Micul secret al Colegiului Naţional Mihai Eminescu

Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Satu Mare este unica clădire din ţară care avea în proiectul iniţial prevăzut, pe lângă destinaţia principală, şi un turn pentru observaţii astronomice. Potrivit directorului şcolii, Ioan Pop, acest turn figura în planul original al construcţiei, proiectat de arhitectul austriac Henrik Kotal în anul 1912. În acel spaţiu a funcţionat înainte de cel de-al doilea război mondial un turn pentru observaţii astronomice.

„Cu siguranţă turnul a fost folosit în scopul orelor de astronomie. Trebuie ştiut că la începutul secolului XX şi în perioada interbelică, în programa şcolară era inclusă şi această materie de studiu”, spune directorul Colegiului. Chiar dacă construcţia este considerată unică în ţară, Ioan Pop spune că „şi Colegiul Kolcsey Ferenc are o platformă asemănătoare celei din turnul pentru observaţii astronomice de la noi, însă nu ştiu dacă a fost folosit cu acelaşi scop. Mai mult, acel Colegiu este mai vechi decât al nostru”.

Cu ani în urmă, în turn mai erau două telescoape folosite de către elevii altor vremuri. Turnul nu şi-a pierdut însă utilitatea nici în anii de după cel de-al doilea război mondial, dar a fost din ce în ce mai puţin folosit. La începutul anilor ’50, Ioan Pop povesteşte că „în acele vremuri turnul era escaladat mai mult de elevii şcolii care se ascundeau acolo de ochii profesorilor. Urcau în turn să mai fumeze, însă nu se mai ţineau ore de astronomie atunci”.

Cine a pus bazele primului curs de astronomie în cadrul Colegiului? Greu de spus. Mai mult chiar, documentele referitoare la istoria acestui turn sunt puţine la număr. „Cert este că în anul 1919 când Petru Bran pune bazele unui liceu cu predare în limba română, chiar în incinta acestei clădiri, turnul exista şi era folosit pentru observaţii astronomice. La acea vreme nu erau atâtea lumini în oraş, nici prea multe clădiri prin împrejurimi, aşa că observatorul putea funcţiona nestingherit. Se putea vedea până departe, existând un orizont foarte larg pentru studiu”.

Şi cum îi stă bine unui Colegiu cu renume, povestea nu se opreşte aici. Poate pasiunea. Poate dorinţa de a păşii pe urmele înaintaşilor, sau de ce nu, curiozitatea neţărmurită a unui grup de elevi ai şcolii au renăscut, din propria cenuşă, tradiţia studiilor astronomice uitate cu mai multe decenii în urmă.

„Am văzut Saturnul. E dea dreptul fascinant”

Posibilitatea observării corpurilor cereşti, a studiului acestora, a închegat încet-încet un grup de elevi care au pus mai apoi bazele unui „Cerc de astronomie” la nivelul Colegiului. Sunt şapte învăţăcei, şi toţi pasionaţi de „ştiinţa cerurilor”.

Unul dintre ei este Vlad Neşte, elev în clasa a XI-a A, profil matematică-informatică bilingv. Este pasionat de astronomie. De ştiinţele exacte în general. Este şi liderul unui grup de cercetare. Dar asta e o altă poveste asupra căreia vom reveni cu o altă ocazie.

Coordonatorul cercului este profesorul de fizică Viorel Solschi. „E fascinant. E dea dreptul uluitor să studiezi corpurile cereşti. Am văzut petele de pe soare. Spre exemplu, anul trecut le-am observat o singură dată. În acest an de mai multe ori, ceea ce denotă o creştere a activităţii solare. Anul viitor se va putea înregistra o activitate solară maximă, ceea ce are loc odată la 12 ani. Nu trebuie să ne sperie, deoarece aceste lucruri se întâmplă de când e lumea. Pentru noi însă, Luna este cel mai fascinant corp ceresc. Este satelitul nostru natural care merită şi trebuie studiat. Am văzut planeta Jupiter. Dimineaţa la ora 06.00 este foarte bine vizibilă planeta Venus. Am văzut Saturnul. E dea dreptul fascinant”, povesteşte cu pasiune profesorul Solschi.

În dorinţa de a revigora tradiţia „vechilor astronomi” ai şcolii, conducerea Colegiului a dotat turnul cu aparatură de observaţie. Luneta terestră, luneta astronomică şi telescopul au costat nu mai puţin de 20.000 lei, bani alocaţi de către Ministerul Învăţământului.

Profesorul Viorel Solschi povesteşte că telescopul are un soft în care sunt programate caracteristicile a 2.000 de corpuri cereşti. „Când vrem să îl orientăm spre exemplu, în direcţia panetei Venus, introducem coordonatele planetei şi cele ale Colegiului. Şi el îl caută. E foarte deeştept”.

Cele mai multe observaţii le-au făcut în timpul zilei. Cu toate că au fost pregătiţi şi pentru observarea şi studiului eclipsei din 4 ianuarie, straturile de nori nu le-au îngăduit să-şi „trăiască pasiunea”. Locaţia actualului turn este doar cu câteva scări mai jos decât cea a vechiului punct de observaţie. Elevii îi spun „afumătoarea”. Probabil că numele îi provine chiar din vechea „tradiţie” a elevilor de a se ascunde şi a fuma în acel loc. Nici priveliştea care se deschide în faţa celui care urcă scările până în vârful turnului nu este de lepădat. Chiar şi iarna. Vara însă, spune profesorul Solschi, este dea dreptul mirific. Prea puţină lume ştie că, de pe „acoperişul” Colegiului se văd turnurile a 12 biserici din Satu Mare. Iar în zilele senine se vede până departe în zare. În ceea ce priveşte generaţiile următoarte de tineri astronomi, Viorel Solschi nu îşi face probleme. „Se înghesuie de pe acuma. Abia aşteaptă să vină. Însă astronomia presupune şi un bagaj matematic pe măsură, la care se mai adaugă şi o bună aprofundare a fizicii”.

B.B.

Comentarii

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.