Grigore Cartianu şi … istoria despre sfârşitul unui regim

cartianu3cartianu1cartianu2
În ultimele două decenii şi ceva câţi au trecut de la evenimentele din decembrie 1989, au curs râuri de cerneală care au descris, cu o obiectivitate ce lasă loc cu largheţe discuţiilor de tot felul, Revoluţia din 1989 şi sfârşitul Ceauşeştilor, consideraţi de mulţi ca fiind „izvorul tuturor relelelor” care, scăpate din „Cutia Pandorei” s-au abătut asupra mult încercatului spaţiu Carpatic românesc. Ce pot să aducă în plus tomurile semnate de Grigore Cartianu cu privire la „dezlegarea misterului” care planează asupra Revoluţiei din iarna acelui sfârşit de decembrie ’89? Ce ar putea să cunoască Cartianu despre adevărul istoric al acelei Revoluţii?

Greu de spus. Însă, sutele de pagini dedicate momentului istoric aflat la cumpăna dintre regimul comunist şi democraţia de după, au făcut ca astăzi, 17 decembrie, o mână de oameni să se adune la Centrul Multicultural „Poesis” din Satu Mare şi să asculte zeci de minute expunerile care nu au făcut decât să laude meritele lui Cartianu în ceea ce priveşte „dezvăluirea adevărului istoric” cu privire la zilele care au precedat Crăciunul de acum 23 de ani. Aşa o fi! Însă, nu ar trebui să uităm că „adevărul istoric” ne joacă uneori farse, luminându-ne cărări pustii dar frumoase la vedere care nu duc în nicio direcţie.
Nu vreau să fiu înţeles greşit! Nu vreau să judec în niciun caz valoarea cărţilor semnate de jurnalistul şi scriitorul, Grigore Cartianu, din simplul motiv că nu am căderea (şi nici competenţa) să o fac. Au făcut-o alţii, în alte ipostaze, enunţând critici negative ori pozitive, unele primite cu supărare iar altele drept … linguşiri. Nu-i exclus că cei care vor parcurge paginile scrise de Cartianu vor înţelege mai bine mecanismele care au declanşat şi nutrit Revoluţia din 1989, iar alţii nu vor înţelege mare lucru.

Oricum, astăzi, la „Poesis” cei care au vorbit despre cele cinci cărţi (“Sfârşitul Ceauşeştilor” – 2010, “Crimele Revoluţiei” – 2010, “Teroriştii printre noi” – 2011, “Cartea Revoluţiei” – 2011 şi “Jurnalul unui puci ratat” – 2012) semnate de către autor au încercat să atragă auditoriul şi să-i îndrepte spre lecturarea acestora. De acum încolo e dreptul fiecăruia să treacă, ori ba, cele citite prin filtrul propriei judecăţi şi să accepte ori să respingă logica evenimentelor înşirate între coperţile cărţilor scrise de Grigore Cartianu.

Comentarii

comentarii

Un Comentariu la "Grigore Cartianu şi … istoria despre sfârşitul unui regim"

  1. kady   17 decembrie 2012 at 8:23 pm

    du-te ba papagalul drequ

    Răspunde

Leave a Reply

Your email address will not be published.