Comoara ascunsă a Bibliotecii Judeţene Satu Mare

E ca un „templu” unde doar celor aleşi le este îngăduit să pătrundă înţepciunea veacurilor ce s-au pierdut aievea în cotloanele istoriei. Nu sunt unul dintre ei. Nici pe departe. Dar nu pot decât să-i mulţumesc Providenţei pentru cele câteva ore care mi-au fost îngăduite de a pătrunde mirajul tipăriturilor vechi de câteva secole. Rămâi mut de uimire. Înconjurat de mii de cărţi, documente, ziare, manuscrise tipărite în limbi a căror înţeles le este dat doar unora să le pătrundă, te cufunzi în lumea reveriilor. Sunt scrieri vechi, unele puţin studiate iar altele deloc. E copleştor, fascinant şi de-a dreptul uluitor să te plimbi printre rafturile încărcate de cărţi ieşite de sub mâinile şi tiparniţele unor vechi meşteri tipografi. Simţi cum tot ce ai învăţat, buchisit şi priceput din noianul de ştiinţe adunate de-a lungul anilor de şcoală nu e decât o picătură în marea „mare a cunoaşterii”. Simţi cum ştiinţele altor veacuri ascunse între coperţile cărţilor frumos orânduite pe rafturile de metal a bibliotecii, vin să-ţi ceară să te copleşească cu înţelepciunea lor. Nu e „templul” unui vechi centru universitar de aiurea, din Europa. Nici „templul” unui împătimit al vechilor scrieri cumpărate cu preţul unor averi greu de închipuit. „Templul” în care vă invit să pătrundem e aproape de noi … la Biblioteca Judeţeană (BJ) Satu Mare.

Instituţia are o colecţie de carte veche de-a dreptul fabuloasă. Zeci de mii de volume ce îşi aşteaptă cercetătorii pentru a-şi dezvăluii înţelepciunea veacurilor demult apuse. Pentru a scoate în evidenţă importanţa cărţilor vechi pe care le deţine BJ sătmăreană îmi îngădui o mică comparaţie. Dacă în colecţia Bibliotecii Judeţene „George Bariţiu” din Braşov, un oraş cu o istorie impunătoare, cea mai veche carte provine din anul 1.502, BJ Satu Mare are în colecţie una dintre cele mai rare incunabule din lume, „Decretum Gratiani”, tipărit la 1 septembrie 1.486 într-o tiparniţă din Basel. În momentul de faţă nu se cunosc decât 11 exemplare răspândite în: SUA, Olanda, Belgia, Germania, Polonia şi Ungaria. În România, cel de la Satu Mare este singurul exemplar. Şi cred că cu asta am spus totul …

Colecţia de carte veche conţine cinci incunabule

E o colecţie fascinantă, puţin cunoscută ce ascunde cu siguranţă taine nedesluşite încă de mintea umană. 76.200 unităţi de bibliotecă, frumos înşirate, aranjate şi îngrijite aşa cum se cuvine. E un termen tehnic folosit doar de specialişti. “Le numim unităţi de bibliotecă deoarece e vorba nu doar de cărţi ci şi de documente, manuscrise, periodice şi ziare”, explică specialistul în carte veche a BJ Satu Mare, Marta Codea. Au o vârstă venerabilă adunand între coperţile lor ştiinţele şi credinţele veacurilor demult apuse. “Secţia Colecţii bibliofile şi cărţi de patrimoniu conţine şi cinci incunabule. Ce sunt acestea? Cărţile tipărite la începuturile tiparului. Numim incunabule toate cărţile tipărite între 1.450 şi 1.500. Două din cele cinci incunabule ale colecţiei provin din vestita imprimerie a lui Aldus Manutius din Veneţia. Aceste lucrări se recunosc după marca tipografică a tipăriturilor aldine: ancora şi delfinul, împreună cu deviza “festina lente”, grăbeşte-te încet. La acea vreme fiecare tipograf avea marca sa pe care o imprima pe carte. De acolo se ştia unde a fost tipărită. Apoi, mai târziu, aceste semne au devenit tot mai mult cunoscute în lumea tipografilor şi librarilor. De fapt, ancora cu delfinul i-a fost propusă lui Aldus Manutius de către Erasm de Rotterdam cu care era prieten apropiat. Acesta îi făcea comentariile critice pe marginea textelor publicate”, a precizat specialista BJ Satu Mare.

BJ Satu Mare deţine cel mai vechi incunabul din România

Pentru a face puţină istorie a scrisului mai trebuie spus că Aldus Manutius este şi cel care a dat numele literelor italiene, aşa-numitele litere aldine. Dar să ne întoarcem la oile noastre pentru a nu pierde şirul cărţilor tipărite în imprimeria lui Manutius. “Theocrit; Pitagoras; Hesiod …” care a văzut lumina tiparului în 1.495 la Veneţia şi “Aristophanes. Comoediae novem” tipărită tot la Veneţia în 1.498 sunt doar două dintre incunabulele de o valoare inestimabilă pe care le conţine BJ Satu Mare. Cel mai vechi incunabul din Colecţia de carte veche a văzut lumina tiparului la Basel, la 1 septembrie 1.486, “Decretul sau Concordantia discordantium canonum”. Filigranul reprezintă un cap de bou identic cu unul din filigranele hârtiei pe care a tipărit Gutemberg, vestita “Biblia” cu 42 de rânduri. Ce este filigranul? Un semn transparent imprimat în cursul procesului de fabricaţie în structura unei hârtii. Aşa se ştia de exemplu, de unde provine hârtia respectivă. Se cunoştea calitatea hârtiei. Potrivit vechilor scrieri cei mai renumiţi tipografi foloseau doar anumite hârtii la imprimarea cărţilor, cunoscând calitatea acestora.

În lume nu sunt decât 11 astfel de cărţi

Şi iar ajungem în meandrele istoriei. Oricum trecutul cărţilor, al scrisului şi al tiparului nu poate fi desprins de labirintele veacurilor trecute. Cine a fost acest Gratianus? Un călugăr de la mănăstirea San Felice din Bologna. Monahul a adunat şi sistematizat tot ce s-a scris până în 1.145 despre dreptul canonic. De altfel, acest incunabul, cunoscut şi cu numele de “Decretum Gratianum” a stat la baza întocmiri legilor canonice din 1.580 “Corpus iuris canonici”. Este important de ştiut că acest incunabul figurează alături de alte 11 exemplare identice aflate în: SUA, Olanda, Germania, Belgia, Polonia şi Ungaria. “La noi în ţară este un unicat şi are o valoare inestimabilă”, a precizat Marta Cordea.

Cărţi şi periodice de o valoare inestimabilă

„Liturghierul” din 1.741, „Ceaslovul de la Râmnic” din 1.753, două bucoavne, una de Cluj din 1.744 şi una de Blaj din 1.759. Enciclopedii, dicţionare, lexicoane, cărţi scrise în greacă, latină, slavonă, maghiară, germană şi română, dar nu lipsesc nici tipăriturile scrise în principalele limbi europene sau orientale. Cinci incunabule, zece volume de carte românească veche, 321 de volume de carte străină din secolul al XVI-lea, 430 de manuscrise, alte peste 1.000 de volume de carte străină tipărite în veacul al XVII-lea şi peste 8.000 de tipărituri provenite din tipografiile anilor 1.700. În ceea ce priveşte periodicele, în bună parte sunt cele de limbă maghiară, cum ar fi „Szamos” „Szatmár”, „Szatmári Hirlap”, „Szatmári Gazda”, „Szatmár és vidéke”, toate apărute la Satu Mare. Nu lipsesc nici periodicele româneşti. BJ deţine un număr de 30 de titluri, în colecţii incomplete. „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, „Gând românesc”, „Pagini culturale” şi „Sburătorul literar” nu sunt decât câteva exemple din ziarele colecţiei bibliofile din Satu Mare. Biblioteca mai deţine şi 150 de periodice din veacul al XVIII-lea dintre care cel mai valoros este „Die Horen” apărut la Tübingen în 1.795 sub redacţia lui Friedrich von Schiller.

De unde provin tipăriturile Colecţiei de carte veche?

În ceea ce priveşte provenienţa tipăriturilor care ulterior au intrat în fondul colecţiei de carte veche, Marta Cordea spune că „aceste cărţi provin de la foste instituţii cum ar fi: Liceul Reformat Satu Mare, Muzeul Raional Carei, Liceul Reformat din Sighet sau de la Şcoala Piaristă din Carei. Pe la începuturile fostului regim, multe dintre aceste cărţi au fost pur şi simplu scoase de pe rafturile bibliotecilor şi aruncate. S-au făcut grămezi de cărţi în curţile unor instituţii de unde oricine putea să-şi i-a câte cărţi vroia”. Cu toate acestea mai sunt şi câţiva colecţionari particulari care deţin cărţi vechi. „Predomină cărţile scrise în latină, greacă, slavonă, maghiară. O mare parte sunt cărţi religioase dar avem şi cărţi ştiinţifice. Tipăriturile în limba română sunt puţine”, spune Marta Cordea. Colecţia de carte veche a BJ Satu Mare conţine şi câteva manuscrise. „În general e vorba de cărţi de fizică, chimie, biologie, retorică, filozofie şi medicină. Dar avem şi manuscrise cu caracter religios. Una dintre cele mai importante lucrări este Liturghierul slavon copiat în anul 1.585 de ierodiaconul Eustatie de la Putna. Trebuie ştiut că manuscrisul este o copie după Liturghierul tradus de Eftimie care a fost Patriarhul Târnovei în veacul al XIV-lea. Este scris în caractere chirilice”, explică Marta Cordea.

În loc de încheiere

Şi pentru că ajungem încet-încet la capătul călătoriei noastre departe însă de a fi epuizat tematica atât de vastă a cărţilor vechi trebuie spus că aceste tipărituri pot fi consultate de oricine este interesat de ştiinţele şi cultura altor vremuri. „Nu trebuie un permis special pentru a studia aceste cărţi. E destul ca cititorul să fie înscris la BJ. Desigur, trebuie să cunoască latina sau greaca, slavona sau maghiara pentru a putea studia aceste cărţi”, explică Marta Cordea.

Ies din „templu” cu gândul la cele văzute, auzite şi simţite în „imperiul cărţilor”. Nu pot să nu mă gândesc la primele versuri din „Testament”-ul lui Arghezi: „Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,/ Decât un nume adunat pe-o carte”. Şi mă gândesc la sutele de nume pierdute pe cotoarele tipăriturilor lăsate în urmă pe rafturile „templului” unde mi-am petrecut aproape două ore din viaţă. Şi unde am devenit poate mai înţelept, mai bun, mai înţelegător. Dar, cu siguranţă m-am ales cu o experienţă în plus. Cunoaşterea noastră nu e decât o picătură în marea „mare a înţelepciunii”.

5 Comentarii la "Comoara ascunsă a Bibliotecii Judeţene Satu Mare"

    Leave a Reply to bubu

    Your email address will not be published.

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.