Când ai de scris despre o carte s-au mai degrabă să aşterni pe hârtie gânduri care să contureze cât de cât creaţia unui scriitor a cărui profunzime în gândire ţi se revelează cu fiecare pagină citită, uneori ideile întârzie să se materializeze în cuvinte şi să-şi ocupe locul în sânul unor fraze bine gândite. Mai ales dacă, pentru a pricepe înţelepciunile zăvorâte în lungul şir al buchiilor, ai nevoie de o pregătire prealabilă.

Şi nu e vorba de o pregătire ştiinţifică, ori de stăpânirea unor cunoştinţe dobândite în decursul unor lungi ani de studiu. Ci mai degrabă de „harul”, dacă îmi este îngăduit să folosesc o asemenea terminologie pretenţioasă, necesar pentru a înţelege profunzimile gândurilor strecurate între cotoarele cărţii.

Pentru a începe mica poveste vreau să mă întorc, preţ de câteva clipe, la întâmplarea unei după-amieze friguroase de iarnă. Una dintre acele zile în care, ca de atâtea ori în cotidianul nostru obscur, mi s-a înfiripat în minte un gând, o reacţie oarecum împotriva banalului cotidian. „Încă o lansare de carte-?”, mă întrebam fără să cunosc mai nimic despre autor şi creaţia sa. Ah … desigur! Pentru a mă împăca cu precizia jurnalistică mai trebuie să adaug că întâmplarea a „fost pusă în scenă” astăzi, 12 decembrie, la Casa de Creaţie din Satu Mare.

Actorii sunt doi oameni, doi autori ce au în spate mii de pagini care reflectă istoria, credinţa, misticismul şi simbolistica arhaică, toate aşezate într-o lumină cu totul aparte. Florin Horvath şi Ion Piţoiu, sunt două nume care, dacă până acum îmi erau prea puţin cunoscute, de acum încolo voi căuta să pricep cât mai multe din scrierile lor. Şi nu sunt puţine! Asta ne-au demonstrat-o, nouă celor prezenţi, chiar la faţa locului, trecând în revistă o parte dintre titlurile care i-a consacrat de-a lungul vremurilor.

Mi-a căzut în mână cartea semnată de Florin Horvath – „Coroana celor şapte Mari Maeştri”. Un volum aparte, în care autorul se întreabă „cum este cu putinţă ca, ca fondul atâtor progrese în fizica nucleară, în medicină, astrofizică, să existe atâţia pasionaţi faţă de problemele de ezoterism, hermetism, ocultism etc”. Vorbeşte despre ocultism, despre frăţiile bazate pe cunoaşterea prin iniţiere, despre vechea cunoaştere a lumii antice, pierdută în vâltoarea raţionalismului, după care citim despre cei şapte mari maeştri: Hermes, Pitagora, Orfeu, Rama, Zalmoxis, Moise şi Iisus, aruncând o altă lumină asupra vechilor credinţe.

Ca o concluzie, autorul constată „cât de departe suntem de acea mirabilă simbioză între ştiinţă şi religie, magia cu care iniţiaţii din antichitate construiau modelul educativ de splendidă eficienţă”.

Şi tot vorbind, cu o erudiţie desăvârşită despre misticism şi istorie, însă o istorie pe care nu o veţi putea citi în manualele şcolare, Florin Horvath şi-a acaparat audienţa reuşind să aducă o scânteie de lumină în această după-amiază geroasă de iarnă.

Nu am prea mult ce să povestesc despre cartea lui Florin Horvath, din simplul motiv că rândurile aşternute pe hârtie de eruditul din Sălaj, trebuie lecturate de către fiecare cititor în parte, deoarece cartea este ca o catedrală a cărei simbolistică avem datoria să o descifrăm, după puterea şi înţelepciunea care ne-a fost hărăzită.

Şi pentru a nu încheia fără să amintesc măcar câteva nume din rândurile auditoriului, trebuie să spun că printre participanţi i-am remarcat pe subprefectul Cristian Sasu, preşedintele Consiliului Judeţean, Adrian Ştef, viceprimarul municipiului Satu Mare, dr. Radu Roca, directorul Muzeului Judeţean, dr. Liviu Marta dar şi mulţi alţi invitaţi, iubitori ai cărţii.

La final, autorul a acordat şi autografe, invitând participanţii să studieze rândurile adunate între coperţile cărţilor care îi poartă semnătura.