Pe vârful tocurilor (partea I)
Prefer să nu fiu agreată pentru ceea ce sunt, decât iubită pentru ceea ce nu voi fi niciodată. Mulţi bărbați mă consideră o scorpie, o târfă doar pentru simplul fapt că gândesc altfel. Nu am nimic ieşit din comun, sunt pur şi simplu independentă. Cu cât mă gândesc mai mult cu atât îmi pasă mai puţin de părerea unora ca ei… Pentru ei sunt acea târfă pe care și-o doresc dar le este frică s-o recunoască, pentru mine sunt o femeie frumoasă şi apropo… acum disponibilă.
Back to Earth. E timpul să îmi revin, au trecut doar 24 de ore de când am fost părăsită şi cred că toată lumea are dreptul la fericire – vorba mea de când eram încă brunetă. Şi totuşi stau încruntată între pereţii ăştia patru. Îngrozitor, încă cinci minute în poziţia asta şi o să mă pricopsesc cu nişte riduri mai adânci decât cele ale bunicii. Ştiu! tot ce îmi lipsește acum este o prăjitură şi un Latte alături de mult prea feministele mele prietene. Aaaa şi încă ceva, neapărat o pereche de pantofi noi. Pantofi roşii pentru zile negre! Da, am de gând să sclipesc diseară.
Voi, de ce vă uitaţi aşa la mine? Am am ceva între dinţi? A, nu. Ştiam eu că ceva nu este în regulă. Voi, nu ştiţi că de fapt acum eu sunt blondă şi clar nu aveţi nici cea mai vagă idee despre cum am ajuns în situaţia asta. Nici mie, de fapt, nu îmi este foarte clar cum am ajuns în situaţia de a fi nevoită să-mi reînnoiesc toată colecţia de pantofi după doar doi ani. Vă mai spun un secret: sunt genul de femeie pentru care care nu contează câţi bărbaţi trec clandestin prin viaţa ei, la fel cum nu contează nici strădaniile lor de a mă lăsa mai dezolată şi mai rece ca înainte. Nu e nimic pe lumea asta ce nu se poate vindeca cu o pereche de pantofi şi o prăjitură bună. Şi dacă mă întrebaţi cum văd eu femeile care adoptă o astfel de atitudine vă voi răspunde foarte sincer, le văd frumoase din cale afară. Le văd mai frumoase în disperarea lor de a depăşi momentul decât orice femeie care s-a casatorit cu un barbat mai mare cu 25 de ani și care și-o trage cu băiatul care curăță piscina ori de câte ori are ocazia.
Dar să vă spun totuşi ce îmi cauzează această multitudine de sentimente contradictorii pentru că sunt sigură că până acum nu aţi înţeles. Într-o epocă în care noi, femeile, ne permitem luxul de a trata bărbaţii ca simple jucării sexuale, sau mai mult, ca finanţatori pentru pantofii exclusivi de la Zara, eu, întruchiparea confuziei, am decis, cel mai probabil într-un moment în care astrele erau întoarse cu susul în jos, să mă angajez în ceva ce ştiam că va deveni un soi de mariaj prematur ireversibil. Tind să pun această greşeală pe culoarea părului meu, pe care oricum o voi schimba doar atunci când bărbaţii se vor plictisi să mai aibă fantezii cu mine.
Aşadar vorbesc despre o relaţie de aproape doi ani, în care eu m-am ascuns de mine, de adevărata mea personalitate. Da, cam asta am făcut. Am încercat într-un mod grotesc să-mi suprim eul meu candriu, zglobiu, nebun… şi să iubesc o făptură care s-a dovedit să aibă mai mult nevoie de dragoste maternă decât de sexul grozav pe care puteam să il ofer. Ai zice că după această perioadă în care am simţit că mă alienez alături de el ar trebui să mă învăţ minte şi să evit să fac aceeaşi greşeală. Dar nu o voi face, cel mai probabil următorul cu care voi repeta aceeaşi greşeală va fi atât de atractiv încât voi uita tot.
Sfârşit, în acelaşi timp un nou început. Lăsaţi-mă să iau o gură de aer vă rog. Nu am mai simţit de mult aerul libertăţii plimbându-mi-se prin plămâni în voie. Mă iubesc! Nu, nu pentru că sunt narcisistă mă iubesc ci pentru că am în mine puterea aceea extraordinară de a renaşte din propria cenuşă, de fiecare dată mai glorioasă, mai frumoasă şi mult mai râvnita. E timpul să strălucesc, să trec la fapte şi să revin la ideea de bărbat ca la un simplu obiect de satisfacere a diferitelor mele fantezii. Ştiaţi, bănuiesc, că bărbaţii sunt mult mai confuzi decât noi femeile, nu? Confuzi, aerieni şi incapabili să recunoască că doar noi îi putem aduce cu picioarele pe pământ. Bărbaţii probabil râd spasmodic acum, vorba unui amic, ei nu vor o relaţie, mă vor doar pentru voluptatea formelor şi trăirilor, odată ce află că nu sunt ca și celelalte şi îi folosesc la rândul meu ca pe simple jucării sexuale parcă brusc… rămân impotenti la auzul veştii şi atunci eu îi părăsesc. Da, sună ciudat că sunt în stare să renunţ în totalitate la dragoste pentru a mă simţi puternică. Mă întreb şi eu de multe ori dacă nu cumva visez, dar nu, nu visez chiar sunt ceea ce par a fi. Dacă v-am făcut curioşi de unde a ajuns toată această putere în mâinile mele…. ei bine e o experienţă veche, dar ţin neaparat să o împărtăşaesc pentru că e decisivă. Era un tip…grozav cu care am comis-o de câteva ori şi admit că până azi a rămas bărbatul cu care am avut cele mai bune partide de sex, dar mă simţeam oarecum în inferioritate faţă de bărbăţia lui şi nu mă refer aici la organ. Asta, până într-o zi când mi-am folosit şarmul pentru a-l invita să mă pătrundă încă odată, vouă vi se poate parea vulgar dar nu e. După principiul lady’s first l-am convins să îmi satisfacă una dintre fanteziile mele şi anume aceea de a-l vedea legat fedeleş de mâini şi de picioare, lăsând toată acţiunea pe seama mea. Nu ştiu dacă v-aţi dat seama, dar când vine vorba de a pune un bărbat pe jar sunt extrem de pricepută. Mi-l aduc aminte şi acum, avea acea expresie chinuită de o plăcere incomparabilă dar şi un accentuat sentiment de groază că el, masculul feroce, cel mai râvnit burlac al oraşului era dominat în întregime de o femeie, de o fiinţă fragilă, casabila, lipsită de inteligenţă superioară. Aceasta era femeia pentru el până atunci. După aceea concepţia lui s-a schimbat complet. Şi da, l-am excitat la maxim! L-am lăsat să simtă fineţea şi atingerea aceea care de fiecare dată îl aducea la culme şi…. am plecat! Am plecat lăsându-l legat fedeleş ca un triumf asupra neputinţei sale. Din aceea zi în care i-am biruit barbaţia mă simt egală în putere cu orice bărbat din lumea asta, nu…sunt chiar mai puternica!
Nota redacţiei: “Pe vârful tocurilor” este jurnalul intim al unei sătmărence mai mult sau mai puţin cunoscută cititorilor noştrii. Numărul de episoade a acestui mini serial va depinde exclusiv de dorinţa ei de a împărtăşi. Enjoy!
Posted by Satmareanul
on Jan 2 2012. Filed under Slider, Totul despre sexe.
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0.
You can leave a response or trackback to this entry
scuze,dar esti probabil vreo nasoala frustrata de barbatul atragator care nu ti-a acordat nici odata atentie! poate cochetezi cu niste narcisism si poate ai mult par la subsiori si pe picioare! deh…….jucarii sexuale zici ! ai fii improvizat cu vreun olandez sau turc! ca vb de castraveti hahahahahaha
Si uite-asa mitul Belle de Jour pe plaiul romanesc se naste plin de sperante. Cu o diferenta totusi. Belle era tarfa si nu se ferea sa o spuna, dimpotriva. Si pt ca si-a ascuns anonimatul atat de bine atat de mult timp iar scrisul ei nu era lung si obositor (tineti minte capacitatea de captare a atentiei de maxim 4 minute) a reusit sa faca o avere de peste 20 de milioane de lire, a vandut tone de carti, s-a facut si un film… etc. Daca vrea sa aiba succes, a vorbi mai mult despre sine in atat de multe cuvinte nu este tocmai indicat. Nu este nici amuzant si nici psihologi nu suntem noi, cititorii. Toti ne credem cei mai frumosi si cei mai destepti si avem mereu dreptate in sinea noastra mai ales cand vine vorba despre sex si nu cred ca avem nevoie de altcineva care sa ne oglindeasca ego-ul, nu-i asa? Daca ar pune o poza ar fi mai interesant fara sa ne mai irosim timpul citind romane. Sandra Brown macar a avut fantezie scriind despre sex…
Depresia despartirii se citeste adanc in fiecare fraza iar regretele se amesteca amar cu dorinta de a reveni intr-o relatie, este ceea ce citesc eu in blogul domnisoarei. O refulare a gandurilor murdare care odata risipite vor deschide un spatiu imens si… gol.
Asta nu este blog. Este o sedinta la psiholog sau o refulare la betie..
Este cearta pe care nu a avut-o la plecare… si gandurile care nu s-au materializat in prezenta lui…
Si totusi…astept cu nerabdare urmatorul episod… Cateodata imi place sa ma hranesc cu durerea altora.
aaa hai sa iti zic un mic secret..ambele sexe au nevoi,pana la urma suntem oameni si avem nevoi,crede-ma pe cuvant ca suntem in egala masura dependenti unii de altii,doar daca tu nu ai ceva extra ( un san sau vreo gaura in plus ca restul femeilor) si faptul ca tu folosesti barbatii ca pe un obiect sexual imi vine greu sa cred dar se poate sa fie asa…succes cu urmatoare publicare.
numai bine!!
PS nu lasa comm-urile sa te descujeze doar incerca la urmatoarea publicare sa fii mai aproape de Pamant
Buna, e simplu. Esti femeia tipica frumoasei noastre tari. Cum se numeste? “Pitzy”, cred. Esti genul de femeie care foloseste prea des “Vai fataaa”. Insa atata vreme cat la noi in tara vor exista intotdeauna cocalari, asa vor exista intotdeauna pitzipoance cu care sa se combine.
Ai o problema… sau mai multe, si nu, culoarea parului nu e una din ele. E grav femeie daca in doar doi ani ti-ai reinnoit colecţia de pantofi.
Nu cred ca o femeie din Satu Mare poate scrie asa ceva..
Asta-i porno SF !!!! sper
Sa ma tavalesc! Fata nu e normala! Da’ deloc! Iar asta nu poate decat sa ma intrige peste masura. Si sa ma bucure tocmai ca sare din niste sabloane, chiar daca vorba lui Dumitru, se vede ceva tensiune neagra din experiente sau experienta anterioara. Iar de “pitzy”, boO, io mi-o tai daca e.
Astept deci cu interes episodul urmator sa pot si io sa zic ceva
Marius, recunoaste, tu vrei sa fii legat “fedeles”
) pct. meu de vedere asa ca si o conluzie la ce scrie mai sus, ca si un rezumat poate: Fata parasita, dornica de autoconsolare, caut sex nebun cu oricine, ma pricep la nebunie:)) P.S. Nu ma cautati in orele diminetii, sunt iesita sa iau pantofi.
O alta fata care face bani prin corpul ei si da din fund cu toti care o platesc si o duc cu masina sau la inghetata. Nu a auzit de munca fizica sau intelectuala.
@Adrian
Noa, da-i rau daca stie a face bani? Din orice o-ar face. S-apai aci ii vorba si de munca intelectuala. Ca de le intrebi oarice p-alea la care te gandesti tu, numa numele, s-ala fals, ti l-or sti a zice. So de-ar fi sa nu fim ipocriti, si de-am vrea sa gasim pe careva de aratat cu degetu, apai nu-i ala care cere, il ala care da. Da-i vorba multa de zis aicea…
Vad aici doar o gramada de frustrati si de constipati si nu pot sa nu ma intreb: oare altcineva nu citeste ziarul asta?
@Ina
Din pacate tipul care tocmai a parasit-o pe biata fata, nu citeste ziarul, dar daca cumva apare, lasa-i numarul de telefon:) Mii de scuze pentru persoanele ofensate, dar nu suport genul de femeie care desi scrie frumos, ptr. ca ortografic si gramatica e corect scris acolo, relateaza intamplari tipice femeii din romania, din viata de zi cu zi a unei pitzipoance.
boO, daca ar fi dupa uzul meu vocabular, n-as vrea tocmai fedeles, ca nu prea mi-ar putea face mare lucru, nu mai zic de mine… Da’ acu’ fie, recunosc, m-as putea sacrifica cat sa ajut fata la nevoie