Sătmăreanca săptămânii – Alice Ardelean


Sătmăreanul: Cine este Alice Ardelean?
Alice: Mă numesc Alice Ardelean, am 20 ani, iar anul trecut am absolvit Liceul cu Program Sportiv Satu Mare. În prezent lucrez ca recepţioneră la Alma Spa Center şi, totodată, urmez Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii Vasile Goldiş.

Sătmăreanul: Ce motivaţie are o tânără să practice thaibox şi mai ales să-şi dorească să facă performanţă?
Alice: Practic acest sport deoarece vreau să fac performanţă şi vreau să demonstrez că thaibox-ul nu este neaparat un sport doar pentru băieţi, cum spun mulţi, ci unul dur, e adevărat, dar asta nu mă împiedică să-mi doresc să ajung în vârf, iar prin antrenament şi seriozitate voi reuşi.

Sătmăreanul: Cum a început pasiunea ta pentru thaibox şi dacă te-ai gândit la început că vei ajunge să participi la concursuri?
Alice: Dorinţa mea de-a practica acest sport a început când am găsit pe internet nişte meciuri cu alte fete luptătoare, mai exact Gina Carano, care a început cu muay thai iar acum participă la gale de MMA. Mi-am zis:”eu de ce n-as putea?”, aşa că, încă din start, când am început antrenamentele pentru competiţii nu am considerat că este un hobby ceea ce fac, ci chiar un stil de viaţă.

Sătmăreanul: Care au fost primele competiţii la care ai participat si când ai obţinut primele rezultate? Descrie-ne palmaresul tău de până acum şi spune-ne care sunt planurile de perspectivă în acest domeniu?
Alice: Prima luptă pe care am avut-o a fost anul trecut, când am participat la un interclub în Bucureşti. Interclubul este un fel de competiţie unde luptă între ei mulţi practicanţi începători de la diferite cluburi. Următoarea gală la care am participat a fost chiar în Satu Mare şi a fost organizată de antrenorul meu, Szucs Barnabas. Am luptat cu o fată din Ungaria, de la Clubul Re-Gym şi am câştigat la puncte. În 20 august am participat la Baia Mare, la Xtreme Kombat, unde am avut o adversară mult mai înaltă decât mine dar am reuşit s-o înving tot la puncte. În 26 noiembrie am participat la o gală în Ungaria, în oraşul Salgotarjan, şi am avut-o ca adversară pe Nagy Fruszina, o luptătoare cu mai multă experienţă decât mine. Am învins-o la puncte deşi a fost un meci destul de strâns. În luna decembrie, în dat de 16, am participat la Full Fight în Sf. Gheorghe, unde am avut cel mai greu meci de până acum. Adversară mi-a fost Cristiana Stancu, o fată din Bucureşti foarte experimentată şi cu un palmares bogat. Am acceptat lupta dar din păcate am pierdut la puncte, de aceea acum mă antrenez de două ori mai intens pentru revaşă. Ultimul meci l-am avut în Ungaria, în oraşul Kecel, unde am luptat în stil MMA. A fost primul meu meci în acest stil şi sunt foarte mulţumită de rezultat. Adversara mea, Lilla Vincze, are şi ea un palmares bogat : 25 meciuri de thaibox şi 10 de MMA. Am învins-o în repriza a II-a printr-o tehnică articulară, armbar. Cam atât până acum, dar am deja programate alte meciuri în viitorul apropiat, iar până atunci mă antrenez foarte serios.

Sătmăreanul: Ce consideri tu că este cel mai greu în practicarea acestui sport şi dacă nu eşti privită ciudat de colegii tăi sau de prieteni?
Alice: Atâta timp cât practic acest sport cu plăcere şi pun suflet în ceea ce fac, nu consider că este ceva foarte greu pentru mine. Un singur lucru este puţin mai greu, dar lucrez la asta: condiţia fizică! Deoarece, când te simţi obosit trebuie să plusezi, mai ales la antrenamente, pentru ca în timpul meciului să-ţi mearga totul mult mai bine. În momentul în care nu mai poţi, atunci trebuie să dai mai tare. Colegii de antrenament s-au obişnuit cu mine şi nu mă privesc ciudat…La antrenamente sunt „băiat” şi aşa vreau să fiu privită, ca un coleg de antrenament, nu ca o fată, ca atare nu vreau să fiu menajată deloc. Deoarece, dacă sunt menajată şi toţi băieţii zic „eu nu dau în ea că e fată”, ar fi o mare problemă pentru mine în timpul meciurilor. Eu trebuie să mă obişnuiesc cu loviturile şi trebuie să învăţ să mă feresc atunci când e cazul.

Sătmăreanul: Ce spun părinţii tăi despre evoluţia ta pe linie sportivă şi în ce fel te încurajează?
Alice: La început, părinţii nu au fost de acord să practic acest sport. Mai ales că la început după fiecare antrenament veneam acasă plină de vânătăi, zgâriată, lovită şi aşa mai departe. Pe parcurs am început să mă călesc şi să nu mă mai învineţesc aproape deloc. Acum, parinţii mă susţin şi fac tot posibilul să ajungă la cât mai multe meciuri, să îmi facă galerie şi să fie alături de mine indiferent de rezultat. Sunt foarte mândri de mine şi nu doar ei, ci toată familia mă încurajează şi au înţeles cu toţii că iubesc acest sport şi îl consider potrivit pentru mine. Desigur, bunica mea mai zice: „Alice, eu nu pot să merg la niciun meci de-al tău pentru că dacă văd că fata aia dă în tine, eu sar acolo peste ring şi o bat”! Hahahaha, ce bunică ocrotitoare am!

Sătmăreanul: Ce îţi place să faci dincolo de activitatea sportivă? Ai timp şi pentru dragoste, cluburi, discoteci, asemeni tinerilor de vârsta ta?
Alice: Să ştiţi că dincolo de activitatea sportivă nu fac foarte multe lucruri, pentru că nu prea am timp. Lucrez şi am cursuri la facultate. Uneori mai ies cu prietenii la un suc şi doar foarte rar în cluburi, deoarece seara sunt prea obosită să mai ies şi mi se face somn destul de repede. Vara mai mergem la diferite stagii de pregătire tot cu sportul şi mi se pare foarte ok.

Sătmăreanul: Ce îţi doreşti cel mai mult şi ce eşti dispusă să faci pentru a-ţi îndeplini dorinţele?
Alice: Îmi doresc foarte mult să mă realizez în sportul acesta şi să fac ceea ce îmi place, să aduc foarte multe performanţe pentru mine şi oraşul meu. Sătmărenii să se poată mândri şi cu performanţele obţinute la această ramură sportivă, cu ceva nou adică. Sunt dispusă să răspund oricărei invitaţii de a intra în ring, indiferent de cât de tare sau experimentată ar fi adversara, pentru că, până la urmă ăsta e sportul: Dacă învingi e foarte bine, iar dacă pierzi, la fel, foarte bine, cu condiţia să înveţi din greşeli pentru ca data viitoare să nu le mai repeţi.

Sătmăreanul: Cum vezi tu viitorul tinerilor din România şi dacă te preocupă gândul să pleci din ţară?
Alice:Viitorul tinerilor din România? Fără suparare, dar prea mulţi tineri nu prea au viitor. Pentru că tinerii nu se sinchisesc să înveţe, nu se obosesc să practice un sport şi să facă ceva util pentru ei şi pentru societate. Prea mulţi consideră că ieşind în club weekend de weekend, la băuturi, nopţi pierdute, distracţii, sunt foarte importanţi. Aş fi ipocrită să spun că eu nu ies în club sau că nu mă distrez, dar toate cu o limităă!. Nu mă prea preocupă gândul să plec din ţară, deocamdată, pentru că mi-ar fi greu fără ai mei lângă mine. Eu sunt foarte ataşată de familia mea, şi tocmai de aceea nu am plecat la facultate în alt oraş, cum de altfel fac mulţi tineri. Însă, dacă o să mi se ofere posibilitatea de a pleca, mă mai gândesc.

Sătmăreanul: Ce îţi place cel mai mult şi ce îţi displace în raport cu cei din juruul tău?
Alice: Îmi place să am ceva în comun cu cei din jurul meu şi mi-am făcut un grup mic de prieteni cu care mai ies din când în când, mai exact băieţii de la antrenamente…Sunt o fire mai complicată şi nu îmi place să ies cu oamenii lăudăroşi sau cu oameni care se cred importanţi deşi nu sunt. Nu îmi plac ipocrizia şi falsitatea unora, de aceea nici nu stau în jurul lor şi prefer să nu mă împrietenesc cu ei. Mă simt foarte bine să stau cu băieţii şi nu-mi place să stau cu fetele care toată ziua vorbesc despre ” ce culoare să îmi vopsesc părul? unghiile? prietenul meu mi-a luat trandafir alb când eu voiam roşu”….şi cel mai mult mă enervează oamenii care se plâng tot timpul de cât de rău le merge, dar nu fac nimic pentru a le merge mai bine, neţinând cont că sunt mulţi oameni care trăiesc modest şi totuşi nu se plâng.

Comentarii

comentarii

Un Comentariu la "Sătmăreanca săptămânii – Alice Ardelean"

  1. ionu   21 august 2013 at 7:03 pm

    Munca, cursuri….dar cu pregatirile de nunta cum stai?
    Am inteles ca anul viitor in septembrei te vei casatori .