Vestitele brăţări regale dacice de aur, considerate a fi descoperirea arheologică a sfârşitului de secol XX şi începutul veacului XXI, vor poposi pentru un răstimp de trei săptămâni în sălile Muzeului Judeţean Satu Mare. Expoziţia va putea fi vizionată începând de luni, 28 noiembrie şi până în data de 18 decembrie 2011.

Vernisajul expoziţiei va avea loc luni de la ora 13.00, în prezenţa directorului general al Muzeului Naţional de Istorie a României, dr. Ernest Oberlander Târnoveanu, care va susţine şi o prelegere despre istoria recuperării brăţărilor dacice şi investigaţiile la care au fost supuse. Expoziţia de excepţie este dedicată Zilei Naţionale a României iar în zilele de 28 noiembrie respectiv 1 Decembrie, vizitarea expoziţiei se va putea face gratuit.

Tezaur recuperat în parte, din mâinile vânătorilor de comori

În perioada 1996-2001, în mediile numismatice (colecţionari de monede vechi) şi arheologice din România şi din străinătate, au început să circule o serie de zvonuri despre descoperirea unor mari tezaure de monede de aur dacice şi greceşti, monede de argint romane, precum şi a unor brăţări masive de aur, cu terminaţii în cap de şarpe. După ce au încăput pe mâinile vânătorilor de comori care aveau de gând să valorifice tezaurul descoperit, începând din anul 2007 şi până în mai 2011, o parte dintre obiectele din aur găsite la Sarmizegetusa Regia au fost recuperate. Însă, datele acumulate, în cursul investigaţiilor judiciare, converg spre ideea că cele 13 brăţări regale reprezintă, de fapt, doar o parte a unui grup de 24 de obiecte similare, descoperite în mai multe locuri, situate în pădurile care acoperă zona Sarmizegetusei Regia, ultima capitală a regatului dacic.

Brăţările au o valoare inestimabilă

Potrivit specialiştilor, brăţările au greutăţi de la 682,30 grame (cea mai uşoară) la 1.196,03 grame (cea mai grea) şi lungimi variate. Astfel, istoricii spun că cea mai scurtă brăţară are o lungime de 177,2 cm iar cea mai lungă este de aproape 3 metri, (288 cm). Pe de altă parte, rezultatele analizelor chimice arată că acestea au fost lucrate dintr-un aliaj de aur-argint-cupru. Având în vedere urmele de cositor şi stibiu descoperite în compoziţia brăţărilor, arheologii sunt de părere că aceste obiecte au fost realizate din aurul găsit în albiile râurilor şi pâraielor.

Descoperirea acestor obiecte de aur în jurul sanctuarului şi în anumite locuri situate în apropierea acestuia, demonstrează că avem de-a face cu ofrande de o valoare excepţională, dedicate zeilor. Această utilizare sacră nu exclude însă şi folosirea lor ca podoabe profane, constituind însemnele unei poziţii sociale şi politice de excepţie.