Denisa Maxim – între istorie şi artă

E simpatică, deşteaptă foc şi cu o cultură generală pe măsură. E atrasă de istorie, dar mai ales de marile familii şi dinastii care au conturat destinele omenirii, de popoarele care au apus demult în văgăunile istoriei, dar şi de trecutul locurilor unde i-a fost dat să trăiască: Sătmarul. Pasiunea pentru pictură nu vine decât să mai adauge un plus de măsură conturând imaginea unei tinere ce şi-a făcut o pasiune din a-şi depăşii propriile hotare. Şi a reuşit din plin. Rezultatele concursurilor şcolare o dovedesc fără drept de tăgadă. Din ultima confruntare judeţeană, a ieşit pe primul loc, şi drept răsplată va reprezenta judeţul, peste câteva săptămâni la faza naţională a concursului „Istorie şi societate în dimensiunea virtuală”.

Reporter: Hai să vorbim puţin despre tine. Cine e tânăra care se ascunde în spatele tomurilor de cărţi ori a şevaletului? Cu alte cuvinte: cine e Denisa Maxim?

Denisa Maxim (zâmbeşte): Este o elevă în clasa a X-a G de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”. E o tânără pasionată de multe lucruri, energică şi cu mii de întrebări în cap. E o tânără care încearcă să stăpânească şuvoiul, de altfel greu de stăpânit al întrebărilor venite de aiurea. E o tânără pasionată de istorie, literatură şi de artă. E o tânără căreia îi place să ştie că … ştie să-şi explice lucrurile pe care le vede în jur, le citeşte, le aude. E o tânără căreia îi place să ajute oamenii, fapt pentru care am ales să activez şi ca voluntar de „Cruce Roşie”. E o tânără comunicativă, veselă şi modernă.

R.: De unde această pasiune pentru istorie şi în special pentru istoria şi cultura rusă?

D.M.: Cultura rusă mă pasionează de mai mulţi ani. E ceva ca un magnet. Te prinde şi nu îţi mai dă drumul. Am făcut o pasiune din istoria acestei ţări, dar m-am axat în special pe dinastia Romanovilor, urmărindu-le destinul din generaţie în generaţie. Nu trebuie să uităm că această familie a croit destinele ruşilor mai bine de trei secole.

R.: Este chiar tema aleasă de tine pentru concursul judeţean la care ai participat doar cu câteva zile în urmă …

D.M.: Exact. Concursul a avut loc în 6 ianuarie. M-am clasat pe primul loc, astfel că am şansa de a-mi măsura puterile cu elevii celorlalte judeţe.

R.: Să ne întoarcem totuşi, la Romanovi. De ce tocmai ei, şi nu o altă dinastie, care a domnit într-un alt colţ al lumii?

D.M.: Am oscilat mult între o lucrare despre dinastia Romanovilor sau una despre cea a Tudor-ilor din Anglia. Se pare însă că lumea slavă m-a acaparat şi m-am decis să urmăresc destinul acestei familii.

R.: Câte ceva despre lucrare, te rog.

D.M.: Lucrarea are 111 pagini, desigur cu imagini cu tot. Pe lângă asta mai este şi o aplicaţie în Power Point. Am urmărit contextul în care fondatorul dinastiei a ajuns să fie înscăunat ţar al Rusiei, am trecut prin perioadele de glorie, dar şi de agonie a celor 18 ţari ai dinastiei, şi lucrarea se termină cu ultimele luni a ţarului Nicolae al II-lea.

R.: Apropo. Cum vezi acele poveşti vehiculate, dea lungul anilor, despre fica ţarului Nicolae al II-lea care ar fi reuşit să supravieţuiască tiradei gloanţelor care a măcelărit familia domnitoare. Unde e adevărul? Într-adevăr unul dintre copiii ţarului au reuşit să scape din ghearele morţii?

D.M.: S-a discutat mult dar până la urmă istoria, antropologia şi nu în ultimul rând genetica a reuşit să facă ordine în puzderia asta de teorii. Întradevăr a existat o tânără care pretindea că ar fi Anastasia. Însă, în 1993 au fost dezgropate o bună parte din scheletele familiei ţarului, iar în 2007, au fost găsite şi rămăşiţele celorlalţi. Aşa că, nu încape îndoială că şi cadavrul Anastasiei a zăcut decenii la rând alături de cel al familiei ei. Nu a scăpat de gloanţe. Nu este nici un indiciu care ar mai putea ridica semne de întrebare în acest sens.

R.: Adevărul e că, în fiecare zi înveţi câte ceva nou. Iată şi exemplul de acum. Cred că ai avut mult de studiat, iar bibliografia a fost pe măsură …

D.M.: În ceea ce priveşte studiul, aveţi dreptate. Am citit destul de mult pentru a putea să redactez lucrarea. Dar în ceea ce priveşte bibliografia Romanovilor, suntem cam săraci în informaţii. La Biblioteca Judeţeană nu am găsit decât patru cărţi care tratează viaţa Romanovilor. Însă vreau să vă spun că am găsit o serie de date contradictorii, fapt pentru care, nu odată am recurs la Internet, pentru a verifica veridicitatea uneia sau alteia.

R.: Am înţeles că nu e primul concurs de acest gen la care participi. Cum a fost anul trecut? Cu ce temă te-ai prezentat în faţa juriului?

D.M.: Anul trecut nu s-a organizat faza naţională. S-a mers doar până la judeţeană, deoarece faza pe ţară nu se organizează decât din doi în doi ani. Anul trecut am ales civilizaţia egipteană, mai precis „Viaţa spirituală în Egiptul antic”. E o altă mare pasiune dea mea. Egiptul mă fascinează încă din clasa a V-a. M-am aruncat în labirintul panteonului egiptean cu pasiune. Mi-a plăcut enorm de mult tema respectivă.

R.: Ai mai participat şi la alte concursuri, presupun cu aceaşi pasiune.

D.M.: Da. Am mai participat şi la concursurile de referate. Spre exemplu, anul trecut, am luat locul trei la faza naţională de la Focşani.

R.: Hai să lăsăm la o parte istoria, literatura, ştiinţele, şcoala. Ce face Denisa Maxim în timpul ei liber?

D.M.: Îmi place să pictez. Îmi place mult de tot pictura realistă a lui Monet şi Renoir. Cu toate astea îmi place să-mi imaginez propriile mele peisaje, locuri, pe care încerc apoi să le redau pe pânză.

R.: Cum se împacă arta cu istoria civilizaţiilor?

D.M.: Se pare că bine de tot.

R.: Planuri de viitor?

D.M.: Facultatea de drept ori jurnalism. Cred că ştiu să comunic destul de uşor, aşa că nu mi-ar fi greu să urmez vreuna dintre aceste cariere.

R.: Îţi doresc succes. Apropo, când va fii faza naţională, aşa, să-ţi ţinem şi noi pumnii?

D.M.: În perioada 2-5 februarie la Bucureşti. Şi … mulţumesc.

Comentarii

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.