Cetatea din Ardud „vaca de muls” a profitorilor

Pe la finele lui 2009, o ştire (de ce să nu recunoaştem?) senzaţională ne-a zgândărit la modul plăcut neuronii, orgoliul şi nu în ultimul rând mândria de a fi locuitorii acestor meleaguri. Am simţit, pe bună dreptate că, şi noi existăm! Că nu mai suntem locul unde, harta se agaţă-n cui, că avem un cuvânt de spus în labirintul lumii culturale româneşti şi, de ce nu, europene.

O emisiune televizată, ne-a dat de ştire prin noiembrie 2009 că două momumente istorice din acest nord de ţară sunt incluse pe lista cetăţilor şi castelelor din România cu şanse de a primi bani europeni pentru restaurare. Cetatea din Ardud şi Castelul Károlyi din Carei, au pornit împreună la drum pentru a găsi înţelegerea celor de la Bruxelles. Au urmat zece săptămâni de stres, aşteptări, bucurii şi renunţări. Apoi, zorii noului an, au adus vestea cea mare! Cetatea din Ardud va fi restaurată împreună cu Castelul din Carei!

Un „duo” nefast pentru Cetatea din Ardud

Nu-i vorbă că, acolo unde e vorba de bani, e mare înghesuială! Că, „foamea” e mare, iar sunetul monedelor atrage ca un magnet. Pe sistemul clasic românesc, şi la Ardud şi-au dat mâna firme cu o reputaţie prea puţin demnă de munca pe care urmează să o presteze. SC Damasus SRL din Braşov, firma Danielei Marcu-Istrate şi echipa de restauratori a lui Szabó Bálint. Cei doi au lăsat în urmă o serie de proiecte pe care le-au început apoi, au şters-o englezeşte, lăsând mormane de pământ răscolite spre „ciuda” (poate) a înaintaşilor care şi-au dat viaţa pentru a apăra acele cetăţi.

Altă Mărie, cu aceaşi pălărie

Şi cum, unde e vorba de bani, atacul „vulturilor” şi „prădătorilor” este iminent nici Ardudul nu a scăpat de această meteahnă omenească. Parcă pentru a îngreuna şi mai mult situaţia, cei responsabili de proiectul intitulat pompos „Circuitul Târgurilor Medievale din Transilvania de Nord – Castelul Károlyi din Carei şi Cetatea din Ardud” au băgat cele două monumente sub aceaşi pălărie. E adevărat, istoria îi uneşte într-o oarecare măsură deoarece, ambele au fost stăpânite, cu veacuri în urmă, de familia Károlyi. Ciudată aritmetică a lucrurilor!

„Greul” restauratorilor transilvăneni

Treaba se complică şi mai mult când, răsfoind istoria recentă a lucrărilor de restaurare, dăm de numele unui adevărat „mogul” al restaurărilor din această regiune, Szabó Bálint. În ce stă „greutatea” acestui restaurator, ales se pare pe „mustaţă”? Poate că în titlul universitar cu care este împopoţonat. Noi altceva nu am găsit în cercetările făcute. Mai ales că, numele „Marelui restaurator” se leagă de o serie de proiecte începute şi, lăsate apoi de izbelişte, poate pentru următoarele generaţii de specialişti. Nu trebuie decât să enumerăm câteva dintre ele, pentru a putea să începem să ne punem întrebări asupra oportunităţii alegerii ”maestrului” Szabó Bálint, pentru a restaura Cetatea din Ardud. Bonţida, Şimleul Silvaniei, Deva, sunt tot atâtea proiecte începute cu mare tam-tam iar apoi părăsite parcă pe furiş, de specialistul ales de ardudeni.

„Amestecuri” la fel de reuşite au avut, „trustul” de restauratori condus de Szabó şi la cetăţile din Făgăraş şi Oradea. Şi cum specialistul nu-şi vinde talentul pe bani mărunţi, omul este şi al dracului de scump.

Cine va „mânca” cele câteva sute de mii de euroi?

Răsfoind o ţâră oferta de preţ pentru restaurarea celor două monumente istorice, dăm de o sumă demnă de remarcat, cel puţin pentru vistieriile golite de atâta amar de criză: 15.547.660 plus TVA. Într-un final, s-a ajuns la impresionanta sumă totală de 5.100.000 de euro, din care Cetatea din Ardud a beneficiat de 700.000 de euro, iar restul revenind Castelului din Carei.

Pe ce se duc aceşti bani? În ceea ce priveşte reparaţiile cetăţii din Ardud, pe: reabilitarea turnului, amenajarea unui muzeu, a puntei suspendate de acces, lucrări şi prospecţiuni arheologice, ridicarea unui gard şi diverse reparaţii.
Nici nu e de mirare că pentru a băga în buzunar asemenea sume, au licitat tot soiul de restauratori şi specialişti în medievistică!

Tot socotind, pe computer, că abacul a ieşit demult din uz, la Ardud s-a mai cerut o “mică” suplimentare de câteva zeci de mii de euro, doar aşa să mai rotunjească puţintel suma iniţială.

Ne-a fost dat şi un arheolog pe măsură!

Şi, pentru a complica şi mai mult lucrurile, odată licitaţia câştigată, antreprenorul a ochit şi o echipă de arheologi, ditamai din Braşov. Este vorba de SC Damasus SRL, o firmă ce aparţine Danielei Marcu-Istrate, o arheoloagă cu mult talent dar, mai ales cu simţul gologanilor extrem de dezvoltat.

De ce spun asta? Se pare că şefa de şantier ar mai avea mult de învăţat atât în ale arheologiei cât şi în domeniul atât de frumos al istoriei artei. Specialista confundă (poate din oboseală, ca să nu fim prea răi cu neştiinţa acesteia), ghiulele de piatră cu nişte obiecte artistice. Mai mult decât atât, poate ar trebuii să mai răsfoiască şi un manual de istorie de clasa a VI-a, pentru a se dumirii asupra epocilor istorice. E jenant ca, un specialist în ale arheologiei şi istoriei medievale, să bage veacul al XVII-lea în rândul celor din epoca medievală! Aceste “mici” boacăne s-au întâmplat anul trecut, la Sesiunea de Comunicări a Muzeului Judeţean Satu Mare, ce a avut loc între 7 şi 9 octombrie. Şi, lucrul e consemnat, chiar aşa cum a fost rostit de “vârful de lance” al arheologiei medievale româneşti!

Locuri invadate de verdeaţă

Făcând o vizită la faţa locului, nu putem să nu remarcăm modul de lucru, puţin spus, cam neortodox, al arheologilor. Locul nu a fost curăţat de vegetaţie deci, împrejurimile cetăţii au rămas exact aşa cum au fost, pline de bălării.
Nici şanţurile şi gropile săpate cu câteva luni în urmă nu au scăpat de invazia naturii. Unele gropi sunt acoperite de ierburi care încearcă să cucerească noi teritorii în speranţa de a găsi apă. Se pare că toată lumea speră în ceva. Însă speranţa de a vedea lucrările finalizate păleşte de la o zi la alta. Până ce arhitecţii clujeanului cel competent şi scump vor face proiectele, până se vor găsi banii necesari, până când, în sfârşit, vor apărarea şi constructorii, ruinele vor fi ruine de ruine.

Patru turnuri? … Nu trei?!

Şi cum nu se putea altfel, se pare că arheologii au marcat din nou. Stupoare, cu „S” mare! Susţin că habar nu aveau că cetatea ar fi avut patru turnuri, deoarece la nivelul lor de documentare şi competenţă, erau doar trei! Ar fi o scuză dacă, iluştrii arheologi, puşi să-şi facă treaba la Ardud, ar recunoaşte că nu prea se pricep la descifrarea buchiilor. Nu ar fi o mare ruşine, având în vedere că o parte din omenire nu ştie să scrie şi să citească! De ce spun asta? Foarte simplu!

Dacă aveau cădere pentru a se documenta, doar atât cât e negru sub unghie, numărul turnurilor Cetăţii din Ardud se putea afla din orice document prealabil de restaurare. De asemenea, restaurările grofului Károlyi, sunt destul de bine cunoscute. Poate însă, că e vorba de o politică bine pusă la punct de nişte arheologi jecmănitori, învăţaţi cum să scoată bani de la primari prea puţin cunoscători în arta restauratorilor.

În loc de încheiere promitem să revenim

Şi cum istoria acestei cetăţi ne îndeamnă să ne aplecăm mai mult asupra trecutului ei, vom reveni cu amănunte poate, prea puţin cunoscute chiar şi de către profesorii de istorie din judeţ. Ardudul a văzut multe, de-a lungul istoriei, aşa că nu merită să fie hoţită de cei ascunşi sub umbrela „Circuitului Târgurilor Medievale din Transilvania de Nord”!

Să nu fim greşit înţeleşi! Nu suntem nicidecum împotriva restaurării Cetăţii din Ardud. Departe de noi acest lucru! Însă, o lucrare de o asemenea anvergură şi, importanţă istorică, culturală, arheologică şi de patrimoniu naţional, nu poate fi lăsată pe mâinile unor oameni care abia aşteaptă să se umfle cu cât mai mulţi bani.

Reportaj realizat cu sprijinul www.medievistica.ro

Comentarii

comentarii

4 Comentarii la "Cetatea din Ardud „vaca de muls” a profitorilor"

  1. m3   19 februarie 2011 at 7:51 pm

    Subscriu indeaproape concluziei. Si ma bucur in continuare de prezenta tipologiei asteia de reportaje. Asa ca daca promiteti ca reveniti, sa reveniti.

    Dar!

    Sesizez inca nesignifiante urme de a aluneca in tagma jurnalistilor de senzational. Va rog nu o faceti, pentru ca de-asta va citesc. 700000 de euro pentru o interventie de cosolidare si restaurare la un astfel de obiectiv, nu e o suma deloc mare. Fireste daca el lucrarile sunt facute cum trebuie. Daca nu sunt specilaisti loco, nu e o crima, dimpotriva la a apela la import, chiar si de la scumpul Cluj. Renasterea la noi a venit cu delay, asa ca nu e chiar atat de grav ca Evul Mediu e considerat de unii ca tine pana dispar de tot feudele…

    Sper ca nu-mi veti lua comment-ul ca o apostrofare respectiv ca nu va va descumpani in a merge mai departe.

    PS. http://www.mediavistica.ro este cu "e"

    PS2. Nu cred sa vie ceva rau sa dati numele unei emisiuni, cu atat cu cat ea e dintre putinel chiar bine facute

    Răspunde
  2. m3   19 februarie 2011 at 7:56 pm

    *reformulez … cu atat mai mult cu cat ea e dintre putinele…

    Răspunde
  3. Marius   19 februarie 2011 at 9:20 pm

    Parca sunt si niste galerii si parca era ceva loc de zbantaiala acolo candva. Pai ce facem, ii sticam cu restaurarea asta bietului investitor biznisu"? Facea si el un ban cinstit 🙂

    Răspunde
  4. Dorel   20 februarie 2011 at 5:04 pm

    Eu zic sa le demolam mai bine pe toate.

    Răspunde

Leave a Reply

Your email address will not be published.