Ioan „Lulu” Dragomir – o legendă a fotbalului sătmărean


A îndrăgit fotbalul încă din copilărie şi s-a dedicat şi … se dedică în continuare trup şi suflet acestui sport. A jucat în peste 300 de meciuri îmbrăcând tricoul galben-albaştrilor, punând umărul la promovarea echipei în Liga I, dar fiind şi martorul retrogradării şi desfiinţării acestuia.

Reporter: Pentru început vă rog să ne spuneţi câteva cuvinte despre dumneavoastră.
Ioan Dragomir: M-am născut în Dragomireşti, în judeţul Maramureş, în 1969. Deci, nu sunt sătmărean de origine. La vârsta de 12 ani am fost cooptat la centrul de juniori Olimpia din Bacău, unde am jucat până la vârsta de 17 ani. Vreau să vă spun că din câteva sute de copii am fost selecaţi doar 40. Apoi am plecat la CIL Sighet, o echipă care la acea vreme evolua în Divizia B.

R.: În ce an aţi venit la Satu Mare?
I.D.: La echipa din Sighet am jucat doi ani după care printr-o conjunctură am ajuns la Satu Mare în 1991. Din ‘92 am venit la Olimpia unde am jucat până în 2007. Doi ani de zile am evoluat în liga a II-a, după care am retrogradat în Liga a III-a, unde am stat un an. Am revenit în Liga a II-a apoi am promovat în Liga I, în sezonul 1998-1999.

R.: Dacă îmi aduc bine aminte, aţi purtat câţiva ani buni şi banderola de căpitan al echipei …
I.D.: Aşa este. Am fost căpitanul „galben-albaştrilor” din 2001 până în 2007.

R.: Aţi pus umărul, să zic aşa, la două promovări a echipei fanion a Sătmarului, odată în Liga a II-a, apoi în prima Ligă, prin acel meci istoric cu FC Baia Mare …
I.D.: Prima promovare a avut loc în 1994, când după meciul de baraj de la Bistriţa cu CFR Cluj, am reuşit să promovăm în eşalonul II. Îmi amintesc că soarta meciului s-a decis la loviturile de la 11 metri. A fost un meci teribil. Portarul nostru, Suciu, a reuşit să apere trei penalty-uri din cinci.

R.: Apoi a venit cea de-a doua promovare …
I.D.: Da … un meci istoric şi un pas hotărâtor pentru fotbalul sătmărean. În 1999 am reuşit să promovăm cu Olimpia în Divizia A după ce am învins FC Baia Mare cu scorul de 1 la 0. Din păcate am stat doar un an în Divizia A, după care am retrogradat în Liga a II-a, însă am avut şi câteva meciuri bune.

R.: Care au fost cauzele reale ale retrogradării?
I.D.: Să vă spun sincer, din prima clipă era clar că noi nu suntem doriţi în Divizia A. Şi asta am simţit-o şi noi, jucătorii. Era clar că vom retrograda deoarece nu aveam cum să rezistăm în acea clică. E urât tot ceea ce se întâmplă, dar vedem în fiecare zi şi la televizor şi auzim la ştiri despre meciuri aranjate, arbitri plătiţi, şi aşa mai departe. Vă daţi seama ce am simţit noi, jucătorii, ştiind cu siguranţă că vom retrograda. Acolo nu era loc pentru noi.

R.: Cu toate acestea dragostea pentru fotbal şi pentru echipa „galben-albaştrilor” nu s-a stins în sufletul dumneavoastră …
I.D.: Ştiţi cum e? Fotbalul e un lucru ciudat. E ca un virus care dacă odată te prinde nu mai scapi. E un lucru ciudat dar în acelaşi timp extrem de frumos. După părerea mea fotbalul nu e un sport ci un fenomen social. Eu aşa concep fotbalul. Tenisul de câmp, şahul, atletismul, baschetul sau handbalul sunt sporturi, dar fotbalul este un fenomen social deoarece reuşeşte să antreneze milioane de oameni. Nici un alt sport sau, mai bine zis, mişcare de masă nu a reuşit această performanţă, decât fotbalul. Astfel că, dragostea mea pentru fotbal nu are cum să se stingă. Joc din copilărie. Viaţa mea se leagă de terenurile de fotbal şi de stadioane. De scandările microbiştilor de uralele şi aplauzele acestora la fiecare fază ingenioasă şi la fiecare gol marcat. Bucuria pe care l-am simţit în momentul în care am promovat în Divizia A nu se compară cu nimic. Finalul acelui meci de la Baia Mare a fost unul magic, unul de vis. Ştiam că am realizat un lucru important pentru sătmăreni … şi ştiam că oraşul meu nu va uita niciodată acele clipe minunate.

R.: După creşterea, performanţa şi decăderea echipei Olimpia, în prezent sunteţi antrenorul secund al unei noi generaţii de fotbalişti care s-au reunit sub aceleaşi culori galben-albastre pentru a arăta lumii că se poate face fotbal şi la Satu Mare …
I.D.: Vedeţi bine că se poate. În prezent suntem pe locul II, după Corona Braşov. Mulţi ne-au reproşat faptul că am pierdut meciul cu marea noastră rivală (Corona Braşov) cu un gol primit în minutul 88. Dar aşa este fotbalul. Meciul se joacă până în minutul 90 şi în acest răstimp se poate întâmpla orice …

R.: Sunt voci care spun că la nivelul conducerii clubului nu se doreşte promovarea …
I.D.: Nu este adevărat. Noi luptăm pentru a promova în Liga a II-a. Mai avem şanse dar pentru asta trebuie să ţintim de fiecare dată victoria. Suntem la cinci puncte de Corona Braşov. Putem să-i întrecem şi să fim noi cei care promovează în Liga a II-a. Avem jucători valoroşi care îşi doresc promovarea. Toţi sunt sătmăreni şi eu consider că până ce reuşim să facem performanţă cu băieţi de-ai noştri nu trebuie să apelăm la străini.

R.: Vă rog să ne întoarcem în timp şi să ne vorbiţi puţin despre reînfiinţarea Clubului Olimpia Satu Mare.
I.D.: În istoria acestui club au fost atât momente de bucurie, mă gândesc aici la cele două promovări ale echipei, cât şi momente de tristeţe, când am retrogradat în Liga a II-a. Însă nimic nu se compară cu ceea ce am simţit atunci când echipa s-a desfiinţat. Dar împreună cu Tibi Csik, un nume de referinţă pentru fotbalul sătmărean am reuşit să reînviem Olimpia. În prezent sunt antrenorul secund al echipei FC Olimpia 2010 Satu Mare. Am pornit din Liga a IV-a, apoi am promovat în Liga a III-a.

R.: Vă propun să ne întoarcem puţin la dumneavoastră. Cu toate că sunteţi antrenor, din când în când mai îmbrăcaţi şi tricoul de jucător …
I.D.: Aşa este. Joc la Oraşu Nou, în Liga a IV-a.

R.: În afară de sport?
I.D.: Sunt student în anul II la Facultatea de Psihologie. Vreau să urmez masterul în psihologie sportivă. De ce este important pentru mine acest lucru? Eu ca antrenor trebuie să depistez temperamentele jucătorilor. Să-i înţeleg şi să ştiu cum să-i abordez.

R.: Ce hobby-uri are Lulu Dragomir?
I.D.: Pescuitul, însă nu am prea mult timp pentru acest sport cu toate că mă relaxează.

R.: Planuri de viitor?
I.D.: Evident promovarea echipei în Liga a II-a. Apoi mai vedem.

R.: Vă mulţumesc pentru timpul acordat.
I.D.: Şi eu vă mulţumesc.

Comentarii

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.