Carina Remeş – între artă şi pasiune

Providenţa a hărăzit-o cu un dar mai aparte, deschizându-i calea spre o artă de o frumuseţe extraordinară. Rămâi fascinat de obiectele lucrate cu o fineţe extraordinară ieşite din tiparniţa unor idei venite şi ele de aiurea. Că doar Dumnezeu poate croi căile pe care talentul să-şi dezvolte aripile şi să-şi ia zborul spre înălţimi. Răbdarea, pasiunea şi talentul fac să iasă din mâinile ei bijuterii create pentru a încânta privirea. Le spunem bijuterii pe bună dreptate. Deoarece e o adevărată artă să „eliberezi” tainele ascunse în materialul neprelucrat, să le dai formă şi, de ce nu (?) să-i insufli o părticică din fiinţa ta. Şi asta e un dar cu care sunt hărăziţi doar o mică parte din oameni. E pasionată de desen, călătorii şi arhitectură. Visează să devină un arhitect cunoscut dar fără să renunţe la lumea minunată a podoabelor. Să pătrundem prin bunăvoinţa artistei Carina Remeş, în fascinanta lume a bijuteriilor şi a unei tinere cu un talent deosebit care, cu siguranţă, o va urmări în toate colţurile lumii.

Reporter: Aveţi o pasiune mai aparte, mai rar întâlnită. O pasiune ce presupune migală şi multă, multă răbdare. Care au fost primii paşi în însuşirea să zic-aşa, al acestui meşteşug?

Carina Remeş: De când mă ştiu am fost atrasă de tot ce e nou, ce iese din tiparele obişnuite. Confecţionez bijuterii, sau mai bine zis accesorii, de doi ani de zile. Am început cu cercei şi inele poate pentru că erau mai uşor de modelat. Apoi am trecut la medalioane, lănţişoare şi prinzătoare de păr.

R.: Sunteţi elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, profil matematică-informatică. Cum se îmbină arta cu rigorile matematicii?

C.R.: Bine de tot. Dar vreau să vă spun că pentru mine confecţionarea acestor bijuterii este un hobby pe care nu vreau să o transform în profesie. Am de gând să urmez Facultatea de Arhitectură şi să devin un profesionist apreciat în domeniu.

R.: Cu atât mai mult. De la arta miniaturală la arhitectură e un drum extrem de lung. E un joc al extremelor?

C.R.: Se poate spune şi aşa. Dar şi arhitectura e o artă precum confecţionarea acestor bijuterii. Când mi se cere un accesoriu oarecare, acel obiect trebuie gândit iar apoi construit. Se aseamănă foarte mult cu munca de arhitect dar, desigur, la alte proporţii.

R.: Analizând bijuteriile pe care le confecţionaţi, deoarece privindu-le nu pot decât să le atribui această denumire, nu pot să nu vă întreb: de unde vine inspiraţia pentru a crea aceste mici obiecte de artă? De unde vă vin ideile?

C.R.: Nu aş putea să vă spun. Ideile vin … şi atât. Când s-au conturat bine în minte mă apuc de lucru. Oamenii cred că e un lucru cât se poate de uşor dar presupune multă răbdare.

R.: Ce material folosiţi pentru confecţionarea bijuteriilor?

C.R.: Se numeşte fimo. E un material amorf, asemănător plastelinei dar mult mai uşor de modelat. Este foarte simplu de folosit pentru a crea orice fel de obiecte, de la cercei şi inele, până la brelocuri şi figurine. Mai mult decât atât este disponibil în orice culoare. Pentru a fi mai uşor de modelat pasta trebuie încălzită astfel se manevrează mult mai simplu.

R.: Să înţeleg că bijuteriile obţinute sunt de consistenţă mai puţin solidă?

C.R.: Deloc. Pentru ca produsul final să îşi păstreze forma acesta trebuie ţinut la cuptor timp de 30 de minute. După ce a fost ţinută la cuptor, pasta se întăreşte şi nu mai poate fi modelată. Obiectul obţinut este rezistent la apă şi nu lasă urme pe haine şi piele.

R.: Presupun că aveţi acasă o colecţie de bijuterii din fimo create de dumneavoastră …

C.R.: Aşa este. Am peste 300 de cercei, brăţări, lănţişoare, medalioane şi inele.

R.: Ce spun prietenii despre pasiunea dumneavoastră? Nu vă solicită bijuterii pentru diferite ocazii?

C.R.: Având în vedere că bijuteriile pe care le confecţionez sunt personalizate, am destul de multe comenzi. De exemplu, înainte de Crăciun am vândut bijuterii în valoare de 500 de lei. La sfârşit de an şcolar am avut comenzi pentru 30 de prinzătoare de păr sub formă de trifoi din partea unei clase de la noi de la liceu.

R.: Ca în orice artă mă gândesc că şi în confecţionarea bijuteriilor din fimo există anumite tendinţe. Ce se poartă în această perioadă al anului?

C.R.: Aşa este. Însă eu nu urmăresc anumite tendinţe deoarece nu citesc reviste din domeniu, aşa că nu ştiu ce e la modă. Eu fac ceea ce îmi cere clientul. Pot să vă vorbesc despre moda acestor accesorii la Satu Mare. În prezent sunt foarte la modă prinzătoarele de păr sau cerceii din pene de păun. Scheletul este tot din fimo, pe care se fixează penele.

R.: Aşa ca şi o curiozitate, care este preţul unui inel sau, al unui cercel?

C.R.: Preţul unui inel din fimo este de 15 lei. O pereche de cercei costă 10-15 lei, în funcţie de modelul cerut de către client, un medalion la 7-8 lei iar un lănţişor are preţul de 30 de lei.

R.: Ce alte hobby-uri mai aveţi?

C.R.: Anul acesta, în ianuarie, m-am înscris la Cercul de creaţie vestimentară de la Palatul Copiilor. Îmi place lumea modei însă nu vreau să urmez o profesie în acea direcţie. Mă pasionează clădirile, desenul. Vreau să devin un arhitect cunosut şi respectat. Creaţia vestimentară este doar un hobby. Până acum am reuşit să-mi fac o rochiţă. Şi aceasta e o realizare.

R.: Ce rol ocupă muzica în viaţa dumneavoastră?

C.R.: Unul foarte important. Îmi place muzica lentă. Asta nu înseamnă că dacă mă duc la o petrecere nu ascult şi altfel de muzică. Însă prefer muzica blues.

R.: Ce planuri de viitor aveţi?

C.R.: Visul meu este să urmez Facultatea de Arhitectură în Anglia. Am câţiva prieteni acolo, care mi-au spus că la ei se pune mai mare accent pe practică decât pe teorie. La noi e invers. Cunosc tineri care deşi sunt doar în anul II de facultate, lucrează împreună cu arhitecţi renumiţi. În ceea ce priveşte confecţionarea bijuteriilor m-am gândit de mai multe ori să vorbesc cu patronii unor magazine de produse artizanale să-mi vândă accesoriile. Înainte de Sărbătorile Pascale am trimis 50 de bijuterii la un târg de binefacere de la Cluj, organizat pentru ajutorarea unor copii bolnavi. S-au vândut toate bijuteriile.

R.: Ce mesaj transmiteţi tinerilor de astăzi?

C.R.: Să nu uite să viseze deoarece visele pot să devină, şi de obicei, dacă sunt urmate cu sfinţenie, devin realitate. Să nu se de-a îndărăt de la ceea ce le place. Să arate lumii tot ceea ce ştiu să facă deoarece avem multe, multe talente şi ar fi păcat să le irosim în goana noastră nebunească spre … nicăieri.

Comentarii

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.