Câteva lucruri despre Crăciun pe care poate nu le ştiaţi

Crăciunul este sărbătoarea creştină a naşterii după trup a Domnului Iisus Hristos, celebrată la 25 decembrie (după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 praznice împărăteşti, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii.

La „plinirea vremii” (Galateni 4,4), Dumnezeu S-a întrupat, „chip de rob luând” (Filipeni 2, 7) şi S-a născut din Fecioara Maria, pentru mântuirea neamului omenesc.
Conform Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii, Iisus, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Unul din Sfânta Treime, S-a născut în cetatea Betleemului într-o iesle simplă, în peşteră săracă. Dreptul Iosif şi Maria, mama lui Iisus au venit din Nazaret în Betleem pentru recensământul poruncit de proconsulul Quirinius, în timpul împăratului Octavian Augustus (Luca 2, 1), dar negăsindu-se loc de găzduire în cetate (Luca 2, 7), Maria, însoţită de logodnicul său Iosif, a găsit adăpost într-o peşteră păstorească, unde L-a născut pe Pruncul Sfânt (Luca 2, 1-20).

Betleemul, numit în vechime și Efrata, se mai chema și cetatea lui David, căci într-însa s-a născut și a fost uns ca împărat marele strămoș după trup al Mântuitorului. Betleemul, situat în Palestina, este o cetate mică, la jumătatea drumului între Ierusalim și Hebron, unde s-a născut Sfântul Ioan Botezătorul și unde Avraam a vorbit la stejarul Mamvri cu cei trei îngeri – sau mai bine-zis cu Sfânta Treime.

Ne putem întreba de ce S-a născut Mântuitorul în Betleem. Exista o proorocie că Betleemul va fi locul de naștere al Mântuitorului Iisus Hristos! Proorocul Miheia a spus, cu 4-500 de ani mai înainte de venirea lui Hristos în lume: Și tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu ești mai mic între fiii lui Iuda, căci din tine va ieși Povăţuitorul, Care va paşte pe poporul Meu Israel (Miheia 5, 1]; Matei 2, 6).

De asemeni, se pune întrebarea de ce S-a născut într-o peșteră. Peştera este simbolul întunericului. Hristos a venit să aducă lumină şi în temniţa iadului dar şi în lumea care era în noapte, că zice marele Apostol Pavel: Întunericul veacului acestuia. Hristos S-a născut noaptea, la miezul nopţii şi în peşteră, ca să arate că El a venit să aducă lumină, să risipească întunericul.

Deşi tradiţia vorbeşte despre trei magi care au venit şi s-au închinat Pruncului Sfânt chiar în ziua Naşterii Sale, Sfânta Scriptură vorbeşte despre mai mulţi înţelepţi care au venit şi I s-au închinat (Matei 2), fără să precizeze numărul lor şi nici momentul precis la care au venit. Oricum ar fi, magii au adus Pruncului daruri: aur, smirnă şi tămâie (Matei 2, 11). Imnografia sărbătorii înţelege aceste daruri ca pe nişte semne şi simboluri: aur, pentru că Hristos este împărat; tămâie, ca unui Dumnezeu; şi smirnă, ca Aceluia ce avea să pătimească, să moară şi să fie îngropat cu smirna şi aromele aduse de femeile mironosiţe.

Tradiţii şi simboluri de Crăciun

In fiecare an, sarbatorim nasterea lui Iisus Hristos in data de 25 decembrie. Exista insa nenumarate traditii legate de aceasta sarbatoare despre ale caror origini nu cunoastem foarte multe lucruri si despre care, cu siguranta, aţi vrea sa aflaţi mai multe detalii. Spre exemplu, care este rolul vascului si al plantei Poinsettia (Steaua Craciunului), de unde a aparut traditia cu acadelele in forma de bastonas pe care le atarnam in fiecare an in bradul de Craciun si multe alte lucruri la fel de interesante…

Vâscul, simbol al prosperităţii…

Cu 200 de ani inainte de nasterea lui Iisus Hristos, druizii foloseau vascul pentru a sărbători sosirea iernii. Acestia adunau aceasta planta verde, un parazit care creste pe alti copaci, si o foloseau pentru a-si decora locuintele. Druizii credeau ca planta avea puteri vindecatoare speciale pentru o gama foarte larga de afectiuni, de la infertilitatea femeilor pana la ingestie cu otrava. De asemenea, scandinavii considerau ca planta este un simbol al pacii si al armoniei. Asociau vascul cu zeita lor Frigga, patroana dragostei. Obiceiul de a te saruta sub o crenguta de vasc probabil ca a derivat din aceasta credinta ancestrala. La inceput, biserica a interzis utilizarea vascului in sarbatoririle pregatite pentru Craciun, din cauza originilor sale pagane. Intr-adevar, preotii au sugerat, mai degraba, folosirea ilicelor, ca un substitut adecvat pentru plantele Craciunului.

Poinsettia sau Steaua Craciunului…

Aceste plante sunt originare din Mexic si sunt numite dupa primul ambasador al Americii in Mexic, Joel Poinsett. El este cel care a adus aceste plante in America, in anul 1828. Mexicanii din secolul al XVIII-lea credeau ca aceasta planta simbolizeaza Steaua din Bethleem. Astfel, Poinsettia a inceput sa fie asociata cu Craciunul. In fapt, floarea acestei plante este mica si de culoare galbena. Insa in jurul sau se afla frunze mari, de culoare rosie, care adesea sunt confundate cu petalele Poinsettiei.

Acadeaua in forma de baston…

Aceste acadele se folosesc de secole, dar abia in jurul anului 1900 au fost decorate cu dungi rosii si indoite in forma unui baston. Uneori, erau daruite in timpul unor servicii religioase, pentru a-i linisti pe copiii care deveneau agitati si plictisiti la slujbe. Una dintre povestile (si aproape sigur falsa) care este spusa adesea in America in legatura cu felul in care au aparut aceste acadele este aceasta: La sfarsitul anilor 1800, un cofetar din Indiana a vrut sa exprime semnificatia Craciunului cu ajutorul unei acadele. I-a venit ideea de a indoi una dintre acadelele sale albe sub forma unui baston. De asemenea, a incorporat in aceste dulciuri mai multe simboluri ale iubirii si sacrificiului pe care Iisus Hristos le-a facut pentru oameni.

La inceput, a folosit un baston de acadea alb, simplu – albul simbolizeaza puritatea si natura lipsita de pacate a lui Iisus. Apoi, a adaugat trei dungi rosii, pentru a simboliza durerea suferita de Iisus pe cruce, inainte de moarte. Aceste trei dungi simbolizeaza Sfanta Treime. De asemenea, a adaugat o dunga rosie mai lata, care tine locul sangelui varsat de Iisus pentru intreaga omenire.

Daca privesti acest baston din acadea, cu carja indreptata in sus, arata ca un toiag ciobanesc, deoarece Iisus este Pastorul oamenilor. Insa, daca intorci bastonul cu carja in jos, acesta arata exact ca litera J, simbolizand prima litera din numele lui Iisus (Jesus, in limba engleza). Cofetarul a facut aceste acadele special pentru Craciun, astfel incat sa ne aducem aminte mereu ce anume inseamna pentru noi aceasta sarbatoare.

Bradul de Craciun, o traditie fara de care nu ne imaginăm aceasta sărbătoare…

Bradul de Craciun isi are originea in Germania secolului al XVI-lea. Era obisnuit pentru poporul germanic sa decoreze brazi, atat in interiorul unei locuinte, cat si in afara acesteia, cu trandafiri, mere si hartie colorata. Se crede ca Martin Luther, reformatorul protestant, a fost primul care a aprins lumanarile din bradul de Craciun. Venind acasa intr-o seara de decembrie intunecata, in apropierea Craciunului, acesta a fost uimit de frumusetea luminilor care straluceau printre ramurile unui bradut din fata casei sale. Luther a impodobit apoi bradul de Craciun din casa sa cu lumanari. Bradul de Craciun nu a fost utilizat la scara larga in Marea Britanie pana in secolul al XIX-lea. Acesta a fost adus in Pennsylvania de catre germani, in jurul anilor 1820.

Mos Craciun, un basm care captează atenţia de secole…

Adevaratul Mos Craciun, Sfantul Nicolae, s-a nascut in Patara, Turcia de astăzi, in secolul al IV-lea. Era extrem de pios inca din copilarie, dedicandu-si viata credintelor si invataturilor crestine. A devenit cunoscut in intreaga lume datorita generozitatii sale fata de cei saraci. Insa romanii il dispretuiau. A fost intemnitat si torturat. In momentul in care Constantin a devenit Imparatul Romei, i-a permis Sfantului Nicolae sa devina liber. Constantin s-a convertit la crestinism si a convocat Consiliul din Niceea in anul 325 d.Hr., Sfantul Nicolae fiind un delegat al acestui consiliu. Acesta a ramas cunoscut in istorie in special pentru dragostea sa pentru copii si pentru generozitatea sa, fiind, totodata, patronul spiritual al navigatorilor, al Siciliei, al Greciei si al Rusiei. Mai mult decat atat, Sfantul Nicolae este patronul spiritual al copiilor. Olandezii au pastrat vie legenda Sfantului Nicolae. In Olanda secolului al XVI-lea, copiii olandezi isi asezau sabotii in apropierea vetrei, in speranta ca acestia vor fi umpluti cu bunatati. Olandezii scriau numele Sfantului drept Sint Nikolaas, care s-a transformat apoi in Sinterklaas si, in sfarsit, in Santa Claus, in anglicana. In anul 1822, Clement C. Moore a compus faimosul sau poem, „A Visit From St. Nick” („O vizita din partea Sfantului Nicolae”), care a fost mai tarziu publicat drept „The Night Before Christmas” („Noaptea dinainte de Craciun”). Imaginea actuala a lui Mos Craciun, de barbat gras, cu barba alba, imbracat in haine rosii, se pare ca se datoreaza portretizarii pe care Moore a facut-o acestui personaj de basm…

Explicarea Icoanei Naşterii Domnului

În această icoană, întregul mesaj din Evanghelie despre întruparea Mântuitorului din Sfânta Fecioară Maria este surprins împreună cu alte detalii adăugate din Sfânta Tradiţie a Bisericii. În multe icoane cu reprezentări ale Naşterii Domnului sunt o multe detalii, în altele sunt mai puţine. în diagrama arătată aici, identificăm cel puţin 8 elemente.

(1) Icoana se concentrează, desigur, pe naşterea Domnului nostru Iisus Hristos din Preacurata Fecioară Maria; ea este reprezentată mai mare decât celelalte personaje, întinsă pe un covoraş şi uitându-se nu la nou-născutul său Fiu, ci mai degrabă cu iubire şi înduioşare către logodnicul ei, Bătrânul Iosif (7), văzându-i uluirea faţă de această deosebit de minunată şi divină naştere. El este arătat în colţul din jos stânga, stând de vorbă cu un bătrân păstor care i-a văzut pe îngeri slavoslovind. Iosif priveşte calm şi meditativ gândindu-se la minunile lui Dumnezeu pe care le vede şi le aude acum. Domnul nostru este arătat în scutece şi culcat în iesle, „căci nu mai era loc de găzduire pentru ei” (Luca 2, 7). În spatele ieslei se află o peşteră întunecoasă (3), care ne aminteşte imediat de peştera în care Domnul a fost înmormântat 33 de ani mai târziu înfăşurat în giulgiu. În peşteră sunt un bou şi un asin, detalii nemenţionate în Evanghelie, dar trăsături invariabile în fiecare icoană a Naşterii; scena e inclusă pentru a arăta îndeplinirea cuvintelor profetului Isaia, „Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea Domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul Meu nu Mă pricepe” (Isaia 1, 3). (2) Deasupra compoziţiei centrale, in chiar centrul icoanei este steaua minunată venită din rai, care i-a condus pe magi (6) către locul în care se află Mântuitorul nostru; ne aminteşte de semnul raiului pe care-l vedem în icoana Botezului sau Cincizecimii, oriunde e indicată intervenţia divină. Sfinţii îngeri (4) sunt reprezentaţi mărindu-L pe Dumnezeu şi aducând vestea cea bună a Naşterii Domnului păstorilor (5). Faptul că păstorii evrei şi magii păgâni au fost printre primii să îl slăvească pe Domnul nostru ne arată universalitatea acestui mare eveniment, rânduit pentru mântuirea întregii omeniri. (8) Ultimul detaliu al acestei icoane, reprezintă scena spălării Domnului. În sfârşit, dacă ne uităm la icoană ca la o compoziţie unită, putem doar să fim umpluţi de bucurie, nu doar datorită frumuseţii culorilor şi a atmosferei festive pe care o descrie, dar şi datorită veştii fericite a mântuirii noastre atât de clar proclamată de ea. În icoană, toată creaţia se bucură la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos: cerul (o stea şi îngerii), pământul (munţii, plantele şi animalele) şi în special omenirea reprezentată cel mai desăvârşit în persoana noii Eve, Preacurata Fecioară Maria, Maica Domnului.

Comentarii

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.