Mirela Retegan – la fel de sătmăreancă şi de plină de viaţă

Reporter: Cu toate că sătmărenii te cunosc ca fiind „de-ai lor” mai ales prin vocea ta, aş dori pentru început să spui câteva cuvinte despre tine.

Mirela Retegan: Am 40 de ani, sunt o femeie norocoasă şi fericită. Am o fetiţă superbă Maya Sorian care pe 24 mai împlineşte 10 ani şi e foarte mândră că s-a născut la Satu Mare. Am foarte mulţi SUPERPRIETENI şi de-a lungul timpului am avut şansa să întâlnesc oameni deosebiţi. Fac ceea ce îmi place şi mă bucur de fiecare zi pe care o trăiesc. Încerc să fac balanţa să cântărească mai mult la capitolul „pentru că vreau” decât în talerul „pentru că trebuie”. Cred în prietenie, loialitate, cred că nimic nu e întâmplător şi mai cred că fiecare putem fi foarte buni la ceva … trebuie doar să descoperim ce e acel ceva … Am lucrat în media: radio, televiziune, presă scrisă. Cel mai bine m-am simţit la radio şi de departe cea mai frumoasă perioadă la microfon a fost RADIO TRANSILVANIA – postul pe care l-am şi condus mulţi ani. Am început ca reporter şi am ajuns director de zonă. Am fost corespondent BBC, PROTV, Mediafax, am lucrat la Samtel, am trecut şi pe la Informaţia Zilei dar domnul Sălceanu (pe care îl iubesc) m-a trimis înapoi la radio. În Bucureşti am făcut emisiuni la Naţional FM (aici am reluat de curând colaborarea) şi la ItsyBitsy – postul de radio pentru copii. Acum conduc în calitate de general manager Compania de Evenimente pentru copii ZURLI.

R.: De ce ai ales Bucureştiul? Putem vorbi de acel miraj al Metropolei?

M.R.: Am ales Bucureştiul pentru că vroiam un loc în care să mă pot desfăşura. La Satu Mare făcusem tot ceea ce puteam face în domeniul meu. Şi-am simţit că pot mai mult. Şi atunci am zis să fie provocarea … provocare.

R.: Cum vede o fată tânără, plecată din Ardeal, Bucureştiul? Care a fost prima reacţie, primul sentiment pe care l-ai avut când ai pus piciorul pe peronul gării din capitală?

M.R.: Mi-a fost foarte greu la început. M-am trezit la volanul maşinii mele cu numere de Satu Mare, în mijlocul unui trafic din care nu inţelegeam nimic. Mergeam încet, cerându-mi scuze de la partenerii de trafic. Între timp am învăţat că trebuie să mergi repede şi să laşi senzaţia că şti exact ce vrei şi încotro te îndrepţi. În primii doi ani am suferit un blocaj. Mă simţeam o provincială venită cu pluta de pe Someş. Oamenii cu care interacţionam erau specializaţi pe la tot felul de şcoli de afară, toţi vorbeau numai în termeni publicitari, toţi erau în „deadline, target” şi când mi-a spus cineva că nu ne putem întâlni că e într-un meeting, m-am uitat la televizor să văd unde sunt miting-uri în oraş şi eram convinsă că respectivul face glume pe seama mea … M-au complexat la început cu siguranţa pe care o au oamenii care trăiesc aici, atunci când vorbesc despre ce fac. Mi-a luat timp până să-mi dau seama că majoritatea vorbesc mult şi fac puţin …
Mi-au lipsit în primele luni doctorul Coica şi coafeza mea Eva Czicoi, mecanicul la care duceam maşina, asistenta mea Monica Loga, cea care ştia să rezolve orice, oricând … mi-au lipsit Vavi Loga la sunet, Florin Mureşan la celălalt microfon, Ovidiu Matioc, cel mai calm dintre toţi ardelenii pe care eu îi cunosc, Otilia cu un optimism pe care nu l-am mai întâlnit la nici un om … mi-au lipsit toate lucrurile care acolo par mărunte dar aici îţi dai seama că de fapt ele ne fac viaţa uşoară sau complicată dar mai ales mi-au lipsit OAMENII cu care eu am lucrat aproape 10 ani.

R.: Şi acum după atâţia ani de „cetăţean a capitalei”, cum vezi micul oraş de provincie, Satu Mare?

M.R.: Satu Mare e un oraş pe care eu îl iubesc. Am trăit experienţe minunate, am făcut lucruri deosebite, e oraşul în care eu m-am format din toate punctele de vedere şi o să-l văd întotdeauna cu ochii amintirilor frumoase. E oraşul în care eu am râs, am plâns, am iubit, am suferit, am trăit la cote maxime. Acum fiind detaşată de toate emoţiile pe care le-am simţit mulţi ani după ce am plecat pot spune că e un oraş frumos şi cu o energie bună.

R.: E locul unde se agaţă harta-n cui sau, dimpotrivă?

M.R.: E punctul pe care se sprijină harta şi se echilibrează.

R.: La Satu Mare erai şi eşti cunoscută. Cât de greu a fost să-ţi realizezi visele într-o lume străină total diferită de cea din care ai plecat?

M.R.: Acum pare uşor. Dacă-i întrebi pe cei din jurul meu o să-ţi spună că e foarte multă muncă. E ca în Occident … te-ai oprit, s-a terminat pentru că tot timpul îţi suflă concurenţa în ceafă. Dar, e posibil să reuşeşti pentru că reţeta e aceeaşi oriunde te-ai afla: credinţa că poţi, dorinţa de-a face, curajul de aţi asuma riscuri, seriozitate, profesionalism, perseverenţă, loialitate, fair-play. Dacă respecţi aceste lucruri reuşeşti. Am avut şansa unor întâmplări fericite, am urcat în trenurile care au oprit în gara mea. Am ştiut să găsesc oamenii cei mai potriviţi pentru asta. Din fericire n-am fost singură. În jurul meu au fost tot timpul colegi şi parteneri care să mă susţină. Dar cu certitudine e mult mai greu să reuşeşti aici pentru că e concurenţa mult mai mare.

R.: Ai o firmă de evenimente pentru copii. Ce te-a determinat să alegi micuţii ca interlocutori de discuţie şi să pătrunzi în lumea lor mirifică?

M.R.: ZURLI este creaţia mea. Mulţi sătmăreni probabil îşi amintesc faptul că acum vreo 17 ani eu făceam la Satu Mare „Tip Top Prichindel” şi la Radio Transilvania „Microfonul copiilor”. Îi aveam asistenţi în emisiune pe Nicuşor Mihalcea şi Carmen Câmpeanu. Ei aveau 5, respectiv 9 ani. Acum amândoi sunt studenţi în Anglia. Am iubit copiii dintotdeauna şi am făcut tot timpul lucruri pentru ei. La Bucureşti am putut să fac mai mult decât la Satu Mare pentru că aici ai mult mai mult spaţiu în care să te desfăşori, am făcut Parlamentul Copiilor, am umplut Parlamentul cu 500 de copii care şi-au votat legea lor, am scos cartea „Mami,Tati, joacă-te cu mine”, am făcut un musical pentru copii „TIRIBAM TIRIBUM” care se joacă la teatrul „Tandarica” şi jucam spectacole în două puncte importante din Bucureşti. Noi ne ocupam de zilele de naştere ale copiilor vedetelor: Andreea Marin, Şerban Huidu, Mihai Găinuşă, Raluca Moianu, Liana Stanciu, Alice Năstase, Roxana Iliescu şi mulţi alţii.

R.: Se poate vorbi şi de o Mirela copil ascunsă undeva în inima ta?

M.R.: Nu, nu mă simt copil. Mai degrabă e o Mirela – MAMĂ, cred că am un sentiment matern foarte dezvoltat. Sunt ca o cloşcă. Nu numai cu copiii ci şi cu prietenii, cu angajaţii, cu familia … am tendinţa de a face cuiburi şi de-a ajuta puii să iasă … uneori sunt posesivă ca şi cloşca, alteori jucăuşă, de cele mai multe ori fermă … dar cu siguranţă preocupată de cei din jur, gata oricând să întindă mâna şi să facă ceva pentru ei. Mi-a plăcut şi chiar am reuşit să organizez evenimente şi oameni. Acum fac eforturi, şi copilul meu e primul care mă pune la punct, să organizez doar evenimente.

R.: Crezi că ţi-ai găsit calea în viaţă sau mai eşti în căutarea „lânii de aur”?

M.R.: Da, cred ca am găsit-o. Eu cred că am descoperit care sunt lucrurile pe care le pot face cu plăcere. În acest moment câştig bani din ceva ce aş face oricum şi dacă aş avea milioane de euro m-aş ocupa în continuare de copii şi mi-aş dori să fac radio. Când eram mică vroiam să mă fac învăţătoare. Am crescut şi am vrut să mă fac actriţă. Acum lucrez cu copiii şi pentru ei în show-busines. Până la urmă fac aproape ceea ce mi-am propus când eram mică dar într-o formă pe care atunci nu mi-o puteam imagina.

R.: Fiecare avem un vis, unul poate cu şanse minime de realizare. Care e visul Mirelei Retegan?

M.R.: Am avut mai multe vise de-a lungul timpului, vise împlinite: Radio Transilvania, Ziua oraşului Satu Mare, Stigma, ZAPA, ZURLI, “Mami,tati, joaca-te cu mine”, Mayateka – prima discotecă pentru copii dar de departe cel mai frumos vis al meu se numeşte MAYA. E exact aşa cum am visat-o. E specială şi caldă şi bună şi inteligentă şi frumoasă şi artistă ca tatăl ei şi deşteaptă şi pragmatică aşa ca maică-sa. Fetiţa mea este pentru mine aerul şi apa şi cerul şi pământul şi soarele şi luna şi eu sunt cea mai fericită mamă din lume!!! Şi încă visez la o cabană în care să fac tabere eco, şi mai visez la un proiect cu ajutorul căruia să-i învăţăm pe copii cum să strângă deşeurile separat, şi mai visez la restaurantul ZURLI – un restaurant de familie … Tatăl meu avea o vorbă: „bine că poţi să visezi, dragul tatii”. Mă bucur că a apucat să vadă că visele se îndeplinesc atunci când îţi doreşti asta din tot sufletul.

R.: Ţi legătura cu prietenii din Satu Mare?

M.R.: Daaaaaaaaaaaaa!!! Sunt foarte mulţi oameni pe care îi iubesc şi care mă sună să mă întrebe ce mai fac, dorm la mine atunci când vin în Bucureşti sau măcar ne vedem la o cafea. Din păcate eu vin foarte rar şi nu reuşesc să mă văd cu toţi. Ultima oara când am fost în Satu Mare am stat cu Victor Constantinovici şi cu Nicu Ferchiu la poveşti până aproape dimineaţa într-o cafenea de pe Corso, şi-am mai fi povestit o săptămână. Ţin legătura cu oameni cu care am împărţit multe emoţii de-a lungul anilor, cum sunt foştii mei colegi din Radio Transilvania sau Horea Anderco, fostul primar împreună cu care am organizat cele mai frumoase evenimente din oraş dar şi cu UCU (un cântăreţ de la „Hanul lui Ion” se numea pe atunci) cu care vorbesc în fiecare an de Crăciun şi de Paşte. Lucrez aici în Bucureşti cu oameni din Satu Mare: Lidia Feher este ca şi partenera mea în ZURLI, actriţa Rora Demeter vine în fiecare iarnă şi lucrează cu noi, am dus la Satu Mare conceptul de Ursitoare … Din fericire datorită facebook-ului mulţi sătmăreni au luat legătura cu mine şi îmi transmit gândurile lor, îmi cumpără cartea şi îmi scriu păreri, cei care trăiesc în Bucureşti vin la spectacolele noastre şi îmi spun – eu sunt din Satu Mare. În general ei mă recunosc şi vin spre mine şi nu pot decât să mă bucur pentru că îi văd zâmbind şi asta înseamnă că le-am lăsat o impresie plăcută.

R.: Ce hobby-uri ai?

M.R.: Excursiile. Am văzut aproape toată Europa, am fost în Laponia, la Disney, la Oceanograficul din Valencia …

R.: Care mai e muzica ta preferată?

M.R.: Muzica românească. Este principalul motiv pentru care am reluat de o săptămână colaborarea cu National FM şi fac o emisiune la ei în fiecare marţi, miercuri şi joi de la 15.00 la 17.00.

R.: Dacă e vreo întrebare pe care tu în locul meu mi-ai fi adresat-o iar eu am omis acest lucru?

M.R.: Întrebările tale au fost exact atâtea câte trebuiau! Îţi mulţumesc!

9 Comentarii la "Mirela Retegan – la fel de sătmăreancă şi de plină de viaţă"

  1. Pingback: Cine este Mirela Retegan si cum a fost la radio National FM ? | RazvanPascu.ro - Blog despre Afaceri si Calatorii

Leave a Reply to Vladimir

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.