Valentin Breban – de la sportul de performanţă la politică
Provine dintr-o familie modestă cu cinci copii. A început să facă box la vârsta de 15 ani, însă a înţeles că pugilismul nu e croit pe măsura sa. S-a înscris la popice, unde a reuşit să facă performanţă deschizându-i-se uşile spre occident în vremuri în care constrângerile politice ale regimului comunist erau tot mai puternice. După Campionatul Mondial din RFG au urmat concursurile naţionale unde şi-a demonstrat talentul şi ambiţia de a învinge. E familist convins şi declară că încearcă prin tot ceea ce face să-şi ajute semenii. A absolvit Liceul nr. 6 din Satu Mare (actualul Colegiu Naţional “Ioan Slavici”) apoi s-a înscris la Universitatea de Petrol-Gaze Ploieşti. Iubeşte muzica, sportul, grădinăritul şi drumeţiile. Vă invit să-l cunoaştem mai de aproape pe Valentin Breban, comisarul-şef al Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor (CJPC) Satu Mare.
Reporter: Vă place fotbalul, tenisul de masă şi tenisul de câmp însă aţi ales să faceţi performanţă la popice, un sport mai puţin vizibil la noi, în România. Mai mult decât atât aţi fost selecţionat în Lotul naţional de juniori pentru Campionatul Mondial din RFG, ediţia 1987. De ce aţi ales popicele şi … nu un alt sport să zic-aşa mai vizibil, mai cu priză la public?
Valentin Breban: Înainte de a vă răspunde la întrebare vreau să vă spun că am început cu un alt sport, mult mai dur. 6 luni am făcut box. Odată ajuns la liceu, împreună cu mai mulţi prieteni ne-am înscris la cursurile de box de la „Voinţa”. Aveam 15 ani pe atunci. Dar nu am rămas prea mult fascinat de ringul de luptă deoarece boxul mi se părea un sport extrem de dur şi solicitant. Dar în cei 6 luni am acumulat experienţă şi condiţie fizică, atât de necesare la popice. Unul dintre prietenii mei frecventa cursurile de popice la SC UNIO şi m-a convins să mă duc şi eu. După doi ani de antrenamente am fost selecţionat în Lotul naţional de juniori care a reprezentat România la Campionatul Mondial de Popice din RFG, cum era pe atunci.
R.: Prin ce se deosebea sportivul de atunci de cel din zilele noastre?
V.B.: Puneam multă pasiune. Nu era vorba de bani ci de dorinţa de a învinge. Este adevărat că sportivii de performanţă o duceau mai bine în ciuda regimului restrictiv. Aveam şi o indemnizaţie de 300 de lei pe lună, ceea ce nu era tocmai puţin. Pe lângă astea aveam o garsonieră şi condiţii destul de bune pentru a ne antrena.
R.: Cum erau priviţi sportivii români şi cei din blocul comunist de către cei din occident. Nu erau discriminaţi?
V.B.: Nu. Cei din occident cunoşteau destul de bine problemele cu care ne confruntam noi aici. Eram bine văzuţi pentru că eram bine pregătiţi. În multe privinţe eram chiar mai performanţi decât ei.
R.: Câţi sportivi au făcut parte din Lotul naţional?
V.B.: Eram zece sportivi dar la Campionatul Mondial am plecat doar 8.
R.: Nu v-aţi gândit niciodată să rămâneţi în străinătate, având în vedere condiţiile din ţară?
V.B.: Înainte de 1989 străinii ofereau mai uşor azil sportivilor de performanţă care veneau dintr-una din ţările comuniste. Jucătorii buni erau contactaţi şi o parte din ei convinşi să rămână dincolo. Am avut colegi care au rămas în Germania şi Franţa. În 1987 eram pregătit să rămân în Germania împreună cu un coleg. Însă mama acestuia a fost foarte bolnavă şi am renunţat. Dar colegul respectiv a reuşit să fugă după un an de zile.
R.: Am înţeles că în afară de Campionatul Moindial aţi participat şi la o serie de concursuri la nivel naţional …
V.B.: În 1988 am obţinut titlul de vicecampion pe ţară la individual. Apoi, în 1989, medalia de bronz pe echipe şi pe perechi. La acea vreme UNIO avea echipă de popice în Divizia A. Eram foarte bine cotaţi la nivel naţional.
R.: La ce alte concursuri internaţionale aţi mai participat?
V.B.: Ne-am pregătit pentru Campionatul Mondial din 1989, dar pe mine între timp m-au luat în armată aşa că am ratat această competiţie.
R: Unde aţi făcut armata?
V.B.: La Grăniceri, în Constanţa. Apoi, am ajuns la Satu Mare. Revoluţia m-a prins în haine de militar. Păzeam Uzina de Apă din Satu Mare. Aveam de patrulat kilometri întregi. La acea vreme erau tot felul de zvonuri legate de terorişti. Noi trebuia să păzim puţurile pentru a nu fi otrăvite. La fiecare schimbare a gărzii venea după noi o maşină şi pentru a ne păzi de terorişti stăteam culcaţi pe burtă. Să vă spun o întâmplare de pe vremea Revoluţiei. Unul dintre ofiţerii de la Unitatea de Grăniceri avea un trabant cu care mergea la serviciu. Într-o dimineaţă a fost somat de către gărzile patriotrice să oprească. Ofiţerul nu a dat curs somaţiei iar un membru al gărzii a tras după maşină. Aşa că aveam de ce să ne păzim. Erau vremuri destul de tulburi.
R.: Să vorbim puţin şi despre hobby-urile dumneavoastră …
V.B.: Îmi place fotbalul, tenisul de masă, tenisul de câmp pe care îl practic şi în prezent, practic fitness-ul. Îmi plac drumeţiile la munte şi muzica. Ascult piese de Mădălina Manole, Cătălin Crişan şi Angela Similea. Şi desigur, marea mea pasiune este familia. Am o fetiţă de 4 anişori. Să nu uit! Grădinăritul este una dintre pasiunile mele. Am o căbănuţă cu grădină la Viile Satu Mare. Acolo mă pot relaxa în tihnă.
R.: Vă mai rămâne timp pentru citit?
V.B.: Nu prea mult. Citesc cărţi de specialitate legate de administraţia publică.
R.: Apropo, politica … De ce aţi ales să faceţi politică?
V.B. : Fac politică din 2004 şi m-am înscris în PD-L la insistenţele unui prieten. Vreau să mă implic mai mult în viaţa comunităţii în care trăiesc. Consider că multe lucruri s-ar putea putea face altfel, sau mult mai bine decât se face la ora actuală. Din 1990 încoace Satu Mare a rămas în urmă faţă de alte judeţe. Avem nevoie de o administraţie care să fie mai aproape de cetăţean şi folosirea mai eficientă şi mai justă a banilor publici.
R.: Planuri de viitor?
V.B.: Dacă e să vorbim de politică răspunsul meu este că dacă partidul va considera că pot să aduc un oarecare aport în bunul mers al comunităţii sunt pregătit să o fac.
R.: Vă mulţumesc.
Posted by Satmareanul
on Jul 3 2011. Filed under Anchete&Reportaje, Interviuri.
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0.
You can leave a response or trackback to this entry
Un om de nadejde pt partid cu o implicare de 100% si un bun coleg . Mult succes Vali .
papagal! succes pe panta-n jos!
Felicitari Vali pt tot ce ai facut in viata . Un om dedicat in tot ceea ce a facut . Mult mult succes mai departe
UN OM INTEGRU DL. BREBAN . UN EXEMPLU PENTRU CEI MAI TINERI.
Domnului V.B. ii amintesc ca între 96 si 99, județul era spre bine, din 99-2000, nu din 90 a luat-o in jos. Mulți știm de ce.
Altfel, om serios si la locul lui domnul Breban. Păcat, in schimb, ca cedeaza insistentelor prietenilor…
bravo Carina! imi place chestia cu panta politica. Inca din armata s-a preocupat (specializat) sa apere consumatorii ! Boxul si popicele ii folosesc in politica, daca nu loveste popica, da cu “pumnul”