Îmi este peste puteri să aleg vreuna dintre aceste titluri pentru cele câteva rânduri care urmează. Nu de alta, însă oamenii cari au fost și dintre care mi-am propus să prezint câțiva în cele câteva rânduri de mai jos și-au legat rostul de aceste locuri și de istoria politică, religioasă și nu în ultimul rând culturală a orașului. Vasile Lucaciu, Petofi Sandor, Aurel Popp, dr. Luko Bela, Virel Sălăgean, Ham Janos, Dariu Pop, Csipler Sandor sau Iuliu Maniu nu sunt doar câteva nume simple dăltuite pe soclul unor busturi răspândite în parcurile din Satu Mare. Sunt numele unor oameni pe lângă busturile cărora trecem adesea, însă mai totdeauna nepăsători. Și cu toate acestea este vorba despre oameni și destine care au avut un cuvânt greu de spus în viața politică, literară, artistică și religioasă a acestor meleaguri.
Supranumit și ”Leul din Șișești”, dr. Vasile Lucaciu (1852-1922), este unul dintre semnatarii Memorandumului din 1892. S-a născut la Apa, în Comitatul Sătmar și a fost preot greco-catolic român, militant pentru drepturile românilor din Transilvania. Statuia acestuia este amplasată în parcul din Piața Libertății. La alegerile din 1919, a fost ales deputat în Parlamentul României din partea Partidului Național Țărănesc (PNȚ).
Cine a fost dr. Luko Bela (1883-1936)? Bustul așezat la intrarea în Spitalul Vechi nu ne spune mare lucru. Bunicii noștri își mai aminteau de marele chirurg de talie europeană care își desfășura activitatea la Satu Mare. El este cel care a fondat spitalul din Satu Mare. Cu toate acestea prea puțini sunt cei care au auzit de numele medicului care ”avea intrare” în marile case nobiliare a sfârșitului de veac XIX și început de secol XX.
Publicistul și omul politic Viorel Sălăgean (1942-2003), s-a născut în 1942 în comuna Beltiug. A urmat clasele primare în satul natal după care s-a înscris la Liceul ”Mihai Eminescu” din Satu Mare. A absolvit Academia de Studii Economice (ASE) București, după care a lucrat timp de zece ani ca ziarist la ”Scânteia”. Din 1990 devine directorul adjunct al ziarului ”Adevărul”. În aceeași perioadă intră în politică și devine senator în Parlamentul României. În 1992 a candidat la funcția supremă în stat. A decedat în anul 2003.
Poate vă întrebați ce îl leagă pe poetul maghiar Petofi Sandor (1823-1849) de Satu Mare? Istoricii literari spun că acesta a vizitat în mai multe rânduri orașul de pe Someș. Mai mult decât atât meleagurile sătmărene ”i-au răpit” inima. Potrivit tradiției, Petofi Sandor și Szendrei Julia, fiica intendentului cetății din Ardud și-au legat viața în capela așezământului medieval. Altarul în fața căruia au stat cei doi îndrăgostiți a fost salvat înaintea distrugerii cetății, iar acum se află în capela Palatului Episcopal romano-catolic din Satu Mare.
Bustul marelui om politic Iuliu Maniu (1873-1953) se găsește amplasat în parcul din fața Casei de Modă. Prea puțini sunt cei care știu faptul că Maniu a trecut și prin părțile sătmărene. A fost în mai multe rânduri la Carei dar a trecut și prin Satu Mare.
Supranumit și ”Colonelul arborilor”, Kiss Gedeon (1823-1898) are bustul amplasat în fața Casei Verzi din Grădina Romei. Locul nu a fost ales la întâmplare deoarece de numele acestuia se leagă crearea celui mai mare parc din oraș, Grădina Romei.
Și dacă vorbim de artă, nu putem să trecem nepăsători peste numele lui Aurel Popp (1879-1960), unul dintre cei mai de seamă artiști plastici ai vechiului Sătmar.
Csipler Sandor (1909-1999), a fost fondatorul școlii de scrimă din Satu Mare. Bustul maestrului de arme și antrenorului emerit este amplasat în fața Sălii de scrimă din Satu Mare.
Dariu Pop (1887-1965), a fost poet, învățător, inspector școlar și romancier De asemenea, tot de numele lui se leagă și prima revistă sătmăreană cu profil pedagogic precum și prima revistă literară de aici. Editează volumele ”Mărturii strămoșești”, ”Note paleografice pe margini de cărți bisericești sătmărene”, volumul de poezii ”Crizantemele târzii”, etc. În urma Dictatului de la Viena se refugiază la Turda unde este numit inspector școlar.
Ham Janos, a fost episcop romano-catolic de Satu Mare care a finalizat în bună parte construcția actualului Palat Episcopal.
Desigur, lista e incompletă limitându-ne doar la câțiva dintre oamenii acestor locuri. Și dacă cetățenii altor orașe ale lumii (în special al celor occidentale) nu își îngăduie să-și uite binefăcătorii, de ce am face-o noi, când avem atâtea valori care nu sunt cu nimic mai prejos decât al altora.