Hercules -pretenții de lux, calitate de crâșmă

Localul cu terasă lipit de magazinul central Someșul este unul dintre locurile unde, dacă vrei să mănânci, trebuie mai întâi nu doar să-ți socotești cu chibzuială bugetul, ci și să te împaci cu perspectiva de-a face dacă nu o toxiinfecție alimentară, atunci cel puțin o indigestie care să te oblige să închei un contract temporar cu buda. Cu prețuri și pretenții de restaurant de lux, localul este în realitate o crâșmă ordinară, dacă luăm în considerare fie și numai preparatele vechi de două-trei zile, despre care cucoanele care te servesc sunt în stare să jure că sunt de-abia aduse din bucătărie. Certitudinea înșelătoriei pe față vine când încerci să consumi preparatul în cauză, schimbat urgent dacă protestezi. Nota de plată, un nenorocit de bon fiscal pe care-l primești doar dacă insiști, îți confirmă din nou furtul pe față, dacă ții cont că, deși salata consumată, de exemplu, n-a avut mai mult de 100 grame, pe bon apare prețul cât pentru o cantitate dublă. Dacă adăugăm și halul în care arată buda localului – a cărui cheie se află la bar, ca pe vremuri în crâșmele ordinare pentru a se stopa accesul bețivilor – mizerabilă, cu obiectele sanitare de pe vremea lui Ceașcă, și o sfoară jegoasă pe post de lanț de care tragi cu speranța inutilă că apa va țâșni din rezervorul ruginit, tabloul general este mai mult decât potrivit pentru o invitație adresată Direcției de Sănătate Publică și Comisariatului pentru Protecția Consumatorilor. Speranțe deșarte, desigur, că și inspectorilor de la cele două instituții le se face adeseori, poftă de…Hercules.

Comentarii

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.