Avem nevoie de tragedii ca să ne trezim din amorţeală

Cioburi de sticlă ca şi cum pământul s-ar fi scuturat din rărunchi, împrăştiate pe trotuar. Aveţi mare grijă dacă umblaţi cu treburi pe strada Petőfi Sándor, vis-a-vis de Universitatea Babeş Bolyai! Aveţi toate şansele să vă crestaţi tălpile în cioburile de sticlă împrăştiate aiurea, ca după un cutremur ce s-a abătut asupra Sătmarului. Problema e că, “fenomenul” nu prea prezintă interes. Mai ales că cioburile datează de mai bine de două săptămâni, din zilele în care vântul şi-a descărcat nervii pe tot ce apuca.

De unde atâta sticlăraie? De la vitrina spartă a unui magazin, zăvorât demult, în vremuri imemoriale. Nu asta e problema! Ci, dezinteresul general! Poate se aşteaptă ca vreun copil, mai curios din fire să încerce acele obiecte mici şi lucioase, cei atrag atât de mult pe cei mici. Oricum, avem nevoie de tragedii ca să ne trezim din amorţeală!

Un Comentariu la "Avem nevoie de tragedii ca să ne trezim din amorţeală"

    Leave a Reply

    Your email address will not be published.

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.