Medicul Iosif Szilagyi – în luptă permanentă cu diabetul

Reporter: O lungă perioadă de timp, când cineva pomenea în Satu Mare numele medicului internist Syilagyi, era întrebat instantaneu: care, tânărul sau bătrânul? Altfel spus, tatăl dumneavoastră este cel care şi-a pus amprenta asupra bolilor Interne în Spitalul Judeţean Satu Mare, iar dumneavoastră l-aţi urmat cu profesionalism şi seriozitate. Însă, ceea ce v-a consacrat este activitatea dumneavoastră în afecţiuni precum diabetul, respectiv bolile de nutriţie şi metabolism. În acest context, pentru început v-aş ruga să ne spuneţi dacă ceea ce v-a determinat să deveniţi medic, a fost mai mult decât continuarea unei tradiţii de familie?
Iosif Szilagyi: După cum se întamplă cel mai des în viaţă, în mod categoric activitatea tatălui meu a avut o influenţă hotărâtoare asupra deciziei de a-mi alege profesia. Aş dori să amintesc însă şi o întâmplare care mi se pare a avea o importanţă determinantă. La vârsta de 11 ani, în 1965, tatăl meu era de gardă la Interne şi uitase ceva acasă, lucru de care avea nevoie, deci a trebuit să i-l aduc. Îmi aduc aminte şi acum de portarul feroce care nu voia să mă lase să intru. Atunci am hotărât ca eu voi intra aici oricum . Am intrat, am rămas şi vreau să mai rămân.

R. De ce aţi ales să vă specializaţi în diabet şi bolile de nutriţie, care este diferenţa dintre perioada de început şi cea prezentă în privinţa evoluţiei acestei afecţiuni în rândul populaţiei judeţului Satu Mare şi ce efect a avut înfiinţarea Centrului Diabetic Judeţean?
I. Sz. Specializarea în diabet a fost accidentală. De prima formaţie sunt medic internist, specialitate în care am lucrat şi lucrez şi în prezent, în care mi-am facut primul primariat precum şi teza de doctorat. Începând cu anul 1970 s-a observat însă înmulţirea rapidă a numărului celor care aveau tulburări metabolice, mai ales diabet zaharat, ceea ce a determinat apariţia unei noi specialităţi, de ,, Diabet Nutriţie şi Boli Metabolice”. Atunci am considerat că o specialitate înrudită şi de fapt desprinsă din medicina internă ar aduce ceva în plus pentru un judeţ unde încă nu exista o astfel de preocupare, fiind şi pentru mine o noua provocare. Astfel am ajus la Bucureşti, în vestita clinică de diabet şi nutriţie a profesorului Iulian Mincu (actualul Institut Nicolae Paulescu), unde am înţeles faptul că această specialitate este cu totul altceva, decât o ştiam eu până atunci. Am devenit specialist, apoi medic primar în acest domeniu, iar ulterior, Ordinul Ministrului Sănătăţii din 1998 a permis înfiinţarea centrelor de diabet în fiecare judeţ , ceea ce s-a întâmplat imediat şi la Satu Mare, la fostul Spital Municipal. Aici a început o evaluare specifică a diabeticilor, fapt care ne-a permis să ne dăm seama de importanţa problemei: în 2000 erau în evidenţă în jur de 2300 diabetici, iar azi avem cunoştiinţă de existenţa a aproape 16 000 pacienţi.

R. Una dintre activităţile consecvente ale Centrului Diabetic Judeţean este organizarea anuală a acţiunii de determinare gratuită a glicemiei. Însă, în acest an, la cea de-a XII-a ediţie, aţi venit cu o noutate absolută: iniţierea studiului privind evaluarea riscului cardiovascular pe baza parametrilor metabolismului glucidic şi lipidic, a greutăţii şi a tensiunii arteriale a populaţiei din judeţul Satu Mare. Ce v-a motivat să iniţiaţi acest studiu?
I. Sz. Întradevăr, de peste 10 ani desfaşurăm, iniţial numai cu colegii de la centrul de diabet, iar de câţiva ani cu ajutoare de toate tipurile,inclusiv finaciare importante, din tot mai multe surse – pe care nu le voi nominaliza de teama de-a nu omite pe cineva – o activitate de depistare activă a celor cu diabet. În acelaşi timp, investigarea noastră devine tot mai complexă, fiind conştienţi de faptul că diabetul nu constă într-o simplă creştere a glicemiei, ci deja în momentul depistarii lui are frecvent complicaţii de tip micro şi/sau macrovascular , neuropat, sau de altă natură. În acelaşi timp este, cu mare probabilitate, însoţit de o serie de comorbidităţi de tipul dislipidemiilor, hipertensiunii arteriale, etc., a căror inventariere, dacă nu se face suficient de precoce, duce la ireversibilitatea lor, precum şi la mult mai bine cunoscutele şi temutele infarcuri miocardice şi accidente vasculare infirmizante. Acesta a fost motivul care ne-a determinat să solicităm forurile locale cu potenţial financiar şi uman suficient, pentru a efectua o acţiune de această dată mult mai complexă şi mai apropiată de realitate, prin acurateţe, exigenţa culegerii datelor şi prelucrarea lor statistică. Noutatea a venit, de asemenea, prin evaluarea riscului populaţional prin prelucrare statistică, pe baza unor criterii ale Societăţii Europene de Cardiologie, respectiv Societăţii Europene de Hipertensiune, elaborate în 2007, revizuite în 2009 şi 2011. În consecinţă, răspunsul la întrebarea dvs. este implementarea noului în activitatea acestei ramuri medicale din judeţul nostru.

R. Faptul că evaluările din cadrul studiului au fost efectuate în conformitate cu ghidurile elaborate de Asociaţia Europeană de Cardiologie şi Asociaţia Europeană de Hipertensiune, demonstrează preocuparea dumneavoastră înspre tot ce este nou în domeniul în care activaţi. Ce presupune pentru dumneavoastră implicarea în studierea şi recepţionarea tuturor noutăţilor referitoare la specializările medicale, şi de ce credeţi că sunt prea puţini medicii sătmăreni care au astfel de preocupări?
I. Sz. Interesul pentru studiul noutăţilor din domeniul nostru cred că este o preocupare a tuturor colegilor mei, şi nu cred că putem să vorbim de inexistenţa implicarii lor în studierea şi implementarea noului. Un argument pe care aş putea să-l aduc este apariţia unui număr tot mai mare de colegi tineri care automat aduc cu ei procedurile şi tehnicile noi, care însă trebuie sustinuţi şi ajutaţi atât prin colaborarea cu colegii mai experimentaţi, dar şi cu punerea la dispoziţie a dotărilor moderne şi condiţiilor de lucru adecvate, deoarece trebuie să înţelegem că a trecut vremea când numai stetoscopul, ciocanul de reflexe şi experienţa medicului erau suficiente!

R. Puţini sunt cei care ştiu despre participarea dumneavostră la cele mai importante congrese şi acţiuni organizate la nivel mondial în domeniul diabetului şi bolilor de nutriţie. Deşi aveţi rezerve în a vorbi despre aceste aspecte, v-aş ruga să vă referiţi pe larg la evenimentele la care aţi participat până acum şi în ce măsură aţi aplicat pe plan local cele mai importante informaţii prezentate la aceste evenimente.
I. Sz. Întradevăr, am avut şansa ca împreună cu alţi colegi din ţară să particip la multe evenimente interne şi internaţionale având în acest mod acces la ultimele cercetări în domeniu . Participarea la şedinţele anuale ale Asociaţiei Europene de Diabet, la mai multe din cele ale Asociaţiei Americane de Diabet, la unele cu contribuţii personale, iar din 1997 la cele şase Congrese Mondiale ale Federaţiei de Diabet, organizate la Helsinki, Ierusalim, Paris, Cape Town, Montreal, respectiv anul acesta în Dubai, calitatea de membru al Asociaţiei Americane şi Europene de Diabet, precum şi accesul permanent la documentele de specialitate (Diabetologia, Diabetes Care etc.) îmi permite să încerc împreuna cu colegii mei să abordăm problema diabetului în mod corect, în limita posibilităţilor pe care le avem. De exemplu, în prezent dispunem de toate tipurile de medicaţie antidiabetică utilizată pe plan mondial.

R. Ţinând cont de faptul că aţi avut ocazia să constataţi atât în Europa cât şi în state de pe alte continente ce înseamnă preocuparea şi implicarea în domeniul Sănătăţii, ce consideraţi că este necesar pentru ca şi România să se apropie măcar în anumite privinţe de ceea ce se face în altă parte în acest domeniu vital?
I. Sz. Trebuie să afirm că România, cu toate că a pierdut mulţi tineri de mare valoare, încă dispune şi are în formare oameni deosebiţi cu care ar putea continua tradiţiile incontestabile pe care le are în domeniul studiului diabetului. Problema reală pe care o avem este aceea că nu reuşim să ne dăm seama (sau nu vrem?) de faptul că este mult mai simplu şi mai ieftin să previi decât să tratezi. O evaluare de riscuri pentru nefropatie, hipertensiune , dislipidemie, oculopatie, etc., şi tratamentul acestora este mult mai ieftină decât tratamentul infarctului, accidentului vascular, orbirii, insuficienţei renale, amputaţiei. Nevorbind de faptul că. cei care au ajuns în acest stadiu, devin asistaţi în loc de producatori în societate.

R. Se aminteşte frecvent despre faptul că medicii din România nu sunt motivaţi financiar să se implice mai mult în activitatea pe care o desfăşoară. Nu credeţi că se exagerează totuşi, şi că, fiind vorba despre viaţă şi salvarea acesteia, dincolo de motivaţia financiară, ar trebui să fie mai puternică dorinţa de implicare necondiţionată?
I. Sz. Motivarea financiară, respectiv lipsa ei, sunt realităţi. Nu doresc să o comentez, doar să amintesc faptul că tineri absolvenţi de medicină sau specialişti formaţi la noi, sunt angajaţi cu uşurinţă în occident, şi odată gustând din modul în care poate fi apreciat un medic de către societate, nu se mai întorc, cu toate că pentru aceeaşi muncă prestată li se dau retribuţii semnificativ mai mici decat colegilor formaţi în occident. Referitor la implicarea necondiţionată, vă răspund cu o întrebare: de ce permanent, şi de ce numai la medici?

R. Care sunt nemulţumirile dumneavoastră în privinţa exercitării profesiei şi care consideraţi că sunt obstacolele cu adevărat insurmontabile?
I. Sz. Nemulţumirile mele cred că se pot filtra simplu din răspunsurile date la ultimele două întrebări. Nu sunt extraordinare, dar există.

R. Unde aţi interveni fără întârziere dacă aţi fi pentru o perioadă ministrul Sănătăţii şi cum credeţi că aţi reuşi să-i convingeţi pe guvernanţi să vă susţină?
I. Sz. Consider o utopie să vină cineva să facă ordine în Sănătate acum şi pe această infrastructură. Oricum, aş promova tinereţea şi calitatea.

R. Dacă ar veni la dumneavoastră Zâna cea Bună şi v-ar spune că este gata să vă îndeplinească trei dorinţe, care ar fi acelea în plan profesional? Dar în plan personal?
I. Sz. Zâna cea Bună este în noi tot timpul. Trebuie doar s-o urmăm, nu să o alungăm. Dacă stai să aştepţi Zâna cea Bună, mori aşteptând.

R. Cum v-aţi defini, în câteva cuvinte?
I. Sz. Un om obişnuit, născut în anul 1954, octombrie 24, căsătorit, care are două fiice aflate la început de carieră, căruia îi plac trandafirii, maşinile, marea şi tot ce este frumos.

Comentarii

comentarii

Un Comentariu la "Medicul Iosif Szilagyi – în luptă permanentă cu diabetul"

  1. lidia   27 decembrie 2011 at 11:02 am

    se ,, lupta' cu ,, combaterea " diabetului?? apoi de aici numai diabetul poate castiga!!

    Răspunde

Leave a Reply

Your email address will not be published.