace. Trebuie să vezi acele locuri pentru aţi da seama de impactul teribil pe care l-ar avea asupra mediului şi oamenilor demararea exploataţiilor miniere în zonă. Compania canadiană se jură că tehnologia ce urmează a fi folosită nu este deloc nocivă. Însă, aşa ar vorbi oricare investitor care deţine miliarde de dolari şi întrezăreşte un nou Eldorado care poate să-i înmulţească avuţia.

De ce revenim la acest subiect după mai bine de un an de când am vizitat şi noi acele locuri? Miercuri, 6 februarie, s-au împlinit 1882 de ani de la atestarea documentară a Roşiei Montane. Momentul a fost marcat şi de către voluntarii Asociaţiei pentru Copii şi Tineri 4 U de pe B-dul Vasile Lucaciu nr. 8 din Satu Mare. După o scurtă prezentare a cvadrilaterului aurifer românesc cei prezenţi au urmărit şi două documentare „Noul Eldorado” şi „Mărturii de la Roşia Montană” reuşind să pătrundă în sufletul celor care văd sabia lui Damocles apropiindu-se, pe zi ce trece, tot mai mult de capetele lor. Spre deosebire de alte judeţe, la Satu Mare Ziua Roşiei Montane este la prima ediţie şi e bine că se încearcă o sensibilizare a tinerilor cu privire la pericolul unor catastrofe ecologice de proporţii care, aşa cum susţin o bună parte dintre specialişti va duce la dispariţia celei mai vechi localităţi miniere din România.

Alburnus Maior, numele latin al localităţii apare pentru prima dată menţionat pe o tăbliţă cerată datânt din 6 februarie 131 d. Hr. Vestigiile arheologice scoase la lumina zilei vin ca o mărturie a faptului că acele mine aurifere au fost explorate chiar şi de către vechii romani care au lăsat în urma lor mai bine de 7 km de galerii, vestitele Galerii romane. Dar ce vor lăsa în urmă canadienii după ce vor săpa 17 ani la rând după aurul din Apuseni? Unii vorbesc despre bunăstare iar alţii despre prăpăd. Un lucru e însă sigur. Odată cu demararea lucrărilor de exploatare, Alburnus Maior nu va fi decât o nouă mină de îmbogăţire pentru una dintre cele mai mari companii aurifere din lume.