Cu toate că e inginer de profesie și-a croit un cu totul alt drum în viață. A îmbrățișat mai întâi profesia de dascăl alegând să-i învețe și pe alții meșteșugul pe care l-a deprins de-a lungul multor ani de studiu. Apoi, implicat în mișcarea sindicală a fost propus să reprezinte destinele dascălilor din județ iar din 1998 este președintele Sindicatului Învățământului Preuniversitar (SIP) Satu Mare, organism afiliat Federației Educației Naționale (FEN). Pe lângă funcția de președinte SIP, o mai deține și pe cea de secretar general al FEN. Să-l cunoaștem pe Ioan Drăgan, liderul de sindicat a dascălilor sătmăreni.
Reporter: Înainte de a intra în toiul discuției vă propun ca mai întâi să vă prezentați cititorilor noștri.
Ioan Drăgan: Cu mare plăcere. M-am născut la Buziaș, în județul Timiș. Este locul în care am copilărit și am absolvit cei 12 ani de școală. Mi-am luat bacalaureatul la Liceul Teoretic din Buziaș, la profil ”Real”, așa cum se numea la acea vreme.
R.: După care, dacă am înțeles bine ați rămas tot pe parte reală, urmând o facultate în domeniul tehnic …
I.D.: Așa este. Am dat admitere la Facultatea de Mecanică, secția TCM din cadrul Politehnicii din Timișoara. Sunt inginer de profesie însă am lucrat mulți ani și mai lucrez și în prezent în domeniul învățământului. După terminarea celor 5 ani de facultate un an de zile am lucrat ca inginer la secția din Buziaș al ”Electromotor” Timișoara după care în 1983 am venit la Satu Mare.
R.: Este și momentul în care ați început activitatea de profesor …
I.D.: După ce am venit la Satu Mare m-am angajat ca profesor la Grup Școlar ”UNIO” unde am predat materii tehnice. Îmi amintesc că în primul an aveam vreo 17 materii. La acea vreme se punea un accent deosebit pe orele de practică și în special pe cele teoretice din domeniul tehnic. De altfel, am toate gradele didactice.
R.: Cu toate acestea, imediat după Revoluție ați ales să urmați o altă cale. Desigur, nu foarte îndepărtată de catedră însă ați ales să luptați pentru cei cu care ați fost colegi ani la rând.
I.D.: În 1990 m-am angajat în mișcarea sindicală. La început am fost vicepreședinte iar apoi din 1998 sunt președinte SIP. De altfel, nu m-am îndepărtat prea mult de catedră. Continuam și activitatea didactică până în urmă cu doi ani când legea ne-a interzis, adică liderilor de sindicat, acest lucru. Cu toate acestea în prezent sunt profesor asociat la filiala din Satu Mare a Universității Tehnice Cluj Napoca unde susțin cursul de ”Didactica specializărilor tehnice”, destinat celor care ar dori să urmeze o carieră didactică după terminarea facultății. Însă mai trebuie spus că ponderea orelor tehnice a scăzut extrem de mult în ultimii ani.
R.: De ce ați ales mișcarea sindicală?
I.D.: Eram tânăr, energic și credeam, așa cum cred și în momentul de față că pot să vin cu ceva nou, că pot să-mi ajut colegii. Când am fost propus pentru funcția de președinte le-am spus din start colegilor că accept însă doar pentru o perioadă de probă de 3 luni. Și dacă simt că pot face față cerințelor și pot să-i ajut atunci o să-i reprezint în continuare. Până la urmă am acceptat.
R.: Nu pot să trec fără să nu vă întreb: în toți aceștia ani nu vi s-a propus niciodată să intrați în politică?
I.D.: Ba da. Chiar de mai multe ori însă întotdeauna am refuzat. Eu doresc să-mi ajut colegii de pe această poziție și nu din cel de politician. La un moment dat mi s-a propus să accept să fiu trecut pe lista de consilieri județeni a unuia dintre partide. Nu are rost să precizez care a fost această formațiune politică. Apoi s-a venit cu propunerea să candidez pentru scaunul de primar. Însă știu că nu sunt făcut pentru asemenea funcții. Știu ce pot să fac și nu aveam cum să accept asemenea propuneri.
R.: Să vorbim puțin și despre hobbyurile dumneavoastră …
I.D.: Cu mare plăcere. Deși nu prea mai am timp, îmi place să citesc. Prefer proza în dauna poeziei dar îmi place și lirica. Apoi ca elev de liceu și student jucam fotbal în campionatul județean. Ador schiatul. Mă duc la Borșa, Cavnic și Mogoșa. Mai joc și în prezent tenis de câmp. Cel puțin de două, trei ori pe săptămână.
R.: Ce muzică preferați?
I.D.: Muzica anilor ’70 dar și cea clasică. La acea vreme în Timișoara era în vogă trupa ”Șah-Mat” care avea un stil asemănător cu ”Phoenix”-ul. De acolo am rămas cu dragostea pentru muzica acelor ani. Îmi place să mă duc la concertele de la Filarmonică, dar îmi plac și piesele de Teatru. Apoi ador filmele, în special cele clasice, însă nimic din peliculele tip ”Thriller” sau ”Horror”.
R.: Planuri de viitor?
I.D.: Să-mi reprezint cu cinste colegii și să pot să-i ajut. În rest sănătate și putere de muncă.
R.: Vă mulțumesc pentru timpul acordat.
I.D.: Eu vă mulțumesc.