Rastele, rastele, rastele

La modă odinioară, uzitate zilnic, de parcă maşinile nu s-ar fi născut încă pe lume, rastelele pentru biciclete au ajuns să fie date uitării. Rămase locului, uneori prea bine bătute în beton, montate parcă pentru veşnicie, au ajuns astăzi hrana ruginei. Prea puţini mai circulă cu bicicletele în oraşul de pe Someş. Nici nu e de mirare din moment ce Satu Mare dispune de unul din cele mari parcuri auto din ţară.

La ce să mai folosim atunci şi mobilele pe două roţi? Doar unii, poate mai legaţi de alte vremuri (şi nu neapărat nostalgicii) mai încalecă ilişul pentru a ajunge dintr-un loc în altul. Rastelele au ajuns goale, ruginite, părăsite. Oamenii au montat alte mai noi, dar nici astea nu sunt prea mult folosite. Excepţii sunt, însă venite parcă pentru a întării regula. Astfel, spre exemplu, o mică parte din muncitorii de la Mondiala merg la slujbă cu bicicletele. Apoi le lasă încătuşate în rastelele din faţa fabricii. Altele zac însă goale, ruginite, părăsite şi nu în ultimul rând, inestetice. Rastelul ascuns lângă Hotelul „Aurora” vorbeşte de la sine. Altele au ajuns să strice aspectul unor parcări auto, din centrul oraşului, ori de aiurea.

În faţa Colegiului Naţional „MIhai Eminescu” cele două rastele stau părăsite în vecinătatea mopedelor parcate alături. Nici la sate situaţia nu se prezintă altfel. Chiar şi acolo unde oamenii mai circulă cu bicicletele, rastelele nu sunt la prea mare căutare. Au rămas aşa, cu fierele îndoite de mai bine de două decenii, fără a fi reparate ori băgate în vreun fel în seamă.

Comentarii

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.