… cu bune şi cu rele! Pe de o parte ne bucurăm de razele de soare care au menirea, atât să ne înveselească, cât şi să ne încălzească câte puţin, după gerurile din lunile trecute. Pe de altă parte însă, ajungem să ne fie dor de veşmântul de zăpadă al iernii. Nu trebuie decât să facem o plimbare pe oricare dintre cele două diguri ale Someşului, pentru a ne induce o stare a lehamite, faţă de mizeriile ce întovărăşesc bătrânul Samus.

PET-uri, pungi din plastic, ambalaje de bomboane, de napolitane, hârtie de ziar, aruncate aiurea. Până mai ieri, stratul de omăt, acoperea o bună parte din mizeriile ce colcăie pe malurile Someşului (şi nu numai).

Că nu se face curat decât în buricul târgului, unde măturătorii se învârt cât e ziua de lungă (adică, până la ora 16.00), nu e demult o noutate. Mai încolo? Mizerie cât încape! Poate ar fi bine ca norii să mai cearnă asupra noastră încă un strat de nea. Aşa măcar, albul zăpezii, va ascunde sticlele, flacoanele şi pungile aruncate aiurea. Sau, şi de ce nu (?), ar trebuii să ne rugăm după mult prevestita “eră glaciară”, poate aşa scăpăm şi de “vedeniile” noastre, dar … şi de mirosurile ce abia aşteaptă să zburde numai cât temperaturile o vor lua razna … la vară.