Reporter: Cine este Bogdan Georgescu?
Bogdan Georgescu: M-am născut la 21 octombrie 1970 în Carei, am făcut armata chiar în timpul Revoluției din 1989, am fost timp de doi ani student al Politehnicii din Timişoara, apoi m-am transferat la profil economic, iar din 1996 sunt licențiat al ASE București. Sunt căsătorit, soția e farmacistă, iar fiul nostru, Marius, are 17 ani și este un toboșar care promite mult. Timp de cinci ani am fost directorul Centrului Cultural al Municipiului Carei, iar in prezent sunt directorul Direcţiei de Cultură din cadrul Primăriei Carei. Îmi place foarte mult să compun muzică și mai nou, să gătesc. Deoarece in tinerețe am jucat handbal in Divizia C, mai practic acest sport cu mare plăcere, dar foarte rar, iar atunci când îmi permite, îmi place să joc baschet.

R: Cum şi când ai început să activezi în domeniul cultural al Careiului?
B.G.: De la vârsta de 8 ani am început să cânt la chitară, iar de la 9 ani am fost primit în marea familie a Castelanilor, unde am activat până în 1996 sub îndrumarea profesorului Peter Karacsonyi, de la care vreau să cred că am învățat foarte multe. În 1996, împreună cu Puiu Bărnuțiu și Szucs Jozsef, am înființat trupa In Extenso, în cadrul căreia activez și în prezent. În anul 1997 am înființat o fundație culturală prin intermediul căreia am inițiat mai multe proiecte culturale. Din 2005 am devenit directorul Casei de Cultură din Carei. În prezent, în calitate de director al Direcției de Cultură, coordonez activitatea Centrului Cultural și a Bibliotecii Municipale, urmând ca de anul viitor să mă ocup și de activitatea asociațiilor sportive, precum și a altor obiective culturale care urmează să fie date în folosință.

R: Ce anume te motivează să te implici în activităţile culturale şi în ce măsură te bucuri de sprijinul autorităţilor locale? Dacă ai întâmpinat dificultăţi în această privinţă, cum ai reuşit să le depăşeşti?
B.G.: Este foarte important ca atunci când te implici în orice fel de proiect cultural, fie acela și un mic eveniment cultural-artistic, să nu uiți că sarcina ta este să servești comunitatea în care trăiești și să fii conștient că prin ceea ce faci poți contribui la bunul mers al lucrurilor. Poate cea mai importantă motivație este aceea că observi pe zi ce trece că ai cu cine să lucrezi și pentru cine să lucrezi. Pe zi ce trece îți dai seama că poți face mai mult deoarece lucrezi într-un spațiu cultural ”amenajat” de către cei care timp de 50 de ani au făcut din Carei un centru cultural renumit în toată țara. De aceea, înainte de toate, tot ceea ce facem este o datorie și o onoare. Fără sprijinul autorităților locale nu poți face nimic și nici nu s-ar fi putut face nimic în domeniul cultural al Careiului în ultimii 50 de ani. Așa cum, de altfel, nu poți face nimic fără sprijinul mass media. În schimb, sunt conştient că sprijinul poate veni doar când muncești și ai rezultate, când activitățile tale sunt recepționate pozitiv de către cetățeni. Întotdeauna am beneficiat de sprijinul autorităților locale și sper că acest lucru va fi valabil și pentru perioada următoare. Am dorit ca întâi să demonstrăm și doar după aceia să cerem sprijin.

R: Cum ţi-ai format echipa cu care lucrezi şi cine sunt colaboratorii pe care ştii că poţi conta?
B.G.: Lucrând în administrația publică locală, echipa cu care lucrezi nu este una pe care poți să ți-o alegi. Lucrez cu aceeași echipă cu care se lucrează de mai bine de 15 ani. Însă, important e să conștientizăm fiecare că tot ceea ce facem are un impact deosebit asupra comunității din care facem parte. Sunt oameni cărora le face plăcere să se ocupe de tineri și să-i învețe tainele muzicii, ale dansului, artelor vizuale, etc. Aşa că, şi în prezent lucrez cu foștii colegi de la Casa de Cultură și cu tot mai mulți voluntari, ceea ce este un lucru îmbucurător.

R: Te-ai gândit vreodată că strârneşti invidii deoarece, datorită acţiunilor pe care le iniţiaţi, viaţa culturală a Careiului este una vie şi mereu ancorată în realitate?
B.G.: Nu m-am gândit, dar mi-am dat seama. Nu am dat importanță acestui aspect, dar el a existat și există. Ceea ce a fost uneori surprinzător, a fost reacția absolut dură sau necontrolată a unor persoane față de unele inițiative proprii în plan cultural. Cu toate acestea, încerc să merg mai departe și să mă bazez absolut doar pe propriile forțe și cunoștințe profesionale. E ciudat când ești atacat (pe la spate) pentru că faci ceva. Vă mulțumesc pentru aprecierile făcute referitor la viața culturală a Careiului. Este o strategie pe termen mediu pe care am implementat-o acum 6 ani, care s-a bazat pe trei segmente principale: educarea tineretului, organizarea de manifestări artistice și implicarea cetățenilor în proiectele noastre. Mai avem mult de lucru la fiecare segment, suntem doar la început. În schimb, apar semnale îmbucurătoare care ne fac să credem că suntem pe drumul cel bun.

R: Care consideri că sunt cele mai importante activităţi şi acţiuni organizate până acum în Carei şi în ce măsură simţi că oamenii apreciază eforturile voastre?
B.G.:Pentru noi, fiecare acțiune este la fel de importantă. Printre realizările notabile se află Festivalul Villa Karul, Best Fest, Festivalul de Teatru pentru Studenți Spot, Festivalul Zmeielor, August Fest și Festivalul Crăciunului. În schimb, avem încă cel puțin 30 de activități locale și regionale organizate cu caracter permanent. De un an am început să colaborăm foarte bine cu asociațiile și fundațiile locale, cu care iniţiem multe activități în parteneriat. Oamenii sunt deosebi de receptivi la acțiunile noastre și ne recompensează în primul rând cu prezența la evenimentele culturale și ne onorează prin faptul că își îndrumă copii spre Centrul Cultural.

R: Există vreun proiect pe care îţi doreşti demult să-l realizezi dar nu ai reuşit din cauza greutăţilor de ordin financiar sau de altă natură?
B.G.: Bineînțeles că există foarte multe lucruri pe care aș fi dorit sau doresc să le realizez. Unul dintre acestea sper să îl realizez anul viitor. Este vorba de un festival mare care va promova această regiune, atât din punct de vedere cultural, cât și turistic, gastronomic și ecumenic. Celelalte nereușite le pun doar pe seama mea, fapt care în ultima vreme mă macină tot mai mult.

R:Presupun că ştii în general ce se întâmplă în celelalte oraşe ale judeţului în domeniul cultural. Ce anume ai schimba sau ai îmbunătăţi dacă ai avea ocazia să te implici?
B.G.: Privesc cu mare atenție ce se întâmplă în domeniul cultural în alte orașe și mai ales în județul nostru. Încerc să învăț din ceea ce fac alții bine. Din păcate, s-au desființat foarte multe Case de Cultură și multe dintre cele care există și-au pierdut obiectul activității. Nu ar fi politicos să spun ce aș îmbunătăți, deoarece peste tot există profesioniști care încearcă să promoveze actul cultural. În schimb, în mod sigur aș conștientiza importanța faptului că pentru un cămin cultural, de exemplu, nu găzduirea de nunți şi alte evenimente reprezintă cea mai importantă activitate. Nu există din păcate infrastructură, iar puținele investiții care s-au realizat în acest domeniu nu sunt întodeauna folosite să servească ideii promovării culturii în rândul tinerilor.

R: Într-un oraş mic, asemeni Careiului, cât este de greu să formezi un nucleu de tineri care să se implice fără ezitare iniţiativelor pe care le aveţi?
B.G.:Este foarte greu să atragi tinerii spre acivități culturale, în schimb trebuie să le demonstrezi că prin muncă pot realiza acțiuni importante, iar talentul lor poate fi apreciat de întreaga comunitate. Cei care, în cei 50 de ani de existență a Casei de Cultură, au frecventat un cerc al acestei instituții, își îndrumă cu siguranță copiii și nepoții spre activități culturale. Actul cultural careian nu înseamnă neapărat Centrul Cultural, ci și Clubul Elevilor, asociații și fundații culturale. E important să știm că, indiferent de numele organizației, toți avem acealași scop: cât mai mulți tineri să activeze în domeniul culturii.

R: Ai un principiu după care te ghidezi şi la care nu renunţi niciodată în viaţa personală şi cea profesională?
B.G.:Un mare defect al meu, pe care îl recunosc, este acela că pun prea mult suflet în ceea ce fac, implicându-mă mai mult decât ar trebui în organizarea unor evenimente. Pe de altă parte, recunosc că fără o implicare totală și fără să crezi în ceva cu adevărat, nu poți realiza nimic. Însă, uneori aceste lucruri dăunează grav inclusiv sănătății.

R: Ce anume te enervează cel mai tare, în viaţa de zi cu zi şi în profesie, şi dacă există ceva ce te emoţionează necondiţionat?
B.G.:Pe primul loc ar fi fariseismul , apoi cei care tădează oameni și principii pentru a-și atinge scopul. Din punct de vedere profesional, cel mai mult mă enervează actul cultural de fațadă, care nu are nic un scop anume și nici o finalitate cuantificabilă, în schimb servește unui scop anume, care nu are nici un fel de legătură cu activitatea culturală şi cultura în sine. Mă emoționează, în schimb, faptul că publicul apreciază o formație de tineri, care pentru se prezenta în fața acestuia timp de câteva minute, s-au pregătit poate luni de zile. Este un moment de satisfacție care nu poate fi comparat cu nimic.

R:Ce ai schimba în Carei dacă ai fi primarul oraşului Dar dacă ai fi preşedintele României, ce ai schimba în ţara noastră?
B.G.:Fiind angajatul primarului, nu cred ca ar fi în avantajul meu să răspund la prima întrebare. Nu se va întâmpla niciodată nici una nici alta. Dar am învățat un lucru important, pe care sigur l-aș aplica: lucrând cu oameni și pentru oameni, trebuie să le înțelegi necazurile și problemele, dar și bucuriile și așteptările. Aș căuta să promovez dialogul și lucrurile care ne unesc și ne fac mândri, nu cele care ne separă sau nu ne fac cinste.